619 matches
-
mai fi așa sigur. Și-așa mă simt destul de prost. Dac-ar fi fost după mine, ți-aș fi adus o sticlă de coniac. — „Dac-ar fi fost după mine“, repetă Para și zâmbi pentru prima oară, arătându-și dinții Îngălbeniți. Ce expresie frumoasă. Vrei niște vin? — Nu, mulțumesc. — N-are eter În el. Încă-i mai simt gustul, Își aminti deodată, foarte limpede. — Știi, nici nu mi-am dat seama că ești beat până să-ncepi să vorbești, În camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
veni vorba despre tobe, Dwight chiar Își procurase o tobă pe care a trebuit să o strecoare atât prin vama birmaneză, cât și prin cea americană. O găsise Într-un magazin din Mandalay care promitea „antichități veritabile și rarități“. Eticheta Îngălbenită o descria drept: „Circa 1890, de pe domeniul falimentar al lordului Phineas Andrew, tobă făcută dintr-o tigvă umană, produce un sunet nemaiîntâlnit“. Proprietarul magazinului credea că este un instrument sfânt adus În Birmania de către un preot tibetan aflat În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic, dar tremurat, cu cerneală violetă, următorul text: Biografia gornistului cu vertebră de delfin. Îngălbenită și murdară, hârtia supsese cerneala, făcând irizații și cuvintele erau destul de greu de citit. în fiecare casetă erau unul sau mai multe obiecte ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
soarele strălucea puternic. Aici Însă, dincolo de perdeaua cu găurele, zilele tăioase de februarie, Îndulcite de un soare pal, sînt rare și nu te Încălzește decît flacăra roșie de la soba cu gaz care fumegă undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în mașină. O să facem cancer la plămâni până ajungem acolo, a remarcat Teenie. Ai văzut vreodată cum arată plămânii unui fumător? — Nu. — Oh, grozav! Cu poftă s-a pus pe o descriere sinistră până când șoferul - un domn solid cu degetele îngălbenite ale unui iubitor de nicotină - a zis: Puteți să tăceți, vă rog? Nu mă simt foarte bine. Era trecut de nouă când am ajuns la Harbor Inn. Mai întâi a trebuit să verificăm apartamentul lui Candace și George, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să-i ureze viață îndelungată, sănătate și victorii. Poporul nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și partida războiului, nici una dintre el nebizuindu-se pe sultan. Cei care voiau pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și, după ultimul, fusese forțat să devină vegetarian, la fel ca restul orașului. În lunile acestea, Kulfi devenise enormă și părea să pretindă pentru ea însăși toată energia pământului, să-l stoarcă până la ultima picătură, lăsându-l secătuit, stafidit și îngălbenit. Oamenii se opreau mirați să o privească dacă trecea pe stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
podea... „Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă avorton. V-am spus doar”, se apropie el de Noimann, ținând agățat de brațul său metalic coletul Învelit În ziare Îngălbenite, pătate de sânge și grăsime, „că răul cel mare nu se află În dumneavoastră, ci În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Se lasă toamna pe alei, stimată doamnă, și noi în timp alegem amintiri culese din tristețe, dar cine ne condamnă în vise moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, să te-ncălzească în simțire iar tulburarea să-ți parvină cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți - iar la final aș vrea să-ți pipăi gândul
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]
-
mai place. Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan îi aruncă pe furiș o privire lui Star, care pare adormită. Și profesorul se gândește la altceva. A mai ținut prelegerea intitulată „Introducere Generală în Organizarea Fotse“ de multe ori până acum și în timp ce rostește vorbele scrise pe desfășurătorul îngălbenit, mintea lui este foarte departe, explorând un lanț plăcut de asocieri mentale care ajunge până la începutul carierei sale, timpuri eroice înainte ca disciplina antropologiei să fi ieșit complet din crisalidă. În anumite puncte ale prelegerii, îi apar imagini care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dar aici, în toată oroarea lor nu se vede decât că sunt negri. Unul dintre bărbați faceîmpotriva tuturor regulilor, un semn către el și ceilalți se uită în jur. Au globii oculari înroșiți și pielea mată înnegrită, gura cu dinții îngălbeniți, trăsături dezgustătoare și vulgare; se răsucește pe călcâie, și pleacă bucuros de gulerul bine ajustat și de scârțâitul pantofilor săi bine lustruiți pe caldarâm. S-a înfuriat pe Star că l-a făcut să vină aici. Triburi și origini? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am răpsfoit. Deodată simții că-mi bate inima. Erau foile unei epistole care, pe vremuri, mă intrigase atât de tare încît am vrut să-l cunosc pe autorul ei. Părea că vede viața în negru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În spatele lui un târșâit. Se Întoarse scurt și dădu cu ochii de artistul și profesorul Foiște, care se ducea spre casă sprijinindu-se Într-un baston. Fața rotundă și roșie zâmbea cu Încântare, lăsând să se vadă câțiva dinți rari, Îngălbeniți și Înfricoșător de lungi. „Dragul meu, dragule, ce bine Îmi pare că te văd! O mulțime de lucruri am aflat despre tine, dar, bineînțeles, nu m-am grăbit a le da crezare. Mai mult: adineaori m-am Întâlnit cu Odraslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor, Însă e de presupus că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți, ar fi avut și timpul necesar și de la cine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar tâmpite, spoite pe față. Peste mască, În dreptul ochilor, Ectoraș trebuia să-și pună niște prăpădiți de ochelari de motociclist, cu sticlele zgâriate, ramele din aluminiu strâmbate În fel și chip și prinși pe după cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost surprinsă că am venit așa de devreme, ci parcă mă aștepta de dincolo de anotimpuri, de dincolo de timp, cu ochii goi, cu spatele gârbovit, cu fața ei încruntată.A tras un scaun la masa improvizată, a adus o hârtie îngălbenită și un creion chimic tocit la vărf și a început să stea pe gânduri, parcă adunând de prin văi cuvintele pierdute. Eu așteptam și aproape nici nu respiram, înfricoșată că m-ar putea trimite acasă. Apoi bâtrâna a început: „Dragii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
acolo. Cărțile le-am pus într-o desagă pe care, drămăluind-o, nu mi s-a părut prea ușoară. Când am terminat treaba, m-am așezat pe locul meu privind la oglinda apei. Din când în când, câte o frunză îngălbenită se desprindea de pe câte o creangă și, cu mișcări de vals, plutea până atingea fața apei care o primea cu tremur ușor... Obosită parcă, frunza se lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu rezolvase nimic cu lama, încercase să folosească șamponul pe post de lubrifiant, numai că șamponul nu rezolvase nici el nimic - în afară de faptul că făcuse atât de multă spumă, încât chiar și imaginea pe care o distingea cu ochii lui îngălbeniți și obosiți sugera că excitase păpușa în așa hal, încât o adusese pe culmile frenetice ale plăcerilor sexuale. Până la urmă bărbatul reveni la căutarea valvei. Afurisita de momâie avea neapărat una pe undeva! Numai să reușească să dea de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]