10,200 matches
-
caz diferit de pușcăria săracă și mizeră făcută... Invers; ceva grandios, o viață plină de Horațiu... de Virgiliu... de Tit-Liviu... Tacit... Suetonius cu cei Doisprezece Cezari ai săi, până și de Salustius... de finuțul, viciosul de Salustius, pe toți îi înghițise pe timpuri cu pofta lui didactică de latinist eminent, zăpăcit însă. Când Sevastița, profesoară de geografie, pleca de acasă cu treburi, rămânând numai ei, tatăl și fiul, începeau să discute între ei numai latinește, uneori chiar și să se ia
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
ar fi știut că mie Însumi a Început să-mi fie teamă, cum ar fi reacționat? Ar fi rămas lângă mine? Ne-am ridicat, și am pornit din nou, cu Îndârjire furioasă În pașii noștri, Încercând din toate puterile să Înghițim blestematele distanțe până la lumina ce se Încăpățâna să rămână depărtată. În urmă cu 60 de ani, adică În anul 1949, imediat după reforma comunistă a Învățământului românesc, mi-am dat capacitatea la Liceul Al. I. Ghica din orașul Alexandria. Deși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre literatură și filozofie pe care le aveam cu Căpitanul. Deși era foarte apreciat ca specialist și militar, politrucii momentului „nu-l Înghițeau” nici cu un vapor de lămâi: „e cu capul În nori,,, dacă scrie, de ce nu scrie despre patrie, partid și mărețele realizări ale construcției socialiste”, ce găsește el bun În „cultura occidentală, În acel ulcior stătut când izvorul creației trebuia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mi-am adus aminte de replica auzită de mine în țară, la televizor, din gura unei tinere doamne, actual ministru și fost ministru. Vorbind despre autostrada București-Pitești care mereu se strică (o, baladele noastre populare, marca noastră sufletească...) și mereu înghite bani cât una nouă, dumneaei găsea o explicație și o soluție deopotrivă năucitoare: terenul e de vină, asta e, dacă vrem să n-avem probleme, trebuie să schimbăm traseul autostrăzii! La fel, pe autostrada care pleacă din Franța, străbate Monaco
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
epic și, după caz, chiar un polonic de epic, cel mai adesea îndoielnic, îi sunt servite unei populații prinse în plasa sărăciei, a neputințelor și a frustrărilor de tot felul. Și, culmea, terapia de doi bani își face efectul: lumea înghite hapul (nici nu știm exact dacă ține loc de medicament sau de hrană...) și, aparent întremată, supraviețuiește, merge mai departe. Cum calcă o pisică din piatră în piatră, așa pășim noi toți din poveste în poveste (repet, de obicei e
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
fire cum vor. Viața la televizor Spuneam că viața noastră s-a mutat la televizor. Trăim prin televizor. Iar televizorul oferă la discreție creierelor noastre o hrană gata preparată, hrană la conservă, uneori sleită, alteori deja mestecată, doar s-o înghiți, fără niciun efort, însă o hrană ce conține, în mod sigur, totdeauna, foarte multe ,e-uri" cu efecte perverse, de maximă nocivitate pentru mințile noastre. Un mic adevăr banal, un loc comun: cum există robi ai hamburgerului și ai cutiei
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
frumos, dar în realitate pățești ca acei cîntăreți a căror neglijență în cizelarea corzilor vocale îi silește să cînte în falset, folosind stridența vocii de cap în locul adîncimii vocii de piept. Sau pățești ceea ce pățim aproape cu toții zi de zi: înghițim aer în virtutea respirației abdominale, în locul celei toracice. Sau pățești ca turiștii ai căror ochi, lipsiți de filtrul estetic al unei priviri cultivate, văd gîndacul mișcîndu-se pe coloană și nu văd capitelul din vîrful ei. În această privință, ca cizelare a
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
are încă gramul de minte dat de Dumnezeu (restul cică ar fi un fel de materie bună de pus în tigaie), gândește, cine nu, pune de o mămăligă și întinge cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doresc viața mea! Succes!" (argesanu.go.ro); "observi, sper, că nu am folosit apelative, precum tine, fiindcă în mod sigur ai pierde" (fanclub.ro); Lasă vrăjeli de genul ăsta că doar cei cu îmintea mai deschisă' precum tine le pot înghiți!" (forum.softpedia.com). Precum apare supărător de des în traduceri: "Ťtot ce am vrut a fost să dovedesc că cineva atât de mic precum mine se poate lupta cu o corporație gigantť, a scris Rowe pe site-ul său" (apropo
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
vrea să evoc subiectul a două dintre operele tatălui meu: Iona și Ultimele zile, ultimele ore. În libretul operei Iona, după o piesă de teatru a lui Marin Sorescu, cele trei personaje care-și vorbesc sunt unul și același Iona, înghițit sau înghițiți de balena biblică. Libretul operei Ultimele zile, ultimele ore pornește de la Mozart și Salieri de Pușkin și de la piesa Ultimele zile a lui Bulgakov. Sfârșitul lui Mozart, așa cum l-a văzut Pușkin, se desfășoară în paralel cu sfârșitul
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
evoc subiectul a două dintre operele tatălui meu: Iona și Ultimele zile, ultimele ore. În libretul operei Iona, după o piesă de teatru a lui Marin Sorescu, cele trei personaje care-și vorbesc sunt unul și același Iona, înghițit sau înghițiți de balena biblică. Libretul operei Ultimele zile, ultimele ore pornește de la Mozart și Salieri de Pușkin și de la piesa Ultimele zile a lui Bulgakov. Sfârșitul lui Mozart, așa cum l-a văzut Pușkin, se desfășoară în paralel cu sfârșitul lui Pușkin
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
din plin, ce s-o mai lungim, Biță e un clasic în viață. Pur și simplu gestul devine natural, mărturisind, cu farmec repet, (farmecul nu este iradiație, ci schelet, structură, strategie) plăcerea acestor cadouri de protocol. Și astfel eu, îmi înghit bancul pe care îl fac ciclic (de câte ori UNATC mă solicită) bancul meu despre bălăngăneala ciucurelui academic și-l strâng la piept pe Biță cu multă dragoste! Lucian Pintilie * Pentru mine, George Banu este un Prospero al teatrului. Aplaud inițiativa Universității
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
ca, de pildă, la lectura Lunilor de fiere de Pascal Bruckner), cititorul obișnuit și criticul academic ajung să râdă cu lacrimi. Și cine i-ar putea condamna? La început, fata îi gustă iubitului din urină; într-o seară magică, îi înghite "bolul alimentar îndelung mestecat" (,cred că la origine era vorba de niște pâine cu margarină", încearcă să rememoreze, cât mai exact, eroina); nu rareori, îi împletește părul pubian, lipindu-i șuvițele cu salivă și spermă; alteori, filozoful ejaculează în urechea
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
pe colacul veceului, să se cace și să se pișe cât le vine, să-și deșerte stomacul plin de fantezii de tot felul, să-și șteargă apoi curul cu pleoapele mele, cu ceafa mea. Nu mă pot abține să nu înghit tot, în speranța că așa nu le va mai veni niciodată să se cace, că vor începe odată marea constipație. Dar sunt cu toții diareici." - p. 41), inserții onirice de un gust dubios, imagini "poetice" (fluturi, păsări cu aripile fâlfâind) repetate
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
relațiilor semantice? Sau un simplu decupaj din prozaismul, mizerabilismul existenței noastre, în Epoca de Aur a penuriei generalizate? Realism ori suprarealism? Pentru cititorii mai vârstnici, prima variantă; pentru cei mai tineri, a doua. Nu doar că un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând, întrerupându-l
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
are încă gramul de minte dat de Dumnezeu (restul cică ar fi un fel de materie bună de pus în tigaie), gândește, cine nu, pune de o mămăligă și întinge cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
refugiază în zona superficialului, a spectacularului inconsistent, mi-au replicat: ,Ce-ați vrea să facem? Să pierdem ani de zile trudind la o ediție critică pe care oricum n-o mai citește nimeni? Să ne risipim cei mai buni ani înghițind praful arhivelor, iar la patruzeci-cincizeci de ani să ne pomenim că suntem considerați niște molii expirate? Să ne sacrificăm ani de zile scotocind prin documente îngălbenite, prost plătiți, tragând mâța de coadă, amenințați de cine știe ce satrap ajuns director de institut
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
ÎN ULTIMA OR| TRANSPORTA C|RU}E CU VAR." O caravană aseptică, la care alipesc vagoane și avangarda, care tocește sentimentul, întinzîndu-l disperat, și prozaismul de ieri, de azi, de totdeauna, care dă mutrele și locurile cu ieftină vopsea gri, înghite o lume care ține, cu patimă, de petele ei de culoare. Pe care i le procură estropiații, femeia nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul, pe ,maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
Simona Vasilache Domnule Radu Paraschivescu, chiar dacă pasiunile prea greu pot fi ierarhizate, ce alegeți, întâi și-ntâi, pentru cartea de vizită? Sau, anticipându-vă (poate greșesc...) răspunsul, câte meserii credeți că înghite eticheta de scriitor? Sub întrebarea dumneavoastră ghicesc o alta: nu vi se pare că aveți prea multe pălării pentru un singur cap? Vă răspund mai întâi la ea. Ba da, mi se pare. De fapt, nu mi se pare, sunt
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
ofilire lîncezitoare. În schimb, un început de viziune, care să strice liniștea de mecanism savurîndu-și rugina, izbucnește de sub un titlu întrutotul cuminte, Decor vechi: "Fereastra-și frînge arcul învechit/ Pe-o rîpă unde soarele apune;/ Și lîngă vatră foale vechi înghit/ În gușe largi amurgul de cărbune." Și finalul: "Pe cînd, cu vînăt trup și craniul ros/ De vremi și pleșuvia lor schiloadă,/ Împintenat cu stele, slab, ghebos,/ Satana rîde, sprijinit în coadă..." Carevasăzică, tot nu e lumea lui Minulescu, plouată
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
are loc, Finics-ul renăscînd la nouă ani odată, se confundă cu un Finis, sfîrșit și început de cerc, într-o lume în care "sfînt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el". Iar toți ceilalți, uimiți de presimțirea marilor miracole, înghițeau, răbdători, la povești.
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
în mâini părul silviei și-și afundă fața în el./ vrea să se omoare. este gol în mijlocul unei camere goale./ își afundă fața în părul ei și respiră și vrea să se-nece./ nu poate./ părul ei nu-l lasă./ înghite zeci de pumni plini de părul ei./ nici el nu mai poate așa singur./ se ține în brațe strâns și își sărută mâinile./ caută sub pielea lui/ gustul trupului ei. ar vrea să plângă mereu./ dar de sub pleoape îi ies
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
sparg, cioburile se înfig în pereți,/ pereții vorbesc prin gurile petelor roșii/ NU M| L|SA SINGUR ÎN R|NILE TALE ÎN CER/ TATA AP|R|-NE și o pată gelatinoasă, cu mii de pori, cade/ peste pat și-l înghite imediat./ lumina are toate culorile, se face o sfoară groasă, mu-/ rdară. în baie apa pornită, roșie. oglinda, cu un abur negru/ lipit de sticlă, face o burtă imensă, iese din perete/ ca un balon, începe să plutească până se
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
spun eu, Dactăr Nicu.» Cele mai frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată” (p. 18). Și: „Vara-i așa de cald că, din cînd în cînd, asfaltul mai înghite cîteun pensionar: băbuțe cu volănașe, moșuleți cu pălării de paie... numai din ăia curăței, de modă veche, că, deh!, asfaltul e gingaș la stomac. Uneori îl mai ajutăm și noi: îi apăsăm, cu grijă, cu sandala pe cap, să intre
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
linii mai puțin dantelate decât observăm acum pe hartă. Și iarăși nu pentru multă vreme vorbim de o asemenea regiune, căci, în 1952 se trece de la împărțirea pe 28 de regiuni la cea pe 18 regiuni. Regiunea Timișoara crește spectaculos, „înghițind“ nu doar Regiunea Severin, ci și ceva în plus. Corecturi, în 1956, apoi - 1960. Alte schimbări. În principal, de nume, regiunea Timișoara devenind Regiunea Banat, cu mai puține raioane decât avusese. Reorganizarea a mai „tăiat“ din regiuni, reducându-le la
Agenda2004-7-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282053_a_283382]