620 matches
-
la Chișinău (mai ales a basarabenilor) este una dublă, limba este una dublă, de aici și o schizofrenie și o nevroză generalizată, de aici și umorul și absurdul specific al personajelor și al situațiilor, casnice ori publice. Este o lume înghesuită, încercuită, fără scăpare, kafkiană și în același timp vidă, în care nimeni nu se întâlnește cu nimeni, în care este greu de descoperit sensul (de altfel, tot ce se petrece este ori întâmplător, ori fără sens). Personajele, întâmplările se intersectează
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]
-
se indura să arunce o grămăjoara de cartofi zbîrciți sau de ceapă încolțita. Totul se negociază și orice poate avea un preț, la o adică. Chiar și un robinet ruginit cules de la groapa de gunoi. Vrei haine? Le găsești spînzurate înghesuit, în peninsula imaginara a prețurilor crescătoare - nu departe de lumea negustorilor de pești de acvariu și oarecum peste drum de clanul negustorilor de piese de mașini bătrîne. Există o logică a Oborului care îi învecinează pe negustorii de orătănii de
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
de păr!) Să fie de la rochii vreun parfum Care mă face să divaghez acum? Brațe-ntinse pe masă, sau răsucind un șal. Și-atunci cum să continui? Debutul cum să-l fac? ........ Să spun c-am petrecut amurgul prin străzi înghesuite Și-am urmărit cum se ridică fumul din pipe prăfuite, Și oameni singuri, în cămașă, uitîndu-se pe geam?... Mai bine de eram un clește zimțuit de rac Tîrîndu-mă-n străfundul mut al mării. ........ Și dupa-amiaza, seara sub mîngîierea degetelor moi, Și
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
dea" pe Adrian Nastase", Popovici notează că cei aflați în penitenciar au observat cât de rar s-a văzut el cu soția sa, dar si cat de supraaglomerate sunt penitenciarele. "Pușcăriașii - amarații - hoții și-au dat seama că ei trăiesc înghesuiți că animalele, într-o sărăcie de neimaginat, într-o supraaglomerare de lagăr african. Că dacă s-ar fi implementat la timp noul cod de procedură penală vreo douăzeci de mii NU ar mai fi intrat în închisori - locuri de detenție
Propunere din spatele gratiilor: acceptarea soluției "homo" în celulă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78410_a_79735]
-
-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au stat înăuntru toată ziua și noaptea dinainte și, pe ascuns și incapabili să se mai abțină, unii hotărăsc să urineze prin colțuri. Dar nevoile lui Anticles nu-s mici
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung la lună: "Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și latră
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
Metropola Buenos Aires, înfăți- șată în Despre eroi și morminte, este una dublă: pe de o parte oră- sul de la suprafață, pe de altă parte, orașul subteran. Dar, desi orașul din realitatea geografică este aerisit și spațios, cititorul românului se simte înghesuit și supravegheat, forțat să se strecoare pe străzi și bulevarde care se succed în avalanșă. Străzile par să fie oarecum licoroase, poate de aici comparația stranie pe care autorul o face între Buenos Aires și Veneția (această comparație îi aparține personajului
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
tânărul trăgea din când în când la femeie, mai cu seamă după ce se transferă. Legătura lor dura de-un an când, rămasă grea și dând viață altui copil, Ioana a murit la naștere. Neculai urma în continuare instruirile de la raion. Înghesuit, cu brigăzile de agitație, în camioane, făcea vizite prin gheaceuri. Acolo, de fiecare dată, le erau arătați oameni grași, cu chipurile roșii, are se lăudau că trăiesc mai bine decât altădată. Flăcăul își făcea munca cu tragere de inimă pentru că
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În pat, învelită cu o cergă uzată, zace măicuța lor care e gata să-și dea ultima suflare. Copiii, plâng și își freacă mânuțele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
arăta destul de bine, era bună de muncă, dar e totuși o sărăntoacă. Băgă câinele în curtea păsărilor și o invită să intre în curte. Intrând în casă, Frosa văzu că aceasta era din două camere de locuit și o bucătărie înghesuită, în care, pe plită, într-un ceaun fierbea mălaiul pentru mămăligă. - Voi o să stați în camera noastră iar noi o să dormim în bucătărie, zise soacra. Camera de la drum nu o folosim peste iarnă, deoarece nu avem lemne suficiente. Hai, instalați
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
ea spre finalul discuției, a început și ea să plângă alături de Frosa. Tata s-a enervat puțin și i-a zis: - Dacă ai tu o soluție, spune-o! - Vezi bine că avem casa plină de chiriași! Și noi suntem destul de înghesuiți! - Mă duc în vale, la tata, și poate găsim un acoperiș pentru ei în anexele de lângă grajd, îi răspunse mama. Va sta acolo până când cei de la Forțele de Muncă îi vor găsi repede ceva de lucru, având în vedere situația
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și ascultă cuvintele preoților revărsate de difuzoare. Parcă sunt răzeșii lui Ștefan uitându-se să vadă ce vine din zare. Alții, bătrâni, femei muncite, copii sărmani, înghesuiți unii în ceilalți, sunt ținuți deoparte cu ajutorul unor garduri din țevi metalice și cordoane de sepepiști, ca la demonstrațiile de protest. Mă simt complet idiot circulând pe lângă ei cu ecusonul meu de zonă zero. Oamenii aceștia, și nu „ecusonații” sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
colegul meu, mă privește perplex prin ochelarii lui cu ramă neagră. Nu e prima oară când trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi de o oarecare obișnuință. Cu toate astea, de fiecare dată rămânem siderați, iar în atmosfera înghesuită a biroului în care muncim opt ore pe zi, rămâne mult timp un nor negru. „Zăpăcitul” e un băiat de 30 de ani, discret și politicos. A terminat facultatea de curând și, în ciuda lipsei de experiență profesională, se descurcă, demonstrând
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
senin. Luna rotundă îi trimise, zâmbind, o rază. Mia rosti, zâmbind și ea, dulce: -Te rog să i-o duci tu! 24 decembrie 1956 Iarnă adevărată în micul Paris, zăpada a cucerit orașul, stradă cu stradă, ajungând până în cele mai înghesuite alei. Ajun de Crăciun. Lumea se îndreaptă, grăbită, spre casă. Ici- colo, în fața vreunui magazin mai cochet, doamne aranjate, însoțite de domni pe măsură, așază cu grijă, în mașinile trase la scară, cutii mari de cadouri. Silviu îi privește lung
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
secondat de prim-ministru, în ciuda cu lorilor politice de neconciliat între ei, apăruse pe postul național și dăduse o declarație. Aceasta, prin corectitudinea ei politică, nu făcuse decât să-i enerveze și mai tare și în egală măsură pe pacienții înghesuiți câte trei patru într-un pat și pe sinucigașii prin ingurgitare de somnifere. Dar, cum Melania nu deschidea televizorul, nu dădea drumul la radio și în nici un caz nu cumpăra ziare, habar nu avea ce se întâmplă în lumea exterioară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu un grilaj de fier, gemea de lume: copii, femei, bătrâni, mame cu plozi în brațe, și, din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu turnul ei înalt, ridicat prin 1819 de târgoveții de pe-atunci, speriați de molime și pârjoluri care se-ntindeau pustiind câte-o jumătate de oraș. Din foișor, de sus, se vedea tot orașul. Piața și strada mare, cu maghernițe înghesuite unele în altele, într-o îngrămădeală de piatră, cărămidă și lemn afumat, acoperișuri de țiglă și tablă, burlane și ferestre înguste, oblonite, blocuri ridicate prin 1930, înaintea crizei, și hardughiile vechi, deșelate, legate în șine și scoabe, încinse cu balcoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fără zgomot, fără să lase nici un semn pe perete. Stătu mai mult de un minut, mușcîndu-și buricul degetului mare și încercînd să se abțină să strige să i se dea drumul, căci lentila de observație nu-l pregătise pentru spațiul înghesuit al încăperii și dimensiunea enormă a monstrului. Tăblia mesei era se afla la cîțiva centimetri deasupra podelei, și de la creasta de pe capul argintiu pînă la copitele de bronz ale picioarelor argintii, pacienta avea aproape doi metri și jumătate. încăperea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că lipsa lui de politețe îl făcea să-i respingă pe cei cu adevărat amabili. Majoritatea timpului și-l petrecea în patul din salonul lui. Fereastra nu mai era prilej de încîntare pentru că începuse să-i arate camere mici și înghesuite, cu oameni îngrijorați. Odată i se păru că o zărește pe doamna Fleck, vechea lui proprietăreasă, învelindu-i pe copii în patul din bucătărie. După aceea, prefera să urmărească misterioasele mișcări ale luminii printre șipcile jaluzelelor pe jumătate trase sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zid cu țepușe. Arăta așa de pe vremea cînd fusese construit, pe la o mie opt sute optzeci și ceva, dar dezvoltarea orașului impusese adăugiri. O clădire, pe dinafară la fel ca aceea veche, dar înăuntru cu un labirint de scări și clase înghesuite, fusese adăugată la sfîrșitul secolului. După Primul Război Mondial, o anexă lungă din lemn, servind drept construcție temporară, a fost adăugată pînă la construirea noii școli, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, din nou ca măsură temporară, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frecat, zise Coulter. — Ce? — O bucățică bună de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă Denistoun Palais. — înghesuită? — Frecată. Pipăită. Nu-i decît o bucățică... Nu mai folosi cuvîntul ăla! strigă Thaw. Merseră în tăcere, pînă cînd Coulter spuse în cele din urmă: N-ar fi trebuit să-ți spun, Duncan. Dar îmi pare bine c-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca flacăra de sare, încolăcit de curcubeu, Bucureștiul era un retablu pictat pe fereastra mea triplă, la pragul de jos al căreia abia ajungeam cu claviculele. Înluminura avea să-mi fie acum răzuită, și deasupra ei, cu caractere egale și-nghesuite, avea să se scrie un text imperativ și greu ca o cortină. Iar azi, când sânt la jumătatea arcului vieții mele, când am citit toate cărțile, inclusiv cele tatuate pe lună și pe pielea mea, cele scrise cu vârful acului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răsucindu-se în viitoarea chiasmului optic, și-ar fi întins aripile în ambele emisfere cerebrale din craniul ei. Și, într-adevăr, numai la trecerea Mariei fluturele s-a desprins, fâlfâind ca o jucărie automată din aripioarele țepene pe deasupra capetelor turmei înghesuite-n tunel și a evadat în lumina învîrtejită de-afară. Căci Bucureștiul era învelit acum într-o primăvară fierbinte și parfumată, cu bălți reflectând cerul azuriu, cu muguri pe crengile negre ale arborilor înșirați de-a lungul bulevardelor și cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carena Titanicului. Câțiva oameni zgribuliți stăteau în stația de troleu. Întunericul aproape deplin înălța și mai mult cele patru statui, le făcea dominante și amenințătoare ca niște părinți răi. La picioarele lor, oamenii în paltoane vechi nu vorbeau între ei. Înghesuiți unii-n alții, suflîndu-și în față, unul altuia, aburii toamnei adânci, luminați fulgerător de farurile mașinilor ca de snopii de lumină ai unor lanterne de vânătoare, tăceau cu toții, cu fețe livide, cu buze vinete, cu linii adânci, negre ca de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]