1,615 matches
-
care scria STOP/EJECT. Luă o casetă de înaltă tensiune și-o introduse în deschizătură. Victorie! Se auzi un acord de chitară, Stejeran 1 oftă ca după un somn adânc, deschise ochii și, dând cu privirea de Getta, începu să îngâne stins: — Asta e căciula mea... Episodul 12 Mărturisiri — Ssst! șopti Getta 2, văzând că Stejeran 1 se trezește. Mai încet! Buimac, rotindu-și capul în toate părțile, Stejeran bâigui: — N-am vrut să fac nimic rău, tovarășe comandant!... Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
E unic în lume Elena Marin Alexe Îmi șovăie pasul în drumul spre casă Și-atunci când mă clatin, Isus nu mă lasă. De cad, mă ridică, mă ține de mână, Când ploaia ce curge, cu vântul se-ngână. Prin vuietul mării și mândre talazuri, Oprește furtuna alungă necazuri. Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
Văd praful - rouă, rănile - tămîie? - Sfânt alterat, neutru, nepereche. LEGENDĂ Străluminați ca niște unghii, Sub scuturi, îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pământul într-o binecuvântare a Creatorului. Vertical și alb. Adică rugăciune și curăție sufletească izvorăsc imediat în gând, în clipa în care pășești din șosea spre Mănăstirea Săpânța Peri, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe malul stâng al Tisei, care îngână în piatră o doină, ca o străveche litanie. De cealaltă parte a drumului, o altă verticală, cea a cetinii de brad, îți curățește respirația, pregătindu-te într-un fel să preguști din viață altfel: cu sentimentul nemuririi. Căci această trăire
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
George FILIP) VULTURUL CREȘTIN de fapt eu sunt un vultur carpatin cu aripi de la Dunăre la Tisa, să cânt pe românește, să mă-nchin pe unde-n veac românul plânsu-mi-sa. În limba românească pot doini, Hora unirii peste plai se-ngână, În românește voi mărșălui Încolonat în armia română. Să îmi iubesc femeia-n limba mea Când muguri noi în grâi mi s-or aprinde, De sărbători, cănd magii vin din stea, feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfântă
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.....,și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele trebuitoare îmormântării... A fost un om bun și respectat de toți oamenii care l-au cunoscut. Ești cumva rudă cu Andrei? - Nu, părinte. - Cum de nu l-ai găsit mai devreme
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
de harul ceresc; să nu mă mai simt navigând singură într-o barcă, leoarca de vise de parca mi-ar fi izvorât ape vii din sânii-copii; și-aș calcă peste valuri că pe spinări de dacice dealuri nici tare, nici blând îngânând un descânt cu rădăcini în pământul cel sfânt. * * * * * Albastrul halo să mă înconjoare că pe fecioare atunci cand visez că alăptez Duhul Frumosului și al Miraculosului că alăptez pe Însuși Mesia pogorându-se în chiar Poesia cea căreia tot mai smerita
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
turmele-a cântat Când pe-nserat, se legăna pământul Prin brazi, adânc, îmi tremur îndoiala Și brațul drept, sub cap, mi-l pun mereu Ascult adesea când se lasă seara Acelaș bucium trist, ce-l îndrăgesc și eu... Când doinele mă-ngână tot mai tragic Cu gândul dus, mereu gândesc la tine Copaci întregi rămas-au făr de ramuri Și pier în cer, izvoare cristaline... De dragul tău, iubit copil al Muzei Tot mai duios, îmi cântă lira-un cânt Despre-un băiet
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
de o lumină ce-o toarce lutul prelung din ocarină mi-a spus să nu mă supăr, dar și al nostru-odată a fost ca niciodată... Și a plecat cu el. Brazii șușoteau peste izvor, psalm înalt ce doar odată se îngână: Cel ce o ține de mână e Gabriel - îngerul ei păzitor Referință Bibliografică: DUMITRU ICHIM (Kitchener, Ontario) - ROMANȚĂ PENTRU OCARINĂ / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Baki
ROMANŢĂ PENTRU OCARINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363830_a_365159]
-
fântâni de cerbi însetaților și verde-nfrunzire de crengi - celor cu mădulare de cântec secate și flori deschise de pururi redau celor care-au pășit - cu tot cu mirosul prealegănat al tinii - în arca lumii luminii - și au uitat mireasma grădinii strunele lor îngână - jertfelnic epopeile firii - versetele amintirii - învolburarea dulce și mirii și mierii - și mai cu seamă - fulgerul învierii de pe degetele-n necontenită mângâiere de harfe - curg picături înflorite de sânge: pică picăturile pe obrazul Celui prea îngândurat astfel - Regele Ospățului dă
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
să mă nasc primăvara atunci ești cea mai frumoasă țară din lume apoi m-am juca t cu tine țară în colbul tău am învățat să mă ridic în picioare nu-ți mai spun cum a răsunat cerul când am îngânat prima dată cuvântul mamă am auzit cum mă aplaudau îngerii iar poeții neamului se grăbeau să-mi prindă metafora la grinda cerdacului unde salcâmii își scuturau ultima floare în vinul pe care tata îl scosese din pivniță întru cinstirea primului
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
mă culcam ades lângă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-ascult cum apa sună-ncetișor, Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venia adormitor; Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas.''55 În aceeași tonalitate Eminescu își pune întrebarea: Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?'' Poetul își aduce aminte și de satul natal Ipotești, unde l-au încântat: ,,Povești și doine,ghicitori, eresuri Ce fruntea
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
serii, când spaniolii distribuiți în cete și înarmați cu pături și sacoșe pline de merinde (merienda) se-ndreaptă spre plajă. Odată cu lăsatul serii se formează grupuri și grupulețe care tăifăsuiesc molcolm în jurul focurilor aprinse, gustând tapas, sorbind din pahare și îngânând melodii melancolice. Pe măsură ce se apropie cumpăna nopții, spiritele încep să se încingă. Tinerii întețesc focurile, gălăgia crește, țipetele se suprapun peste surdina valurilor care se sparg de mal. Cel târziu la cinci minute înainte de miezul nopții, fiecare om prezent pe
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
Marian o trase pe Andra într-o parte, o strânse de mână și o sărută. I se păru că e cea mai frumoasă fată de pe pământ cu eșarfa aceea roșie pe după gât. -Te iubesc, Andra! -Te iubesc și eu, Mariane!- îngână fata încet, închizând ochii și primind ca pe un dar ceresc acel sărut al lui care o narcotizase... Referință Bibliografică: Revoluția / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1082, Anul III, 17 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
AMIAZĂ DE MAI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului E noapte sau zi, Seninul se luptă cu negrul pustiu. E zâmbet de cer umbrit, cenușiu... E zi sau e noapte? Se-ngână colbul cu umedul nor, Se-nșiră pământul sub geamătul lor, Șuieră vântul în șoapte... Ascund ziua de noapte... Fantastic spectacol în luna lui mai Înger și demon se bat pentru Rai E noaptea vorbind de păcate, Sau ziua iertându-le
AMIAZĂ DE MAI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362346_a_363675]
-
nu era capabilă să-i răspundă. Îi luă mâna într-ale sale și și-o duse la obraz, plângând în hohote în continuare. Nu putea articula niciun cuvânt. Condurache o lăsă să se liniștească, mângâindu-i dosul palmei sale fine, îngânând cuvinte de încurajare. După un anumit timp când femeia se mai liniști și putea să vorbească, o auzi șoptind parcă din fundul unei grote. - Sebi, m-a distrus pentru totdeauna! - Cine draga mea? Fii mai explicită dacă poți. - Ernest! - Cum
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
pui Mai mare peste cămara Și-ai să-l hrănești pan` la vară. Credul, fără minte multă A ajuns la tine-n burtă. Chiar de ți-e curată labă, Tare murdară e treaba! Cântecelul Cantă-o mierlă-n poienița O îngâna o fetiță Soarele în ziua nouă Se scaldă-n boabe de roua. Mierla mică jucăușa Am s-o-nvăț pe-a mea păpușă Sper să nu îți pară rău Mândru cântecelul tău. Pisicuțele tărcate Dorm cuminți după cuptor Pisicuțele tărcate
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s păsări săgetate într-a zborului derivă Și nici meduza mării cu mișcarea ei lascivă; E cântecul epavei murmurând descântul. Referință Bibliografică: Cântecul epavei / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
puternic. Pe cer nu se zărește crâmpei de nor și nici măcar o abureală de vânt nu se simte în văzduh. Pe imașuri stau oile, îngrămădite unele în altele, ca să-și facă umbră. Ciobanii, tolăniți și ei pe iarbă, la umbră, îngână o doină din fluier. Este un tablou idilic, cum este zugrăvit și în poezie: „La șipot vine copilița, Cu păr desprins, cu umeri goi, Își umple până-n ochi cofița Și fuge repede-napoi. Din ce în ce, căldura crește Și
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
puternic pe accelerator, în pofida asfaltului umed. O vagă remușcare pentru întârziere îi dădea ghes să se grăbească. În memorie îi rămăseseră stăruitoare acordurile de început ale Recviemuluide Mozart. Ce bine și le aducea aminte! Ce muzică magnifică! Începuse să o îngâne abia auzit, apoi să o fredoneze din ce în ce mai puternic, căutând să prindă în inflexiunile vocii toate nuanțele interpretării corale... Afurisenie! Cântecul îi înghețase pe buze. Pe pasajul pentru pietoni dinspre capătul bulevardului se angajase în traversare, cu încetineală de melc, o
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
fi dat plecată niciodată de lângă tine!... Poate nu crezi, dar când te-am smuls din mână Olimpiei, eram ferm hotărâtă, în entuziasmul meu, să îți rămân mereu alături. Pe Olimpia am îndepărtat-o eu, obiectasem. Am îndepărtat-o eu, mă îngânase Theodora. Uite că poți crede asta!... Apoi au început să bombardeze anglo-americanii. Au atacat în mai multe valuri, fără să țină seama de starea populației civile. Casa noastră nu a fost lovită în plin, dar pereții ei vechi și șubrezi
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul nesfârșitelor drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau necazurile. Chinuita făptură care avea pe vremuri înfățișare ceva mai omenească și un nume, Tragodas, ajunsese acum o nenorocită epavă ce nu mai era demnă decât
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]