428 matches
-
a programelor de lucru adică, în realitate, distrugerea Universității a fost solicitată chiar de către profesorii Universității sau de către straniul lor sindicat (și aceasta într-un moment în care revendicările sindicale vorbeau în alte părți de scăderea timpului de lucru) este înfricoșător pentru cel care știe să distingă ce anume ascunde mantia demagogiei politice: autodistrugerea Universității ca autodistrugere a culturii ca autodistrugere a vieții. În ce constă, considerată în ea însăși, adică din punct de vedere filozofic, transmiterea unei cunoașteri? În actul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mă gândeam mai bine, adevărul era că n-o văzusem niciodată pe Dawn tulburată și, de obicei, ea era direct în bătaia focului lui Vivian. O altă parte din mine îi admira profesionalismul neclintit. O parte din mine îl considera înfricoșător. Asta ar trebui să fie tot, a spus ea vioaie, după ce am terminat de împărțit cărțile lui Phil. — Pot să rămân să mai discut cu tine și alte câteva probleme? a întrebat-o Lulu pe Vivian când strângeam dosarele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi fost... ei bine, destul de jenant. Randall era un tip mai tradițional. Când pot să te văd? m-a întrebat Bea. Acum? Am aruncat o privire prudentă către inbox-ul care stătea să dea pe-afară. Aveam dosare peste dosare - era înfricoșător cât de multă treabă aveam pentru săptămâna aia, iar amenințarea lui Vivian, în legătură cu cartea lui Luke, făcea ca totul să-mi pară și mai urgent. Dar voiam, cu disperare, s-o văd pe Bea. și pe Mara, care fusese așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fără nici un pic de talent. Nu vii?” Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu stătea foarte bine, deoarece i se rupsese unul din picioare, l-a sprijinit cu o creangă groasă de salcie. Când a terminat, i-am zărit fața. Era înfricoșător de luminoasă; față de om fericit. Am înțeles atunci că dragostea Hingherului pentru câini ascundea o ură la fel de totală față de oameni. Nici eu n-am o părere foarte bună despre specia din care fac parte. Ba, au existat momente când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei ființă se transfigura într-un mod care o făcea înfricoșător de frumoasă. Parcă înghițea un drog puternic și intra în transă. Am bănuit întâi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
murea și marea, murea lumina stelelor, murea totul; rămâneam eu și „ceilalți” care închideau ochii odată cu mine, mă pândeau cu pleoapele întredeschise și, dacă mă mișcam într-o parte, în aceeași fracțiune de secundă se mișcau și ei; caraghios și înfricoșător de prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a unui zeu în care crezi fără să-i strângi mâna; care există tocmai fiindcă e invizibil și care a intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bătrânului tremurau foarte rău. De aceea strângea cu toată, puterea cărțile. Se încleșta parcă de ele. Mi s-a făcut milă, dar tocmai atunci s-a văzut primul semn al incendiului. — Ei, am zis, ai pierdut. — Cine, eu? a râs înfricoșător Bătrânul. De abia acuma am câștigat. — Nu, ai pierdut, am zis din nou, cu ochii la fumul care pătrundea prin ușă. Și ai pierdut chiar ultima partidă. S-a uitat și el la fumul negru, amenințător, și a priceput. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tu ar trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum să refuzi? întrebă Grimus după o pauză. Gândește-te la viața ta. Vei vedea că am modelat-o exact în acest scop. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
capăt, trebuie să vă declar că am primit și eu un bocanc În ouțe (Dumnezeule, cât m-au durut și cum mi s-au mai Învinețit!) de la Gică Buzatul, un individ din clasa Umflei, corpolent și cât se poate de Înfricoșător, care Începuse să o protejeze necondiționat pe Otilia (cred că fata habar nu avea) și căruia i se păruse Într-o zi că Întârziasem prea mult uitându-mă “după blondă”, ba chiar, spunea el, ”o dezbrăcasem din priviri”. Deși mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l Îngropăm. Cum să-l Îngropăm?! E păcat să-l Îngropăm!, am sărit eu și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deasupra patului nostru. Mă ridic, caut orbește Întrerupătorul. E socrul meu. —Katharine, te caută un domn Hokusai la telefon, din Tokyo. Pare foarte nerăbdător să discute cu tine. Ai putea, te rog, să vorbești din birou? Vocea lui Donald e Înfricoșător de calmă, ca și cum s-ar abține să-mi spună tot ce și-ar dori să-mi spună. Mă Împiedic de el, Îmbrăcată doar În cămășuța de noapte, și-l văd cum ridică o sprânceană argintie. Mă zăresc În oglinda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noastră, totul e cumva zelos și posesiv, de parcă soțul meu ar acționa dintr-un instinct teritorial profund care-l Îndeamnă să-și Înfigă steagul și să mă revendice. Și, Într-un fel, sunt recunoscătoare să fiu revendicată; e mai puțin Înfricoșător decât să pornesc către un teritoriu necunoscut, cu obiceiurile lui ciudate, cu emblemele sale neștiute. Richard e Încă prăbușit peste mine când copiii intră țipând În dormitor. Prima reacție a lui Emily când vede că m-am Întors este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele de altele, spărgîndu-și coaja de gheață. În câmpie, crivățul fluiera înfricoșător. - S-au dus dracului instrumenturile! oftă Neacșu, care simțea cum i se îngreuiază armonica, pe care se așezase un strat gros de zăpadă. - Ptiu! Cine ne puse să plecăm, nene Mitică? zise Dumitru. Nu ne era nouă bine la căldurică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Na! Na! (HAMALUL, CASIERUL și IOANA, înfricoșați, îl pândesc o vreme, apoi se apropie de el încercând să-l liniștească.) HAMALUL (Amețit de alcool.): Se duce dracului. Totul s-a scurs. N-o să mai rămână nimic. Brrr! IOANA (Naivă și înfricoșător de aeriană.): Tata a înnebunit. Ce rău îmi pare... HAMALUL: Domnule... V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și reacționând și mai violent la vederea lor.): Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! În genunchi! IOANA: Tata vrea să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
al tatei: domnule, o dată moare omu’ În viață, ce pana mea... 10 Sper că nu mă vei bănui de patetisme ieftine dacă spun că Întreaga noapte a fost pentru mine un lung coșmar cu ochii deschiși. Un raționament prăpăstios, dar Înfricoșător În simplitatea lui, mă Împingea fatalmente spre concluzia că În ziua (sau, În cel mai fericit caz, În zilele) următoare Îmi voi lua adio de la viață. Știu, sună ca dracu’, prețios și grandilocvent, dar, În clipele acelea, nu stilistica reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi s-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: "Eu sânt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău", s-a deșteptat din somn și, spăimîntîndu-se, a zis: "Cît de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Și a luat piatra ce și-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp și a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o făcu să se schimonosească, Într-un ușor gest de durere. Își frecă locul unde fusese lovită și zîmbi abia perceptibil: - E puternic, spuse. Asta e limpede... - Trebuie să fie băiat, rîse Oberlus cu acel rîs al lui atît de Înfricoșător, În care Întotdeauna Își arăta dinții mîncați de carii. Îți Închipui cum ar fi dacă, fiind fată, ar semăna cu mine? Ea Îl fulgeră cu o privire severă. - Nu văd ce-i așa de amuzant, spuse ea. - Mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
destulă lumină pe stradă ca să văd la mine în cameră, chiar dacă e lampa stinsă și... —Știu, blegule. Da, normal că știi. Așa că-ți poți da seama cum e- mă trezesc și el se uită la mine. Dar nu se uita înfricoșător sau așa, ca-n filme, nu asta vreau să zic. Adică, era doar tata, știi tu. —Și? — Și a zis ceva de genul: „Acum ești bine, nu?“. —La ce se referea? În fine, după aia? Păi eram pe jumătate adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai lipsit de sens, cred. — Te iubesc, Ben. A fost uimitor când a zis asta. A fost ca un șoc electric care mi-a urcat prin picioare și mi-a curentat ouăle și s-a dus direct la cap. Destul de înfricoșător, dar al naibii de minunat în același timp. — Mai spune o dată. — De ce, ești surd - sau ce-ai? Ai auzit. Nu trebuie să... Nu, pe bune, Hol. Vorbesc serios. Trebuie doar să văd ce se-ntâmplă. Mai spune o dată. — Te iubesc. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
largi deschise spre mare, cu dale lucioase pe care soarele cade greu, rotund, nestânjenit de ziduri, unde florile se cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația tropicală. E bine..." Dascălu încerca masca de gaze. Urla înfricoșător cum fac de obicei copiii când se joacă de-a bau-bau. ― Sânt nostim, nu? ― Fără îndoială. ― O să ne amuzăm grozav. Când eram mic, mă târam de-a bușilea prin curte. Îmi închipuiam că sânt indian sau șarpe, după cum aveam chef
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere acum să gândesc pentru toată lumea. Aproape strangulat de fermoarul poșetei, Mirciulică se zbătea și miorlăia înfricoșător. Consternată, Melania Lupu încerca să-l mîngîie: " Tocmai acum îți face figuri, draga mea, și nu te supăra numai tu ești vinovată. L-ai răsfățat nepermis de mult. Dacă Sandi a vorbit... Bate-n lemn, Melania, și fă cornițe cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar și mila și jalea văzându-l... Schilav, de șale îndoit și cu un singur ochi, așa cum a scăpat cu viață de sub grinzile casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
violentă, izbi, parcă, gata să smulgă din țâțâni ușa de la tindă, și, ca și cum din acel uragan s-ar fi prelungit... un țipăt se slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că-i de copil; un fel de ăuit înfricoșător. În acelaș timp un urlet sălbaic se auzi în ceardac. Când pădurarul se uită... un cap mare de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l luă în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari, îi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]