681 matches
-
zaț. Ce naiba am căutat aici, mă întreb, în Dămăroaia ta, unde și-a înțărcat dracul copiii? Unde o să ajung cu prostia asta de legătură cu tine? La povestea ta n-am timp să mă gândesc acum, ceva din mine a înfulecat-o grăbit, a înghițit-o pe nemestecate și așteaptă vremuri mai bune ca s-o rumege. Acum nu mai vreau decât să mă duc acasă și să mă culc, să nu te mai văd niciodată. Ești moale, epuizată, ai cearcăne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Se săturase să alerge, să robotească, se săturase de viață și se gândea disperată că, fără îndoială, soțul ei înnebunea văzând cu ochii. Abia la ora trei dimineața, frânt de foame și oboseală, intră pe ușa apartamentului și arhitectul Popescu. Înfulecă la bucătărie, în picioare, ce găsi în frigider, fără să aleagă, căci avea mintea plină de sunete. Ore și ore apăsase la întîmplare pe clapele albe și negre, pe câte una singură sau pe mai multe deodată, simțindu-se ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar și-l înfulecă. De fiecare dată, se tot socotește dacă să păstreze unul, să-l ducă la omu ei, lasă, își zice la urmă, și se șterge cu batista la gură, lasă, își zice, că-i destul de gras și așa, și tot își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am mai râs de el, ce ne-am mai veselit ! — Dumneata, madam Delcă, faci minuni ! s-a bucurat mă-sa. — Păi, n-avea grijă, am io ac de cojocu lui, i-am zis. Da numa atunci l-am văzut că înfulecă ! Nu era lacom, de felul lui, cum este unii. El cu cartea avea ce-avea ! S-așeza toți, și el, repede-repede, săru’ mâna pentru masă ! Dacă termina tot, îi da mă-sa mare voie să plece. Și se scula el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pot, nu știu cum ar reacționa, dacă ar fi dezamăgită sau dacă s-ar teme și mai tare pentru mine. Așa cum o văd, sufocată de grija mea, mi-e teamă că s-ar duce să-l certe, să-i facă niște mizerii. Înfulec În liniște, sfîșiat de o durere fără nume. Un an și două luni și jumătate voi sta departe de casă, o să-mi lipsească multe lucruri, probabil că o să-mi lipsească și ea, chiar și așa pisăloagă cum e. Un an
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în legătură cu cele întâmplate sâmbăta trecută. Pe dată, însă, își dădu seama că așa ceva era nu numai imposibil, dar și inutil. Alex, cel puțin, era în stare să înghită evenimentele fără să ceară explicații. O vedea sub chipul unui pește uriaș, înfulecând tot ce-i ieșea în cale. Se opri în fața casei Belmont, zărind o lumină aprinsă sus, în camera lui Ruby. Intenționase să intre pe poarta din spatele grădinii, dar se răzgândise și pătrunsese pe intrarea din față. Înaintă pe lângă casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că Gabriel a avut dreptate. Cum a spus? Că „mi-am răscumpărat păcatele“, că „am venit îndărăt“. — Te simți schimbat? În ce fel? Ruby intră cu sendvișurile, apoi se retrase. — Sunt lihnit. Vrei și tu? Nu, mulțumesc. George începu să înfulece cu lăcomie. Nu mai pusese nimic în gură de o zi. Apoi spuse: Noi plecăm în Spania. — Noi? — Eu și Diane Sedleigh. Avem de gând să ne stabilim și să trăim în Spania, din indemnizația mea. Unde în Spania? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul de muște. Pisica a înălțat capul, rânjind cu dinții înfipți în brânzoaica de două ori mai mare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc altă cobră și ritualul s-a reluat ca și cum nu se întîmplase nimic. Abia atunci am observat că mai era un ins acolo, care supraveghea totul. Se vedea clar că era un fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pretindea să ne mutăm dacă nu ne place, că el nu ține chiriași mofturoși. N-am avut încotro: i-am bătut în strună. În cele din urmă ne-am obișnuit cu felul lui de a fi. Așa că în fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de femei. Într-o seară am cinat la un restaurant francez de pe Pera. Mihaela consultă lista de bucate și ceru: ― Espadon grillé... Era un pește alb, fără oase, care se frigea în țeapă, atașîn-du-se între fiecare bucată foi de dafin. Înfuleca friptura cu atâta plăcere, minunîndu-se de gustul ei, încît vecinii de la mesele alăturate, toți străini, comandară și ei espadon. Într-o zi s-a dus la bazar să cumpere mătase pentru o rochie, dar, după două ore, s-a întors
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
familie, pe îndelete. N-ați băgat de seamă că societatea noastră e organizată în vederea acestui gen de asasinat? Ați auzit vorbindu-se, desigur, de acei pești mărunți din râurile braziliene care se năpustesc cu miile asupra înotătorului imprudent și-l înfulecă în câteva clipe, cu înghițituri mici și lacome, nelăsând în urina lor decât un schelet bine curățat? Ei bine, asta-i și organizarea lor. "Vrei să duci o viață cinstită? La fel cu toată lumea?" Spui da, bineînțeles. Cum ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și lacome, nelăsând în urina lor decât un schelet bine curățat? Ei bine, asta-i și organizarea lor. "Vrei să duci o viață cinstită? La fel cu toată lumea?" Spui da, bineînțeles. Cum ai putea să spui nu? "Strașnic! Vei fi înfulecat. Poftim o meserie, o familie, distracții organizate." Și dințișorii se înfig în carne, până la os. Dar sunt nedrept. De ce spun organizarea lor? Căci, Ia urma urmei e a noastră, a tuturor, și fiecare se grăbește să-l înfulece pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Vei fi înfulecat. Poftim o meserie, o familie, distracții organizate." Și dințișorii se înfig în carne, până la os. Dar sunt nedrept. De ce spun organizarea lor? Căci, Ia urma urmei e a noastră, a tuturor, și fiecare se grăbește să-l înfulece pe celălalt. În sfârșit, iată că vine și rachiul nostru. În sănătatea dumneavoastră! Da, gorila a deschis gura, spunându-mi "doctor". În țara asta toată lumea e doctor sau profesor. Le place să-și manifeste respectul, din bunătate și din modestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
numărul de telefon direct al șefului pușcăriilor și i-a raportat găselnița sa, cu privire la economiile cerute, de conducerea țării,în materie de cheltuieli. Acela s-a bucurat foarte tare de ce a auzit de la Jenică Teleleu, dar, ne voind să-i înfulece caimacul bucuriei ce avea să-i fie îngurgitată de ministrul de finanțe și de primul ministru, i s-a adresat: mă, Teleleule, de drag ce-mi ești,îți las ție fericirea de a transmite, direct, ministrului de finanțe și primului
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spunînd că va aduce mîine cadoul; În realitate, bietului băiat Îi spusese taică-su să mai lase dracului fleacurile astea, că era prea mare pentru cadouri, dar să nu piardă o asemenea pleașcă. Și acum, cu pieptul lipit de masă, Înfuleca cea de a treia felie de salam catalan sub privirile lui Rafaelito, care aduceau cu privirile unui motan În călduri. Victor Îi servea pe toți, guvernantele erau atente la fiecare Îmbucătură pe care copiii lăsați În grija lor o duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și formau o Îmbucătură uriașă pe care o mestecau de zor, vorbind și rîzÎnd cu gura deschisă și glumind pe seama celor care nu opriseră lucrul și se opinteau mai departe cu gălețile suind spre planșeul de la etajul doi. Și tot Înfulecînd așa, intrară În vorbă cu Julius, covîrșit de emoție și beat de fericire că era prieten la cataramă cu ei, prieten adevărat, ce să mai lungim vorba, Încît putea să le spună: nu se mestecă așa și Începu să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
momentan, ca un nor care acoperă timp de cîteva minute soarele, acum din nou strălucitor și că În momentul de față nu mai semăna cu nici un alt moment din viața lui Susan, dinainte de o premieră la Londra, de exemplu. Julius Înfuleca cel de al doilea sendviș și Susan se gîndi că mătușa Susana le-ar fi spus copiilor ei, awful creatures, nici o Înghițitură mai mult, pe urmă la ora mesei nu mai vor să mănînce nimic. Se uită la Julius, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a binelea văzînd că cei de la masa de lîngă ei, puțin mai la dreapta, aproape În fața lui, Își lingeau degetele foarte groase, fără să bage de seamă că i se scursese sosul pe gulerul hainei; apoi se repezi fericit să Înfulece o langustă, dar Îi intra mîncarea Între dinți și trebuia să scoată langusta din gură ca să și-i curețe, enervat la culme. Era extenuat grasul, abia putea să respire, În orice caz ofta din greu, se umfla ca un balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se mințise niciodată pe sine însuși că ar fi fost numai al ei. Karsh, mereu la pândă. Karsh, întreprinzătorul neobosit. Stăteau și amestecau în farfurii, arzând de rușine. Mai multe vorbe nu puteau fi decât lămuritoare. Oamenii de la mesele alăturate înfulecau mâncarea, plăteau și plecau. Era înnebunită să schimbe subiectul, să pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu aromele sale minunate trezea În noi o foame atît de dureroasă și de mistuitoare că nu mai aveam răbdare să ajungem acasă și să mîncăm. Ne opream În oraș la o patiserie, ne așezam pe scaunele Înalte din fața tejghelei, Înfulecam sandvișuri cu omletă sau șuncă, cîrnăciori fierbinți cu miezul roșu și aromat din carne de vită condimentată și suculentă, beam cafea, stacane de lapte Înspumat, cu gogoși, iar apoi ne duceam acasă și devastam tot ce găseam pe masă pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici, și tot soiul de dulcețuri și peltele, și plăcinte, și prăjituri, și vedre de vin și, Doamne, dacă vedeai cum Înfulecau Bob și Rufus Alexander și Fate Patton, vorba mamei, ziceai că n-au mai avut parte de-o masă omenească de la-nceputul războiului, și cred că nu era departe de adevăr. Că doar eram destul de mare atunci, aveam cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să cadă corupții aciuiți la stânga politică și mai apoi, când social-democrații vor scăpa de ei și vor veni la putere, n-au decât să facă la fel cu cei din dreapta lor. Bolnava lume a banului Directocrația bugetivoră din structurile statului înfulecă purcoaie de bani prin brutala încălcare a legii și a bunului simț. Pofta de arginți depășește orice imaginație, nimeni nu pare să mai aprecieze noblețea gesturilor gratuite, frumusețea liberă de profit a unui act social, civic sau cultural, ori bunăstarea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
așeza, Ashargin-Gosseyn a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată când era ridicat un capac, simțea în el însuși o reacție favorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
până și-o găsi casă...“ După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente. I se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să meargă, s-a întins pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]