811 matches
-
copilului meu. Însă Jess pare atît de entuziasmată că nu vreau s-o jignesc. — O să te ajut să faci și un portbebe, a zis ea. Dintr-o pereche de blugi vechi ai lui Luke. E foarte simplu. Ce idee bună! Îngaim. Nu Îndrăznesc să mă uit la Luke. Și mi-a mai venit o idee, spune Jess, răsucindu-se pe divan, cu fața spre mine. Nu trebuie să spui „da“ acum, dar poate te gîndești și-mi spui ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la Four Seasons, pentru numele lui Dumnezeu? Fiindcă acolo ar fi recunoscut. A venit aici ca să nu-l vadă nimeni. Totul e cît se poate de logic... — Păpușă! Ca prin ceață, Îmi dau seama că taximetristul mi se adresează. — Da? Îngaim. — Vrei să stai aici și să aștepți? Nu! Înșfac coșul de picnic și dau portiera de perete. — Vă mulțumesc. De aici... mă descurc și singură. Vă mulțumesc foarte mult. — Nu prea ești obișnuită cu jocu’ ăsta, așa-i, păpușă? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spre o masă din colț, unde se află Jess. — Ce s-a Întîmplat? Jess mă privește șocată de noua mea Înfățișare. Îmi trage un scaun și mă ajută să mă așez. — Ești ok? E ceva cu copilul? — I-am văzut, Îngaim pierită. — Pe cine? — Pe Luke și pe Venetia. Împreună. — Împreună? Suze Își duce o mînă la gură. Împreună, făcînd... ce? — Stînd pe biroul ei și vorbind. Abia reușesc să rostesc cele cîteva cuvinte. — Stătea cu brațul pe umerii lui. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vorba de amicul tău, Danny Kovitz. Simt un junghi de alarmă. Te rog, Doamne, nu-mi spune că mă lasă baltă. Te rog nu-mi spune că vrea să se retragă din combinație. — E vreo... problemă? reușesc cu greu să Îngaim. — Nici o problemă! Și-a terminat designul! Și a venit cu el. Îți cade fața cît e de mișto! * În fine, În fine, se Întîmplă și un lucru bun! Ajung la The Look și mă duc glonț În sala de consiliu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se supere dacă vede o mie de tricouri despre ea! — Ce zici, Becky? Danny ridică din sprîncene răutăcios spre mine. Adică Becky o cunoaște? spune Brianna surprinsă. E o persoană care chiar există În realitate? Toată lumea pare brusc interesată. — Nu! Îngaim alarmată. Nu! CÎtuși de puțin! Nu e... adică... Doar că... mă gîndeam. De ce nu extindem designul? L-am putea aplica și la variante cu blonde și brunete. — Bună idee, spune Brianna. Ce zici, Danny? O fracțiune de secundă Îmi stă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Însă asta nu e vina ta. Parcă Își Înfige cineva cuțitul În pieptul meu. O clipă, nici nu știu dacă mai sînt În stare să vorbesc, de șocată ce sînt. — Luke nu s-a Însurat cu persoana greșită, reușesc să Îngaim Într-un final. S-a Însurat cu persoana potrivită. Mă iubește, ok? Mă iubește. — V-ați Întîlnit imediat după ce se despărțise de Sacha, așa-i? Venetia Încuviințează din cap, deși eu nu i-am răspuns nimic. Mi-a povestit totul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ochii. Acum văd totul foarte limpede. Vrea să se ducă la petrecere cu Venetia. Probabil că au pus amîndoi la cale toate astea. Ce să fac, să-l implor să nu se ducă? Am și eu măcar atîta mîndrie. — Bine, Îngaim, Întorcîndu-mi capul, ca să nu-mi vadă lacrimile. Du-te. — Poftim? — Bine, și Îmi scot termometrul din gură. Du-te. Se aude un foșnet și Venetia intră din nou În Încăpere. — Ia să vedem. Se uită la termometru, ușor Încruntată. — Da
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stare să zică nimic. Îmi dau seama că Își dorește cu disperare să ridice din sprîncene, să se Încrunte, sau ceva. Aproape că Îmi pare rău pentru chipul ei real, storcoșit sub Botox, ca un animal prins În cușcă. — Armaggedon? Îngaimă Într-un final. — Nu-i așa că-i minunat? Încuviințez. Macho, dar și elegant deopotrivă. Și neobișnuit! Elinor pare că mai are un pic și explodează. Sau implodează. — N-am să accept așa ceva! irumpe brusc, țîșnind În picioare. Tatuaje, auzi! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atât de evidentă, încât nu mai încăpea nici o îndoială: n-am să fiu niciodată ca ei, am să rămân mereu adolescentul cu mâinile roșii de frig, hăituit de trecutul lui și care, luat la întrebări în legătură cu originea sa, avea să îngaime adevăruri ce vor fi luate drept minciuni sau avea să mintă, liniștindu-i pe curioși. Și o să existe mereu, ca în ziua aceea, un copil foarte mic ce-l va trage de mânecă și-l va întreba: „Da’ tu de ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se uită la el aproape veselă și se puse deodată pe sporovăit, tot mai tare, povestind despre blocadă, despre cadavrele înghețate pe străzi, despre apartamentele locuite de morți care nici măcar nu mai erau strânși... El se trase înapoi, pe palier, îngăimă un cuvânt de rămas-bun, începu să coboare. Toate întâmplările acelea îi erau bine cunoscute. Femeia simți că-l pierde și-i strigă cu o bucurie dementă: „Iar în blocul nostru oamenii și-au mâncat câinii! Cei care nu și-au
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scării unei prăvălii închise un copil de nouă-zece ani, zgribulit și scâncind de frig și foame. S-a apropiat de el și mângâindu-i fața murdară l-a întrebat: - Ți-e foame, puișor? Băiatul și-a tras mucii și a îngăimat abia șoptit: - Da! Doamna Mladinescu l-a luat de mânuța-i murdară și i-a zis: - Atunci hai să mergem să mâncăm ceva! Au pornit spre casa ei, ce nu era prea departe. Pe drum a întrebat copilul de unde este
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Încerca să umple o ceașcă, dar după ce deschisese robinetul, nu mai reușea să-l Închidă. Cafeaua opărită curgea de-a curmezișul mesei. Lichidul fierbinte o stropi pe o fetiță care stătea În apropiere. Fetița sări Înapoi. Deschise gura, dar nu Îngăimă nici un sunet. În mare viteză, mama mea alergă În celălalt capăt al Încăperii și o luă repede pe fetiță, ducând-o la toaletă. Nimeni nu-și amintește numele fetiței. Nu era fiica nici unuia dintre enoriașii obișnuiți. Nici măcar nu era grecoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
opri pur și simplu În loc pentru o clipă, dacă ar sta nemișcați pentru a admira luminozitatea gogoșilor În lumina amiezii. Dar, desigur, nimeni nu făcea asta vreodată. Îi dădeau Înainte cu zbieretele și Își vârau unul altuia gogoșile sub nas, Îngăimând baliverne și tocmindu-se. Tatăl lui Lefty Îndrăgea sezonul de piață la Koza Han, dar fiul său nu-i moștenise instinctul mercantil. Lângă porticul acoperit, Lefty zări un negustor pe care-l cunoștea. Își etală sacul. Negustorul băgă mâna adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-o să-și țină nasul mărișor În umbră. Parfumată, epilată, unsă cu creme cu dermatograf În jurul ochilor, Victoria i se Înfățișă lui Lefty. Simțea cum privirea lui o arde, Îi simți respirația accelerată, Îl auzi Încercând de două ori să Îngaime ceva - scâncete scurte dintr-un gâtlej uscat - și apoi Îi auzi pașii venind spre ea așa că se Întoarse, făcând mutra pe care o Învățase Desdemona s-o facă. Dar era așa de absorbită de efortul de a-și țuguia buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o chestie care se numea „cuib de rândunică“ - dacă Zizmo avea vreodată voie să i-o ciufulească. Aceeași Sourmelina, plină de propriile secrete, Își studia acum noii parteneri de conspirație. ― Căsătoriți? Căsătoriți la modul că dormiți Împreună? Lefty reuși să Îngaime: ― Da. Sourmelina Își observă scrumul pentru prima oară și Îl scutură. ― Așa am eu noroc. Cum plec din sat, totul devine interesant. Dar Desdemona nu putea răbda așa o ironie. O prinse pe Sourmelina de mâini și o imploră: ― Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
podiumului. Nu e decât o siluetă slabă și elegantă, cu un melon care-i umbrește chipul. ― N-ar trebui să te afli aici, Îi spune el. Dar presupun că azi e În regulă. Desdemona, cu sufletul la gură, reușește să Îngaime: ― De unde știi cum mă cheamă? ― N-ai auzit? Eu le știu pe toate. Venind prin gura de Încălzire, vocea adâncă a lui Fard Muhammad Îi făcuse plexul solar să vibreze. Acum, de aproape, Îi penetrează tot corpul. Fiorii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
direct, Luce mă Întrebă din Întuneric: ― Care dintre ei te excită? ― Poftim? ― Care dintre ei te excită? Bărbatul sau femeia? Răspunsul adevărat era că nici unul. Dar adevărul nu-și avea locul aici. În ton cu povestea mea, am reușit să Îngaim foarte Încet: ― Băiatul. ― Îngrijitorul? Bun. Și mie-mi place fata care aduce pizza. Are-un corp trăsnet. Pe vremuri un copil ferit, dintr-o familie prezbiteriană retrasă, Luce se emancipase, se eliberase de antisexualism. ― Are niște țâțe incredibile, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
claxon asurzise în acel moment toată zona! Un camion venea din partea dreaptă și părea foarte grăbit. Era lung și gri, iar farurile aprinse îl făceau în lumina apusului să semene mai mult a tren decât a camion. Ce mama naibii? îngăimă celălalt elev mai mult pentru el însuși decât pentru colegul său. "Ce mama naibii?" într-adevăr! Imensa mașină coti când ajunsese la colțul liceului și acum era pe jumătate intrată în aleea lată a curții interioare. Cei doi care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șoaptă. Din cauza asta, Vladimir? Nu. E natura lui! În fața Dușmanului îți pierzi o parte din proprietăți. I se mai zice Ștergătorul de Litere, căci îți șterge temporar din Cartea Anilor unele litere care sunt în plus față de cele comune. Vladimir... îngăimă el debusolat. Trebuie să ne mișcăm! Când va termina ospățul, va căuta o altă victimă. Se mișcă greu, căci îți simte prezența, dar nu te poate localiza. Îi e frică de tine. La fel cum și ție îți e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și se apleacă asupra lui: — Ai uitat cine a ales numele celor trecuți pe listele de proscripție? Erau oare toți dușmani ai patriei? Augustus își stăpânește cu greu o tresărire involuntară. Acelea au fost prerogative speciale pentru vremuri extrem de tulburi, îngaimă cu greutate. Își recapătă instantaneu autoritatea și demnitatea: — Dacă insiști că e vorba de o crimă, atunci, pentru ca per soana respectivă să se bucure totuși de o judecată echitabilă, eu nu am altceva de făcut decât să trimit cazul în fața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stat consideră toate fiscurile din provincii un fel de sucursale ale lor și nu-mi permite să văd nici măcar documentele. La mine vin doar când au nevoie de bani. Își trece mâna peste frunte, epuizat. — Nu mai departe de ieri, îngaimă sleit, senatorul Pompeius Paullinus m-a chemat la el și mi-a cerut, fără nici un act justificativ, un milion de sesterți pentru modernizarea echipamentului brigăzilor de pompieri. Sper că nu i-ai dat? se îngrozește principele. Libertul scutură cu hotărâre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te-a găsit pe tine mai breaz și te-a scos în față... Fulcinius protestează neconvingător. — Vă roade invidia că Libo se comportă altfel decât voi toți și nu e gata să-și vândă sufletul pentru averi și măriri! — Stăpâne...! îngaimă distrus nefericitul. — Să taci! îl repede Augustus. Vocea i se înalță năvalnică: — Vascularius și cine o mai fi în spatele lui... Aceeași întrebare îl macină și pe Trio. — ...frumoasă metodă, n-am ce zice, de a acuza prin interpuși! urlă principele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prostești, continuă acesta cu asprime în glas. Țintuit locului, Fulcinius se zbate ca peștele pe uscat. Nu mai e vorba de pradă, ci de supraviețuire. A lui și a lui Flaccus Vascularius. Pretorul Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu de unde știi? îl împunge ironic Augustus. Ai luat parte la ele? Joacă teatru, își zice disperat Trio, văzându-l cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și apoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un ecou, împăratul îl avertizează cu asprime: — De se vor dovedi mincinoase acuzațiile tale, am să te inte roghez chiar eu și am să asist personal la torturarea ta până vei recunoaște public adevărul! Lui Fulcinius i se frânge inima. Îngaimă cu greutate: — Spiritele malefice i-au deslușit lui Scribonius Libo că fiica ta Iulia se va stinge în curând, chinuită de boală și pradă lipsurilor de tot felul... Chipul principelui rămâne impasibil. Chiar dacă inima lui de tată sângerează. Ah, Iulia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu o claritate care îl înfioară chiar și pe el: — A mai văzut în semne necurate că unul dintre fiii lui Asi nius Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]