4,243 matches
-
Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost atât de Îndatoritor cu mine. Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se crăpa lângă pantofii ei, murdărindu-i ciorapii. — Mi-ar fi făcut multă plăcere, spuse el, Înșirându-și cuvintele cu multă corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prietenului meu? El dădu din cap și zâmbi, luând-o cu blândețe de lângă tren. În sala de așteptare nu era nimeni, cu excepția doctorului. O sobă așezată În mijlocul Încăperii ardea, iar imaginea ce se vedea prin geamuri era fragmentată de linii Înghețate. Nu putea să nu fie conștientă În fiecare clipă de scrisoarea pe care o avea În palmă. Soldatul o conduse Înăuntru blând și politicos, apoi trase ușa fără s-o Încuie. — Ce vor? Întrebă ea. Nu trebuie să pierd trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar palmele lui mari și stângace una de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul Înalt, garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
da Înapoi arătătoarele ceasornicului. — Nu știu, spuse el. Zâmbeam? Asta poate pentru că sunt din nou acasă. Pentru o clipă, gura lui deveni serioasă, apoi căzu iarăși Într-un zâmbet pierdut, iar ochii lui, care priveau Încoace și-ncolo prin ochelarii Înghețați, păreau umezi și goi de orice altceva, În afară de un fel de fericire stupidă. 3. Myatt urmărea cu privirea cum se lungește scrumul țigării și se gândea. Acestea erau momentele pe care le savura: când se simțea singur cu sine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul ascuțit fu Înăbușit de stratul de cremă. — Ninici, spuse o rămășiță de voce prin sticla Înghețată. — Ninici, repetă rar doctorul Czinner. Ninici. Cred că l-am cunoscut pe tatăl dumitale În Belgrad. Ninici nu păru a se Îndoi de o asemenea minciună clară și-și turti nasul de geam, dar tot ce-ar fi putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
una și alta, brusca spaimă de străinătate pe chei, la Ostende, cu casierul care strigase În urma ei să-și aducă aminte de el. În lumina făcliei, o surprinse din nou aerul de revelație din privirea doctorului, dar era o revelație Înghețată, care nu se mai schimba. Privi În altă parte și după aceea Înapoi și nimic nu se schimbă. Nu mi-am dat seama că e atât de rău, se gândi ea. Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Stridie cu gura lui lui Helen, cu vocea lui Helen. Mă rog, în carnea doamnei Boyle, dar pun pariu că și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până se lovește de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mami, cu cuvintele ei încrucișate, zice ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el și Mona au de gând să omoare pe toată lumea și să devină Adam și Eva? Fiecare generație vrea să fie cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Mihai! Nu, nu revanșă; asta nu-i o soluție, dar pentru că, oricum, Radu mă va părăsi... Alături de Mihai aș fi fost o soție fericită, aș fi... Doamne!... Mîine, ori poate peste cîteva zile, cînd vom fi scoși de aici, înghețați, cui îi va mai păsa că l-am refuzat pe Mihai?... Măcar acum aș fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce, decorul nu poate arde? întreabă Lazăr. Hai! face semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate înghețați deja, îl fac să se întoarcă spre bucătărie, săltînd din umeri: Treaba voastră! Eu v-am spus... La insistențele șoferului, Sultana și-a coborît din dormitor aparatul de radio, așezîndu-l pe bar. Vocea optimistă a crainicului anunță cîte șosele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lipsit de trup, numai că, în timp ce amputarea piciorului feminin atrăgea inexorabil ochiul spre locul unde membrul tăiat ar fi trebuit să se îmbine cu fofoloanca moale și parfumată, piciorul masculin era solid și impulsiv, lovind o minge de rugby invizibilă, înghețată, lipită exact de vârful ghetei lucioase. Lăsa impresia că fusese amputat tocmai când executa o lovitură peste șirul de clădiri și magazine de vizavi, către Clubland. În jurul piciorului se găseau centuri de susținere, suspensoare, șosete, jartiere, bentițe, tricouri, alte șosete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care leagă Geermu de Lhasa, au început în 29 iunie 2001. Cea mai mare dificultate întâmpinată de constructori a constat în găsirea unei soluții satisfăcătoare pentru protejarea mediului înconjurător de-a lungul căii ferate. Șinele traversează și zona de pământuri înghețate. Pentru a proteja plantele din regiune, au fost luate mai multe măsuri eficiente, cum ar fi executarea lucrărilor în mai multe locuri și transplantarea plantelor, pentru ca pagubele asupra vegetației să fie reduse la minimum. În ce privește locurile în care condițiile naturale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aibă milioane de-ncăperi/, pentru săraci și oropsiți de soartă/. Clădire fără păs/ sub ploi și vânt/, ca munții de înaltă și frumoasă .../ O, de-aș putea să văd/ pe-acest pământ/, asemenea nemaivăzută casă/, atunci/ chiar fără acoperământ/, chiar înghețat, tot aș striga/: nu-mi pasă!" În 770, Du Fu, în vârstă de 59 de ani, moare bolnav și sărac, pe râul Xiangjiang, într-o barcă, în timp ce mergea din Chengdu spre Yueyang. Du Fu își dispută cu Li Bai primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nici din ce-o mai scrie acest personaj. Orice propoziție simplă sub semnătura lui, „După noapte, a venit dimineața”, poți să fii sigur că e falsă - după noapte a venit tot noaptea, o nesfârșită noapte polară, ascunzând maldăre de scârnă înghețată. La Breban și virgulele put... Pe domnii critici Eugen Simion și Nicolae Manolescu îi voi citi, îi voi asculta și voi striga la domniile lor în continuare - nu pierd speranța că într-o zi vor ajunge să-și privească viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a devenit tristă, tare tristă, îmi lingea palmele mai des decât ar fi leorpăit apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă și când inima ei n-a mai ticăit ca un ceas de bucătărie. Tata strângea fise de trei lei într-o sticlă de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu un jet gălbui, lucitor, ca o limonadă. Încet, încet, ascensiune după ascensiune, traseu după traseu, anotimp după anotimp, descoperire după descoperire, m-am obișnuit cu ritualul lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și cădeam pe rând, cântam din tot pieptul (Dăăăm cu fuuundul de pămââânt/ Văleeeleuuu/ Văleleu!); pe culmile de unde zarea putea fi pipăită, mângâiată sau strânsă în pumn, el deschidea un duet (Bună ziuaaa, doamnăăă Simaaa/ Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă în tot spatele, observi mai clar ca niciodată pâlpâielile becului din tavan. Nu știi cine sunt oamenii care te privesc, nu deslușești ce spun, nu înțelegi de ce ești lungit pe mozaicul înghețat, dar constați cu uluire că filamentul becului, la nivelul zecimilor de secundă, își schimbă culoarea. Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-o altă uluire. Brusc recunoști figuri, cuvintele capătă sens, pricepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
punea sacoul și cravata și ieșea pe ușă, fără să rostească nici un cuvînt. La Început, aceste ieșiri intempestive mă cam băgau În sperieți. Mă gîndeam că probabil se duce să caute o clădire Înaltă sau vreun pod peste o apă Înghețată. Uneori, Îmi Închipuiam că sînt Ginger și mă duc să-l caut. Întotdeauna reușeam să dau de el Înainte să fie prea tîrziu, de obicei În cine știe ce speluncă din apropierea debarcaderului, singur Într-un separeu, uitîndu-se cum se topește gheața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și adeziunea oarbă la postulate profetice. Mesianismele istorice sunt calea sigură spre sclavie, algoritmul umilirii individului, în numele unei fictive libertăți colective. Cinismul profesioniștilor puterii îi repugnă acestui îndrăgostit de absolut. [...] Constrâns să vegheze între cei patru pereți ai unei celule înghețate (nu i s-a dat căldură), izolat vreme de zece ani de semenii săi, Djilas descoperă tâlcul ideii de identitate a sinelui. Îndărătul neputinței aparente se află colosala forță a gândului, destinul autonom al ideilor pe care nimeni nu le
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dus la căpitan și l-am rugat să-mi dea alții. N-a vrut. 27.12. Georges Riviera l-a rugat și el pe căpitan să-mi dea chiloți. Căpitanul l-a pocnit în cap cu o bucată de unt (înghețat) și a ținut un speech. Ne-a poruncit să luptăm până la ultima cămașă și să nu ne mai plângem de chiloți. Seara am fost cu Mitou și Aglier în sat, la cerșit. O babă a tras cu pistolul în Mitou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de la divizia a doua. M-am gândit că dacă unul dintre ei moare, îi iau chiloții. N-a murit nimeni, s-au potolit și am băut vinul de la mama. Se acrise. L-am băut pe tot. Am găsit o cioară înghețată. Un șobolan tocmai mânca din ea. Am vomitat. Șobolanul a mâncat și voma. Și cioara. Chiloți n-am. I-am scris mamei că imi trebuie. La prânz am mâncat ciocolata. 03.01. Mă doare burta. Ciocolata. Magazionerul crede ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
câștigat. Niște camioane ne transportă acasa. Voi avea chiloți! Căpitanul mi-a dat o medalie, Crucea Curajului sau cam asa ceva. 08.01. Am ajuns. Mama a plâns de bucurie, m-a îndopat cu bunătăți. La mine în cameră, totul înghețat, s-a spart o fererastră la începutul lui noiembrie. Și chiloții sunt înghețați. Trei perechi. Mama i-a pus la uscat pe sobă. 09.01. Chiloții au ars. Am țipat la mama și a făcut un infarct. La înmormântare va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]