885 matches
-
DIFUZĂ A MANIERELOR prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: drum, fiind, artă, creație, curaj Într-un colț pierdut al lumii unei cărți răsare totdeauna dorința de a ști ce rază de lumină se va ivi când cititorul, plecat peste paginile îngălbenite de vreme, și de o îndepărtată răsfoire a celor care au fost și s-au amestecat în timp cu colbul, disipând tainele slovelor, va descoperi misterul legăturii cuvântului cu timpul. Ce lume se va izvodi din adâncurile neștiute ale imaginarului
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SCRISOARE CĂTRE TATA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 650 din 11 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului s-a îngălbenit iarba pe mormânt, de toamne barbare, de plesnet de ploi, șerpii cărărilor tale fug în pâmânt, când mai vii, dragă tată, pe la noi? de ce întârzii mereu și până când, aș vrea să te caut, dar unde s-apuc, te văd în
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
visurile tale călătoresc pe tărâmuri neumblate. Învelișul albastru brodat cu stele, îți veghează liniștea si'ți destramă ceața sufletului ! Somn ușor ! Te așteaptă o nouă existență ... O dimineață solară spălată în apa sfântă a reînvierii, ce poartă semnătura din pergamentul îngălbenit de vremuri al civilizațiilor străvechi ! Pecetea unui alt început, din punctul zero. Camelia Constantin 2011 Referință Bibliografică: STELE ÎN OCHI / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Camelia
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
pe Domnul cu neodihna în oase. Urcam pe-o scara împletită cu lumină tot mai sus Și tot mai departe Dumnezeu era, tot mai departe, Când soarele își pusese capul pe-o pernă de apus Îl mai căutam în gânduri îngălbenite din Carte. Paginile zilelor însorite le citeam una după alta De se făcuse anul cât Biblia de mare, Iar eu tot cu picioarele la spinare treceam balta Dintre El și mine obosit de căutări pe nesfărșita cărare. ...Și acum Te
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
din mine chiar un giuvaier de cuvânt sau o sumă de gânduri. Răsfoind propriile pagini peste care în timp s-a așezat câteodată uitarea, lunec spre meditație și port cu mine cea mai fascinantă armă: amintirea. Căci, filă cu filă, îngălbenite de timpul nemilos, eu iau cu mine nemurirea și nimeni nu-mi poate spune că acele fășii ale trecutului nu se pierd, din moment ce cu aripi de hârtie îmi baz prezentul. Cred că aș părea puțin narcisist, dar îmi iubesc particulele
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
un mic altar, pe care era așezată o carte. ,,Dacă asta nu e ceva interesant, atunci nu știu ce e.” își spuse Etrius. Se apropie cu pași mai siguri de carte. Avea un C mare pe copertă. Etrius o deschise. Filele erau îngălbenite dar pe ele Etrius putea distinge niște simboluri ciudate. Etrius cunoștea toate alfabetele lumii și majoritatea limbilor dar nu văzuse niciodată în viața lui astfel de simboluri. ,,Trebuie să fie un alfabet antic” gândi Etrius. ,,Și cum nimeni nu a
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
Ene, venit pentru zece zile în orașul nostru, mi-a întins mai multe agende cu coperte albastre decolorate. Nu ne mai văzusem de mulți ani. -Citește, te rog! Ai să găsești multe din amintirile noastre. Am luat una din agende îngălbenită de vreme, cu fotografia lui Gheorghe Gheorghiu Dej pe a doua pagină. Cenușie imagine. Privind-o, amintirile de atunci au început să capete contur. Mă înfiorau a tristețe. Între timp soția ne-a adus în farfurioare de cristal dulceață de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
fost că el locuiește alături și pe deasupra era și întuneric. Am intrat în curte imediat. Precis urmărea elevii care au fost la biserică.Doar este secretarul UTC pe liceu.” Mai dau câteva pagini. Descopăr multe tăieturi din reviste și ziare îngălbenite de vreme, lipite cu grije pe diferite pagini ale agendei. Citesc cu atenție un articol. E bine scris. Documentat!... gândesc. 10 Mai. Ziua regelui. Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească Se spune că este frumos, nu ce
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
SCRISOAREA Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului Dragul meu prieten, George, Iubit român cu suflet de frate... tot răscolind în lăcrița de zestre a dulcilor amintiri, am găsit un caiet îngălbenit de patina timpului și când l-am deschis au căzut câteva petale de trandafir care-și păstraseră, spre surprinderea mea, culoarea de roșu-închis. Extraordinar! Le-am simțit aroma îmbătătoare și ca prin farmec în fața ochilor mi-a apărut copilul care
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
care o așternea jos, pe iarba din curte pentru cei mari, iar la poartă, pentru copii. Pe lângă, de o parte și de alta, punea niște lemne lungi, pe care ne așezam ca să nu stăm direct pe pământ.Pe pânza aceea, îngălbenită de vreme și pătată de resturi de mâncare, așeza linguri de lemn, boboroade făcute în cuptorul din mijlocul curții și bucăți de mămăligă caldă. Apoi, aduceau femeile casei, străchini pline cu mâncare, după cum era făcută pomenirea, de dulce ori de
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
O avantaja și faptul că era suplă și plină de vervă. Îi plăcea să se mlădieze ca o trestie în bătaia vântului. Uneori dansul său era furtunos, trăind cu intensitate ritmul melodiei, alteori era lent ca o plutire a frunzelor îngălbenite de toamnă, în căderea lor pe aleele din parcuri. Dalia se învârtea în jurul lui Ștefan mișcându-și șoldurile într-un ritm drăcesc. Sânii îi tresăreau gata, gata să-i sară din cupele micuțe ale sutienului. Rotunjimea lor și mișcarea continuă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea iar în sufletul Oliei se cuibarea deplin o nouă stare. Față trăia acel moment care pentru unii vine neanunțat că o rafală, spulberând orice rest de inocentă și naivitate ascuns prin cotloane, ca să dea
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
elevii erau adunați în careu. Le vorbea despre tragedia de ieri. Când m-am apropiat să intru și eu în careu, C. Emil, dirigintele meu, fiul directorului, s-a adresat tuturor: - Uite, venii și criminalul! La auzul acestor cuvinte am îngălbenit, am amețit, genunchii mi s-au înmuiat. M-am rezemat de un colg, să nu cad. Ne-au băgat în clase. Orarul nu s-a mai respectat. La toate clasele s-a început cu ora de dirigenție. Peste tot eram
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
aerul cu arome și tot mai neîncălzit! Bura și se oprea, apoi bura iar câte un pospai de rouă cu soare și umbre, iar păsărelele se răreau, căci se coceau strugurii, cădea frunza, secau venele arborilor, se arămeau nucile, se-ngălbeneau lucios gutuile...! Venea toamna! Sărbătorească toamnă, ofrandă sufletească pentru cea mai frumoasă cântăreață dobrogeancă de azi, a Dobrogei dintotdeauna: Aneta Stan! Se împlineau cincizeci de ani de când a primit cântecul, l-a scufundat în ea însăși, apoi l-a restituit
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi ea cu vocea-i dură, lăsând să i se întrevadă un dinte lipsă, pe lângă ceilalți îngălbeniți de tutunul ieftin. Remus se îndreptă către ușă, bătu timid și intră puțin timorat în încăpere. - Dumneata ? Individul din spatele birului nu avea mau mult de patruzeci de ani, dar la greutate putea concura cu un halterofil cu mușchii fleșcăiți în
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
Acasa > Impact > Relatare > CARTEA CU MIROS DE MIR ȘI TĂMÂIE Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Întorc paginile unei cărți îngălbenite de timpul îndărătnic și gândul îmi zboară departe. În cameră se simte un miros accentuat de mir și tămâie. Îmi umezesc degetele fără noimă și dau filă după filă, fără să înțeleg mare lucru. Reiau răsfoitul ca într-un film
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
iar birurile vor fi plătite de sărăntoci! Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! - Văleuuu, ăsta-i diavolul! - exclamară în cor îngroziți. - Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
bine mânuite - și chiar sunt. Poetul Ion Vanghele ne avertizează, de altfel, că iubirea este un râu complex ce trece grăbindu-se, căci și noi oamenii suntem grăbite umbre trecătoare: „Suntem dar umbre oarecare,/ Prin viață luminând păgân,/ Din pomii-ngălbeniți de soare,/ Doar frunze moarte mai rămân” ( Noi nu suntem deloc de-o seamă). Răspunsul interlecutoarei vine prompt pe aceeași temă: „Pe-aceste clipe duse ca să moară/ Văd ochii plini de dragoste și dor/ Când se-mpletesc tăcerile-ntr-o
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
la locul lui, adică cel pe care îl reclamă societatea și calitățile sale, rezultat firesc al „lucrării acestora, singure sau împreună, asupra lor însă-le!”... A doua zi, spre seară, când lucrurile începuseră să se clarifice întrucâtva, cartea roasă și îngălbenită de molii și vreme, lipită cu „făină și apă”(!?) dintre lespezile zidului unei colibe din bârne își „găsise” alt...proprietar! Cineva, tot vreun „fârtat” sau vecin mă urmărise în acea seară, fatidică pentru obște și cu un licăr de speranță
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispă. - Schimbările de anotimp au fost interpretate în popor ca fiind semne ale tristeții naturii, care regretă plecarea Sfintei Fecioare. Din acest motiv, iarba nu mai crește, iar frunzele încep să se îngălbenească. - De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului. In această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă. În multe locuri, acolo unde este credință, se procedează
ADORMIREA MAICII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372178_a_373507]
-
în anotimpul alb, când muncile câmpului hibernează, să recondiționeze garderoba celei care îi dă românului viață, așa cum o știm noi astăzi, în iarna anului 2013. Paradis nemaiîntâlnit pe acest Pământ cu bogați codri, ape cristaline, izvoare vindecătoare, dealuri înverzite, câmpii îngălbenite de bogăția pământului roditor, deltă unică prin specii de plante și animale, lacuri albastre, cu oameni frumoși, harnici și inteligenți, creativi, improvizând pe moment lucruri, adevărate opere de artă, aceasta este patria românească. Totu-i natural, bio. E atâta monotonie
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară a scrijelit ființa Edwinei într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea în suflet. Era atâta de firavă însă acestă fragilitate pârjolea fără milă fiecare colțișor al făpturii. A sângerat toată ființa ei sub povara primei arsuri. S-a revoltat pe îndrăzneala picăturii de ceară. După prima picătură
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
în conturul unei femei. Vin cu miere ne vor da să bem turnând în pahare bucuria revederii, coardele vor vibra în ascunsul inimii până ce-n călimară cerneala se va usca. Noaptea va prinde paianjeni pe margini, mătasea borangicului se va îngălbeni și cine știe cui voi desena în palme ochii femeii cu gândul smălțuit de așteptare. Ea ar putea întreba cum ne vom putea recâștiga iubirea? Referință Bibliografică: Ea ar putea întreba / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2075, Anul
EA AR PUTEA ÎNTREBA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376290_a_377619]
-
ori frânte împreună nu vor trece mai departe fără să-și bea norocul roțile stelelor le vor da imoldul de siguranță deasupra de îndoiala care se manifestă în oameni. În cine inelele se prind unul de altul pe muchii și îngălbenesc în inima cuprinsă de virtute? Între așteptări nu mai încape teama pâlpâie flacăra calmă închisă-n verbe cu semne săpate în pietre pierdute sub ape despre comori uitate, să nu se fure. Referință Bibliografică: Nu mai încape teama / Llelu Nicolae
NU MAI ÎNCAPE TEAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379747_a_381076]