21,520 matches
-
Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți în inima Ce își oprește bătăile Ca mai mult să vă rețină. îngeri de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger Pentru a ieși din temnița creată de oameni Și am pe spinare povara cărnii ce iubește Cu o iubire ajunsă la cer Mai înaltă decât cerul. Aș iubi așa până când s-ar preface în infinitul de a fi mângâiere A
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude cu mugurii, Părinți ai zămislirii tale, pământule, Tu ce devorezi din noi păcatul. Astfel ne conține vindecarea. De înger adoptat mă ofer Ploii de azi, cu ea chemat din ceață. Cine m-a strigat și pe ce nume, Căci am avut atâtea câte vieți De zei m-au străbătut. Și merg, nu știu de ce, pe-o oglindă Ce mă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
duci și făcut să fiu lăsat în lume slobod cum se spune sau cînd nu om mai tist decît tristețea nu e și decît tristețea altu-l vru numele tău spus prin rugăciune-n altă rugăciune în altar slujit de doi îngeri care se fac sînge pe spinarea albă de cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
de fier/ cu zăbrele/ pentru că avea dinți și-i lăsa la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de săgețile boante ale stelelor pentru că în zbor/ pe sub nas/ venea îngerul constrîns la licori matinale pentru că între sîni de femeie apasă o frunte încremenit/ condamnat la paloare acum și în veci ascultă glasuri sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
Emil Brumaru Duminica, te strînge blînd la pieptul Lui plin de fulgi, îmbrățișînd-te de-a dreptul, Îngerul Mare, c-o tăbliță-nscrisă Cu cele mai frumoase și vechi vise Ce ți se-ndeplinesc, trăite-aievea, Din zori de ziuă, cînd începe veghea... Femeia ta frumoasă te așteaptă Să-i speli în ceaiuri verzi făptura coaptă, Fără rușine, -ntîrzîind pe-
Duminica, te strînge blînd la pieptul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7930_a_9255]
-
Paul Diaconescu Îngerii Crama lui Bernard n-are nimic din imaginea închipuită în copilărie: o pivniță adâncă, întunecoasă și rece, în care, sub bolți de piatră veche, se odihnesc mari butoaie strânse în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
-i pot cuprinde cu brațele, în care copilărosul must crește și se întărește. M-am întrebat de ce aceste crame sunt atât de înalte, depășind uneori casele cu etaj ale podgorenilor. Am înțeles abia atunci când am auzit vorbindu-se despre "partea îngerilor". Acea parte care dispare, se evaporă, nu doar din mustul scurs din ciorchini, ci și din sticlele înfundate și îmbătrânite în rafturi. Trecători prin aceste crame, îngerii sunt primii "degustători" ai vinului. De aceea, unii mai cred încă în rolul
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
etaj ale podgorenilor. Am înțeles abia atunci când am auzit vorbindu-se despre "partea îngerilor". Acea parte care dispare, se evaporă, nu doar din mustul scurs din ciorchini, ci și din sticlele înfundate și îmbătrânite în rafturi. Trecători prin aceste crame, îngerii sunt primii "degustători" ai vinului. De aceea, unii mai cred încă în rolul lor de ursitoare. Altminteri cum să înțelegi că în fiecare an vinul e altul, cu alt gust și altă aromă, cu altă "robă" și alt "corp" - cum
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
de ursitoare. Altminteri cum să înțelegi că în fiecare an vinul e altul, cu alt gust și altă aromă, cu altă "robă" și alt "corp" - cum spun podgorenii. Noi vărsăm câteva picături de vin pentru setea celor duși. Ei însă, îngerii, se mulțumesc doar cu aburul răcoros, plin de sevele și aromele dealurilor din jur. Să însemne asta că ceea ce rămâne ar fi "partea diavolilor"? Nu știu. Nu cred. În afară de pitoreștii clochards ai Parisului, în Franța n-am văzut oameni beți
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
Să însemne asta că ceea ce rămâne ar fi "partea diavolilor"? Nu știu. Nu cred. În afară de pitoreștii clochards ai Parisului, în Franța n-am văzut oameni beți nici cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Ceea ce rămâne după trecerea îngerilor este - sau poate fi - partea bucuriei și delectării omului. Castitatea Dacă puritanii, habotnicii n-ar fi ridicat castitatea pe un piedestal atât de înalt, am fi, probabil, mai caști. Uitați-vă la Marion și Raymond! S-au îndrăgostit la 14
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
explicându-i altui trecător ce înseamnă DEX-ul etc. Mot(t)o 1 de jur-împrejur pustiu de pre-biblice începuturi și doar nori cavalerii de nori călărindu-și propriii lor dinozauri de aburi 2 norul pe cer trece calea la câtevreun înger Eheu! fugaces...- prin gura lui Horațius zic eu: noru-i poate trece calea și lui Dumnezeu... În sfârșit Suflete bun la toate. Marin Sorescu Mă surprinsei că multă din muzica lui Mozart se portivește ritmului de manevrare a rotiței șoricelului de
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
Mihai Răcășan pe scut ieșea din pădurea cu manuscrise în limbe de foc ca din robie la faraon și pe nesimțite îngerul păsărar face o tumbă își retează aripile și se aruncă într-un dogmatic eon duhul lui sparge vitralii și intră în catedrală sfinții cu piroane-n picioare din fresce cu privirea îl spală chiar și focurile de pe tăpșanele zeilor s-
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
anunțate să mai încerc o dată suferința și usus rei îți zici am privit ședeam toți în jurul pălămidei care scotea fum de slove și-ai zis acesta e soarele negru din sângele meu încărunțit păsările care fâlfâiau sub bolta șlefuită de îngeri cu două lămpașe au amuțit și noi am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
nu e-o fîntînă Ce-ți iese-n cale... sau îl prinzi în mînă, Ștergîndu-i praful parfumat de Dumnezeu. Mi-e sufletul din ce în ce mai greu, Trist atîrnînd ca o perdea în geam, Luîndu-mi și lumina ce-o mai am. De-aceea îngerii, pe toți, îi caut, Ademenindu-i la acordeon, la flaut, La muzicuța cu buton, la clavecin, În dimineața-n care mă închin, Îngenunchind, la trupul tău divin De alb...
Nu e flutur viața mea... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7991_a_9316]
-
Emil Brumaru Îngerul de miercuri e un înger Ce mă așteaptă să-i aduc moi plîngeri Că mi-a lovit privirea cu răsfrîngeri Si nu mai văd decît femei frumoase Împleticite-n plete și-n mătase De rochii grele, deodată scoase; Dar cînd
îngerul de miercuri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7908_a_9233]
-
Emil Brumaru Îngerul de miercuri e un înger Ce mă așteaptă să-i aduc moi plîngeri Că mi-a lovit privirea cu răsfrîngeri Si nu mai văd decît femei frumoase Împleticite-n plete și-n mătase De rochii grele, deodată scoase; Dar cînd le-ating cu degetul dispar
îngerul de miercuri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7908_a_9233]
-
Brumaru Nu-mi căuta greșeli unde iubirea Se-mpiedecă frumos într-un sărut Pe care doar și tu, tainic, l-ai vrut Acolo, rușinîndu-ți dulce firea, Ci-așteaptă-mă iluminînd odaia Cu trupul alungit în patul larg. Deasupră-ne se clatină văpaia Aoreolelor ce îngerii le sparg Spre-a se-mpămînteni de dragul tău, Dragostea mea cu miros de pîrău...
Rugăciune laică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8047_a_9372]
-
Emil Brumaru Îngerul meu are o mie de metehne, S-a molipsit, sărmanul, de la mine, Blînd apărîndu-mă, cu pieptu-n fulgi, de bezne; Se-mpiedecă în fluturi, stoarce-albine, Fără să-i fie-aoreola înțepată, De mir, nainte de-a fi pus în stup, Oh, la amiezi
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]
-
stup, Oh, la amiezi, strînge-n aripi o fată Și-i umblă chiar cu buzele pe trup, Și se ascunde pe sub crini cu dînsa, Perdeluit de groasele miresme, Și-oricît de fraged e, nu-i este lesne S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul, A înțeles, e un zuluf făcut cu drotul...
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]
-
de umbră mă doare/ insuportabil// (...) și iată-mă cum/ am devenit cu timpul/ un fel de piatră migratoare,/ un surâs cusut pe buze/ și sub sprâncenele grele// un cuvânt zburător/ spus abia numai/ pe jumătate, frate// adevărat/ că sunt/ un înger de tot// dar vitreg! Îndemnul din titlu este o invitație de a vorbi împotriva solitudinii și a morții, în primul rând a marilor săi prieteni Nichita, Pituț, Sorescu, Flora. Puslojio susține în fond un spectacol orfic, protagonist fiind chiar limbajul
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
din altare m-a-nstrăinat pe-afară și ușa peste față ca timpul s-a făcut și am căzut atunci în marea neagră până-n adânc și iarăși deasupra și iarăși în adânc și-am scris pe fața apei cu-o rază de la înger că apa și eonii de tine mă mai leagă.
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
trup de pasăre de pradă, care e doar una dintre înfățișări, din mulțimea asta de gură-cască abia întrezărită: cu trăsăturile mai puțin scofâlcite, cu brățări din mărgele vegetale, pe valuri, în cabina comandantului, păzită de un pește prigonitor, local. Un înger care îi dă să înghită iar și iar nu știu ce substanță afrodiziacă, să nu se smerească nici azi, ci să se înalțe și să se înfumureze. În lanul de rapiță osândit în lanul de rapiță, amirosind a nespălat, la o margine
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
și miloși, Doamne, trimite-le pe cap ura mea, nu iubirea, poate așa îmi va surâde și mie soarta. Soarta lor... "Bea încă o gură de ceai de cânepă din ceașca neagră, care l-a trezit din extaz" - crezându-se înger păzitor, alungat. Își scutură de ulei de parfum acoperământul aruncat de draci. Că are în continuare draci: e supărat, nervos, nemulțumit, neajutorat, nedreptățit. Mai păstrează impresia obscură că s-a petrecut, totuși, ceva foarte straniu cu el - prea-i merge
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
n-are margini ca odaia Sau ca o vază-n care pui lin crinul, Oglinzile nu-i străjuiesc văpaia Și nu-i încap parfumul greu și chinul Ce-i pîlpîie deasupra. Crește-n zare, Se-ncarcă de amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui sub ramuri Și pe cărări de roua-abia zbicite Și nu ajunge
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]