1,038 matches
-
pietrele sale, ci meșteșugul: în care e idee, scânteie divină e adevărata "rivalitate demiurgică" la M. Eminescu: Viața-omenirei lungă luptă e cu tine, / Obeliscii în risipă, piramidele-n ruine / Pedici sunt ce le-au pus omul l-al tău pas înfricoșat" (Moarte, tu îmi pari ...). "... Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei..." (Avatarii Faraonului Tlà) 2. Motivul cronotopului analizat de studiul nostru (munte piramidă, cetate, ruine, pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu-i din picioare în vîlvătăi de foc. Scoase afară-n aprig chin de ale ei iubite degete, ea numărắ fiece nerv, Fiece vină și limfatic vas9, trecîndu-le prin Pînza-i de teroare. Înfricoșata și bînd lacrimi de durere Ea tremurînd țesu nouă zile și nopți, fără somn; hrană-i erau lacrimile. 80 Uimită azări cum pînză prindea viață și nu Aidoma unor Vesminte țesute ascultînd de-ale ei mîini, ci o voință-avînd A
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acestfel, să iei seama! Și eu sînt astfel! 325 Unul din noi stăpîn trebuie să fie. Încearcă-ți Artele. Și le cerca-voi pe-ale mele, Căci eu presimt că ai Belșug pe care il pretind al meu". Urizen statu înfricoșat, dar nu-Îndelung; Curînd strigắ: "Supune-te glasului meu, tinere Demon; sînt Dumnezeu în Veci de Veci. Ești tu un vizionar al lui Iisus, a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și sufletu-i se strînse de oroare, Picioarele-i pe-a Neființei margine; glasul sau astfel începu: Luváh și Vala tremurînd și dîndu-se napoi, pe marele stăpîn, cel al Lucrării, îl
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chinului Cuptoare și pecetluit, Iar Vala-n crudă desfătare hrăni cuptoarele cu foc. Severul Urizen privi, de nevoință-mpins să țină 75 Nefasta zi departe, de n-ar putea din întîmplare cu o putere oțelita Să iși alunge disperarea; îndurerat și-nfricoșat, pe Vala O văzu încolăcindu-se în jurul naltelor cuptoare unde era închis Luváh. Cu bucurie auzi răcnetele lui și-uită că el era Luváh al ei, Cu care fericită preumblatu-s-a în timpurile inocentei și juneții. 80 Ascultați glasul lui Luváh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri-ai suferinței, Si in ținuturile-ntunecoasei morți trezesc clocotitoarele izvoare ale vieții. O,-s istovita! așază-asupră-mi mîna ta sau cad fără putere, 375 Cad sub razele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele-i închide; atunci cade; atuncea tresărind, înfricoșata se trezește, Si rătăcește-n jur neadormita, respinsă la hotarul Neființei 119. Sfîrșitul Nopții a Treia VALA Noaptea a Patra 120 Dar Tharmas pluti pe negura Abisului; glasul lui Tharmas bubui Peste potopul ce-și umflă apele; văzu pe Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Goarne. Los îngrozit privi ruinele lui Urizen jos dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere. În juru-i, Los roțile-i bubuitoare Și le rostogoli-nfuriat dintr-un cuptor în altul, veghind cu sîrg Contemplativa grozăvie înfricoșată-n disprețuitoarea-i sfera, Înfricoșata de rece contagioasă nebunie; în mîna-i Ciocanu-asurzitor al lui Urthona întocmind orele sub greaua-i mîna, 180 Zilele și anii, în lanțuri de fier în jurul mădularelor lui Urizen Lega oră de oră și zi de noapte și noapte de zi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți trecură-n chin cumplit Dînd naștere-unui brîu în zi și-n noapte sfîșiindu-l. 90 Brîul pe timp de zi lua naștere, pe timp de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încercat de lacrimi. 130 Știa că sînt Copiii săi în ruinata-i lume ruinați. Stătea adesea și-ntreba o fioroasa scorpie sclipind de aur; Zadarnic; groază n-auzea. Apoi un leu îl apucă De fioroasa-i coama, din drumul său înfricoșat oprindu-l; zadarnica vocea Lui Urizen, zadarnica limba meștera la vorbă. O Stîncă-,un Nor, un Munte, 135 Acum nu aveau Glas că pe Tărîmurile Veșniciei fericite, Acolo unde mielul răspunde glasului unui copil, si leul, omului în vîrstă, Dîndu-le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nici nu curgea vreun rîu, 285 Nici om, și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori în prăpăstii-ntunecoase, sau cu durere și-uriașă cazna suí 290 Pîn' ce văzu lumea lui Los de pe-Ascuția stîncă-a lui Urthona
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cum ți-am furat lumină și-n foc mistuitor se prefăcu. Acum mă Știi, O Urizen, Prințe-al Luminii, Si eu te știu; acesta e triumful, aceasta Dumnezeiasca Stare 150 Ce-i dincolo de-ale Științei margini în sura-ntunecime?" Înfricoșat Urizen pe Orc îl auzi, acum convins că era Lúvah. Și început-a Orc un trup de Șarpe să-ntocmească, Disprețuind lumină lui Urizen și prefăcînd-o-n foc vîlvîitor, Primind, așa cum otrăvita cupă Primește vinul cel ceresc, 155 Și prefăcînd iubirea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aur în mijlocul focurilor Minții 322. La răpitoare melodii de flaute și harfe și glas dulce Sămînță este pusă-n brazda, în timp ce flăcări încălzesc neagră țarina și fac Ca să purceadă strînsul recoltei omenești. Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru odihnă, si toti fiii săi trudiți Pe paturi se-odihnesc; beau, cîntă, văd vîlvătăile Lui Orc; cu bucurie văd recolta omenească răsărind. Și un răstimp în dulce tihna și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sever pe sergentul major Rudolph Black pentru o asemenea "exprimare catastrofală".) Cum, indiferent de erorile gramaticale, în comuna Mărul Putred, tragicele evenimente n-au contenit și a fost găsită înjunghiată mortal și o a șasea blondă, populația era tot mai înfricoșată, așa că la fața locului s-a deplasat și eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl. Întrucât n-a existat nici un dubiu că oribilele fapte au fost săvârșite de către numitul Maria Spinoza, trecând peste supărătoarea greșeală gramaticală, Dr. Sicl a interogat cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu: ...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți spun eu de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de azi...! Ia zi-i, cum te opui? (sonerie; pe măsură ce cei doi sînt cuprinși de panică, de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce la ușă, ascultă înfricoșat și, în cele din urmă, o deschide; nu e nimeni; un început de relaxare; sună soneria telefonului; un moment în care se jenează de felul cum s-au comportat; Gh. P. unu ridică receptorul) Da..., bună seara, Ilinca..., știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
departe de trebușoara lui... cu o față rîzînd că a păcălit revoluția și cu cealaltă plîngînd la căpătîiul trecutului... de aur... că pentru ei chiar că a fost de aur. Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mici și lumînări și mai mici. După aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte să vă servim? Femeia: ...două... sau trei... dar cît costă? Octav: Ieftin. Vi le punem la pachet? Avem sacoșe..., sacoșe mari, mici, mai mici, simple, cu poze, peisaje, portrete
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune când candidă, când înfricoșată. Decorul e de asemenea expresionist, dar deformarea liniei nu merge până la grotesc și caricatural, ci are o grație naivă, chagalliană. Oameni și lucruri intră parcă sub puterea luminii de lună și a muzicii, într-o stare de levitație ireală. Limbajul
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul, fără să dea un pas Înapoi. Acestea sunt numai câteva pilde din eroismul dat de armata românească În cruntele zile și nopți de la Cozmești și Mărășești. Cu Îndârjire și energie Înfricoșată au câștigat marea bătălie. Inamicul s-a oprit rușinat și Înfrânt. Zece divizii dușmane s-au topit În această bătălie. În preajma marilor lupte, oștașii români spuseseră: ,, Pe aici nu se trece! “ și așa a fost. Cuvinte : divizie, regiment, batalion = unități
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și ca fierul. Și cu toate astea, când îmi închipuiesc că ar fi cu putință s-o țin moartă în brațele mele uscate și bătrâne, un fel de gândire neagră și cumplită se furișează în mintea mea. Gândire nebună și înfricoșată... Aș nebuni Maio - cîtu-s de bătrîn! La miezul nopții vino la castel, acolo am invitat pe-un episcop care vă va cununa, căci trebuie să fie cununată... căci în orice caz e mai bine să-și [i]a un bărbat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singur lucru-acuma la Dumnezeu aș cere, Ca să mă-nvețe-o vrajă, să-mi deie [o] putere Să pot descrie vouă al vieței mele vis Și-ntreaga vecinicie din sufletu-mi închis. Visarea mea cernită întoarce câteodată A vremei uriașe înfricoșată roată, Cu secolii săi palizi, cu stinsele-i popoare Ce-nchinau idoli monștri și le zideau altare. Când sufletu-mi e[-o] noapte bătrână și tăcută, Cu codrii săi de secoli {EminescuOpVIII 157} [ARBORE] Mă-nchin M[ăriei] Tale! ȘTE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uscat, ei purpură, noi zdrențe!... Și de ce? Pentru că fiecare din noi a zis, ca M[ăria] Ta! "Ce putem? Sîntem slabi! Moldova-i mică! Poporu-i slab! " ȘT[EFAN] Popor! popor! ARB[ORE] Popor, da! O, cumplit e când se frământă, înfricoșat când se răscoală! Marea turbure și veninoasă! Furtună turbată și despletită! O, ați reușit a face din el numai niște umbre sclave și scunde, umbre a stâlpilor palatelor voastre!... Dar D[umne]zeu vă ferească de mânia lui! D[umne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]