634 matches
-
de patriotism literar, Craii de Curtea-Veche. Cum asta? S-ar părea că nici acestui bizar roman interbelic nu i se potrivește simpla, informativa, singulara parcurgere. O știm prea bine, am constatat-o pe pielea brăzdată a bibliografiilor și pe hărțile îngălbenite ale ruinelor bucureștene. Doar că Matei Călinescu își întemeiază adăugirea și pe un argument suplimentar, aproape memorialistic și aproape sociologic, decurgând din perioada premergătoare plecării sale în Statele Unite: argumentul cărții-cult. Să urmărim, așadar, un început atipic: "Acest cult matein s-
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
plomba compensatoriu un deficit constitutiv, un vid "existențial", de aici și somația tragică a unui carpe diem. Fotografiile exercită pentru aceștia un fascin special pentru un trecut pe care nu-l au, al unor amintiri care lipsesc. Prelevate din pînza îngălbenită a unor chipuri de femei de la sfîrșitul secolului, amintirile "fiicei" lui Tyrell, cel mai evoluat android, se încadrează în emoțiile altcuiva și niciodată n-ar suna mai potrivit rimbaldianul "Je est un autre". Amintirile de substitut nu au consistența trăitului
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
trebuie să-ți spui. De ce îmi scria el într-o zi: "Veți reveni lângă râu (la Corcova 3) și sălciile vor fi crescut foarte mari, și nu veți fi încă prea bătrână. Atunci veți simți pe inimă greutatea atâtor frunze îngălbenite..." Era o scrisoare în care-mi vorbea de tine: "veți iubi acest nou miraj al vostru înșivă..." N-am mai citit-o de ani de zile - o știu pe dinafară. Nu citisem niciodată maximele lui La Rochefoucauld. Mi-a dat
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
începem așadar a ne reaminti, Alegra a ne reaminti din nou, adînc cine suntem se tulbură noaptea foind, apa sub pod și-mi urcă-n sînge neliniștea peștilor zvîcnind, gînduri sub bolta arcuită, aproape geme unul în somn sub știrile îngălbenite totul într-un sentiment de frunză plutind, oare ce vor a prefigura în mine agrăindu-mă pe rînd cînd noaptea le este surdină, clipa deja hăt departe, deși înscrisă în memoria unei lumini cu neputință de deslușit încă, într-adevăr am
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
Dora Scarlat (fragment dintr-un roman inedit) Făcând ordine în hârtii, am dat în februarie a.c. de câteva texte de proză noi, neștiute, surprinzătoare, semnate Dora Scarlat. Bătute la mașina de scris, hârtia e foarte veche, aproape îngălbenită, ceea ce, considerând și corecturile cu o grafie energică, sigură, complet diferită de aceea de sub influența maladiei, survenită mult mai târziu, mă fac să cred că rândurile scrise au fost concepute cu oarecare timp înainte de a ne cunoaște. Faptul că nu
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți în rafturi și încerc într-o carte nescrisă să mă reîntemeiez
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
au făcut legea cu pistolul. În acest ultim film, Eastwood șarjează cu toate efectele care l-au consacrat configurând portretul unui dur incasabil care ascunde însă o inimă de aur, inima Americii în pieptul unui colonist îndepărtat dintr-o fotografie îngălbenită.
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
Așadar, ascultîndu-i cu prefăcătorie, cu ipocrizie, cuvintele lui vorbite despre întîmplările celor două războaie,... țin minte că la un moment dat s-a dat un pas îndărăt, a înălțat amîndouă brațele cuprinse în mînecile unei haine de în albe, dar îngălbenita de atîta vechime, - cred că o avea de cînd era doar sublocotenent și o purta vară, vara fiind și acum la vîrsta să de aproape 90 de ani; deci, a făcut un pas înapoi, și-a aruncat brațele în sus
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
putut de bine, revendicând astfel pământul acelui neam în numele glorioasei Națiuni reprezentate de stindard. Când însă mi-am isprăvit salutul și mi-am înălțat mândru privirea, am văzut fâlfâind deasupra nu drapelul, ci așternutul locotenentului Bowen, o bucată de pânză îngălbenită și umbrită de norișorii prelungi ai după-amiezilor de dor dintre acesta și prințesa samoană Lalla-Rookh. Am primit șapte ani pentru furt din proprietate personală, alți paisprezece pentru insubordonare și încă douăzeci și opt pe deasupra pentru ofensă la adresa însemnelor coroanei. Ce-i drept
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima frunză cireșul din geam ploaie de toamnă - lumina felinarelor curge pe ramuri acorduri minore - în ochii din fereastră alți stropi de ploaie toamnă târzie - rochia de mireasă îngălbenită “Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.” (Biblia, Efeseni 5:9)
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire către ceilalți. Cutremurat, căpitanul fixa fața plină de scursuri a bătrânului. Pe un ochi îngălbenit i se prelingea o pată groasă ; obrajii erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci deodată și, într-un fel ciudat, de parcă i-ar fi fost frig, începu să tremure. - Nu i-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pagini cu tentă satirică ar putea fi detectate relativ ușor de unii colegi de generație. Însă, după trei-patru decenii, contează nu atât persoana, cât tipul reprezentativ pentru o epocă pe care am trăit-o din plin. Textele culese de pe file îngălbenite, propuse acum pentru prima dată cititorului interesat, îmi dau sentimentul datoriei împlinite și satisfacția lucrului dus până la capăt. DIXI! S-a născut în zilele noastre, mai exact, în ziua lui, sub o anume conjunctură a astrelor, ce trebuie săi fi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ganguri și pasaje frumoase pe vremuri, arhitrave gigantice, cartiere vechi cu case galbene, cu marchize de geam colorat, cu lămîi înfloriți în curți, construcții cu steme misterioase, cu ogive și gorgoane sprijinind ferestre Ťoarbeť, cu lei de piatră, sparți și îngălbeniți, blocuri cu mansardele retrăgîndu-se unele din altele, ca niște zigurate, o mică piață rondă, pe care el o botezase în glumă ŤDupont Circleť" (p. 151). În acest scurt fragment este condensată întreaga tehnică narativă a lui Mirel Brateș, cu amendamentul
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
chiar în fața mea). Ființa auctorială pare a intra într-o stare de grație care se manifestă prin încețoșarea impresiilor, prin reducția senzoriului. într-un decor funerar, i se năzare că e strigată de-o voce neidentificabilă: ,deasupra peste lumînarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu pînă la umeri afundat în pămînt./ te strigă pe numele mic/ într-atît de bine te știe.// tu nu îl vezi însă n-ai cum să-l auzi.// pune bine urechea" (Omul în
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
valență publică posedă grație, suplețe, un avînt imaginativ discret strunit, care, fără a se revărsa peste o anume tradițională cuviință, pulsează neîncetat sub pielea cuvintelor: "Pom al darurilor, l-ai făcut pe om, Doamne. Plin de păcate,/ ca o frunză îngălbenită, stau în desișul prezenței Tale./ Dă-mi, Doamne, cunoașterea nemișcată de Dumnezeu, că/ Tu ești fîntîna ființială, ești muma semnelor și literelor./ Pune-ți, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Ar. Zaharia afirmă că în anii 30 Arcadie Cerneanu era inițiatorul unei biblioteci publice în Rădăuți. Fondurile documentare gestionate astăzi de către noi sunt interesante, dincolo de valoarea lor cultural științifică, și prin unele însemnări făcute de cititori anonimi pe paginilor lor îngălbenite de vreme. La împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a prințului Carol I, I.-A. Candrea, Ov. Densusianu și Th. Sperantia îngrijesc lucrarea Graiul nostru, reunind texte din toate părțile locuite de români (vol. III, 19061908). Cartea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
dintr-un capriciu?) nu mi se arătase goală niciodată fusese cumva un centru, o matcă a acestei vieți subterane. Acum alveola ei se fărâmița ca ipsosul. Curând, toată partea de vizavi a șoselei arăta ca o dantură ruinată, cu cioturi îngălbenite și locuri goale și goluri de o putreziciune metalică. Zăpada mirosea așa bine, cum deschisesem treimea uriașă de geam subțire și umed, scoțând afară capul tuns, ca să-mi înghețe ceafa și urechile și ca să privesc aburii răbufnind din odaie, dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
negricioasă depusă pe cadran, iar capacul, pe spate, era înverzit de cocleală. Nu mai aveau de mult curele. Alături, câteva siguranțe, o lampă de aparat de radio străvechi, alte mărunțișuri, cu care mă jucasem încă din copilărie. Într-o hârtie îngălbenită, două codițe blond-cenușii legate cu elastice, propriile mele cozi, de când ai mei, îmi povestea mama, mă purtaseră îmbrăcat în rochițe și șorțulețe și-mi ziceau, ca și toți vecinii, Mircica. Părul era moale și mă-nfiora întotdeauna, căci era concret
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mama chiuia și eu săream s-o salvez, lovindu-l cu pumnii peste șale pe bărbatul țepos și abrutizat. După întrebarea nefericită mă cuprinsese un fel de oroare de mine însumi, pe care am regăsit-o când am desfăcut pachetul îngălbenit în care se afla proteza mamei. Erau dinții de sus, din față, de culoare alb-murdară, cu puțin albăstriu în ei, dintr-un plastic ordinar, înfipți într-o gingie artificială. Roșul gingiei nu era unul pe care l-ar fi putut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puternici. Voinici înaripați, în armuri de frunze de aur, se adunară-n falangă și loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca o ceară veche, fumegând încă venin către ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsînd-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de lupi turbați asupra falangei de îngeri. Căci îi cunoșteau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sudoarea, sperma și lacrimile ce mânjesc cearceaful unui bărbat singur. Întins ca o bucată de pergament jilav, abia jupuit, pe o ramă de lemn, cearceaful ar putea fi o hartă a vieții noastre secrete, cu mari zone albe și zone îngălbenite, zone-ncrețite și zone arse, nimic altceva decât țări și dominioane cu nume alegorice, delte și fluvii și deserturi: Tara Dragostei și Țara Atrocității, Laguna Fricii, Fiordul Amețelii... Suprafețe mânjite de toate dejecțiile lumii, cortexul înghesuit sub țeastă ca o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părul rar și buclat cu fierul. Pe tot parcursul jurnalului șmecherii au vociferat, au guițat, și-au strigat peste rânduri prietenii, fără să dea cea mai mică atenție figurilor de conducători înțelepți ai Partidului și Republicii Populare, așa cum se desprindeau, îngălbenite, de pe pelicula proastă și se așterneau pe ecran. Lucrurile de neînțeles ce se petreceau între persoanele grave ce-și tot strângeau mâinile sau umblau de colo-colo prin holde și prin oțelării erau comentate de o voce însuflețită, bărbătească, atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]