1,318 matches
-
în totalitate sinceră, câteodată mă exasperează tendința lor de a da indicații superdetaliate. Sunt atât de drăguți și vor să-ți facă totul atât de ușor și accesibil, încât orgoliul meu se simte puțin șifonat: Da', ce, acuma mă crezi îngrămădită de tot? Că am înțeles din prima și știu să citesc și singură! Da', poate, o să-mi treacă într-o zi și asta. Sper! Cum v-ați adaptat acolo? Încă mă mai adaptez... M-a ajutat foarte mult faptul că
AM INVATAT DE LA NOUZEELANDEZI VALOAREA RELATIILOR UMANE BAZATE PE INCREDERE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356780_a_358109]
-
Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului mi-au plăcut mereu constantele liniile drepte și mersul de-a lungul umbrei ca un avertisment că după mine nu mai urmează nimic nimeni uneori îmi desperecheam diminețile îngrămădite în pielea copacului crescut într-un piept de foame și mă gândeam oare arborii ar putea să se îndrăgostească oare drumurile țin minte toți oamenii iar dacă o jumătate de vânt ar aluneca ușor într-o jumătate de lume cu
ÎNTR-UN ROI DE OCHI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356831_a_358160]
-
meu dreptca o blasfemienu mai bag de seamă dacă eu sunt ... II. DEZMĂȚUL FERESTREI ȘI LUMEA PE BUCĂȚI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012. ar crește un munte întreg de înălțime iar umbra ta îngrămădită pe cer s-ar fi umplut la răstimpuri de toate jumătățile orașului dacă mi-aș fi spus adevărul ar fi apărut o altă trupașă cu un monstru de lemn în spinare să mă întrebe ce este viciul acesta ar putea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
acelui cuvânt dacă ți-aș sculpta plânsul cineva o să pună vocalele tu vei desena tăcerile dintre sunete iar dumnezeu ritmul ... Citește mai mult nu am răbdare să-mi dezbrac trupul de pietrear crește un munte întreg de înălțimeiar umbra ta îngrămădită pe cers-ar fi umplut la răstimpuride toate jumătățile orașuluidacă mi-aș fi spus adevărular fi apărut o altă trupașăcu un monstru de lemn în spinaresă mă întrebe ce este viciul acestaar putea să fie o artăsau o literădin care doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
ÎNTR-UN ROI DE OCHI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012. liniile drepte și mersul de-a lungul umbrei ca un avertisment că după mine nu mai urmează nimic nimeni uneori îmi desperecheam diminețile îngrămădite în pielea copacului crescut într-un piept de foame și mă gândeam oare arborii ar putea să se îndrăgostească oare drumurile țin minte toți oamenii iar dacă o jumătate de vânt ar aluneca ușor într-o jumătate de lume cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
2011. sunt vinovat pentru nașterea dintr-un singur salt dacă ar fi contat vreodată de unde îmi trag liniștea toată lumea mi-ar fi stat în vârful frunții urlând cu pieile goale chemarea sinelui colectiv dar nu sunt decât eu în pustiul îngrămădit de toți umblații cu un cârd de cuvinte înglodate-n datoria buzunarelor sfârtecate cu refuzul de a crede pur și simplu câmpiile unde îmi alerg eu nebunia au crescut păduri de picioare zvelte în ultima vreme deja înnodate unul din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de singurătate ... Citește mai mult sunt vinovat pentru nașterea dintr-un singur saltdacă ar fi contat vreodată de unde îmi trag linișteatoată lumea mi-ar fi stat în vârful frunții urlând cu pieile goalechemarea sinelui colectivdar nu sunt decât euîn pustiul îngrămădit de toți umblațiicu un cârd de cuvinte înglodate-n datoria buzunarelor sfârtecatecu refuzul de a crede pur și simplucâmpiile unde îmi alerg eu nebuniaau crescut păduri de picioare zvelte în ultima vremedeja înnodate unul din celălalt până la inconștiențădeșisingura realitate palpabilă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
fi vrut să trezească fata, după criză dormea întotdeuna mult și bine. Niciodată n-a trezit-o din somn. De voie de nevoie se duce în casă. Apare, într-un târziu, cu o sacoșă în mâna stângă, în care-și îngrămădise la repezeală câteva lucruri personale pentru spital, cu dreapta trăgând fiica după ea. Aceasta nu se lăsa de bunăvoie, opunea rezistență. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea și se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
Este o blasfemie dacă te așez lângă icoană?” În așteptarea care-i părea un concert neterminat din simfonia durerii, la poarta dintre lumină și întuneric, cu un picior pe un tărâm, cu unul pe celălalt, amintiri de tot felul se-ngrămădeau în mintea lui, care mai de care mai dornice să-i umple neputința de a face ceva și a se opune destinului; prin fața-i răstignită la umbra tăcerii se perindau imagini răsturnate ale vremilor trecute, din anii copilăriei - când Crăciunul
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
Și pe buzunarele, mai ales, emigranților. Un „Bun venit!”, oarecum, cunoscut. Am un frate, care trăiește în Roma din 1997. De la an la an, pachetele lui trimise părinților se micșorau semnificativ. Până când nu au mai ajuns deloc. De ce se mai îngrămădesc, totuși, atâția români să vină în Italia? Aveam să constat că pâinea noastră cea de toate zilele se câștiga la fel de greu ca în România. Probabil, mândria românului plecat și rușinat de alegerea făcută. Check-out. Aeroportul Sant'Angelo Treviso (popular, Aeroportul
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
de alții. Se pierde spațiul în timpul meu limitat... E agonia neputinței mele de a mă dezrădăcina dintre amintiri și vise. Prezentul nu pot să-l văd decât prin prisma limitelor superioare și inferioare: trecut și viitor. Vorbe... În jurul meu se îngrămădesc tot mai multe vorbe. Și atât de multe sunt inutile. Creează gustul amar ce mi se plimbă prin cerul gurii și îi strâmbă colțurile. Nu mai știu să zâmbesc. Am observat un zâmbet forțat în pozele în care ar trebui
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355263_a_356592]
-
mea, la vreo doi kilometri în spatele ei și după terminarea bulevardui se întinde încă o palmă de deșert, imediat munții Nevadei cu culmile lor colțuroase și uscate, care parcă se năpustesc din tranc doamne asupra nisipului răscolindu-l vârtos și îngrămădindu-l spre oraș, un fel de parazăpezi (paranisipuri?) se înalță protejând orașul la nivelul solului, autostrada interstatală 15 care vine din sudul Californiei și se duce în nord, la granița cu Canada este ca “vârful” înviforat și răsucit al unei
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
că are rădăcini înfipte în pământul sănătos din care nu putea să încolțească decât o dragoste adevărată. Parcă nu tot el a zis de atâtea ori: "Ce-a unit Dumnezeu, oamenii nu pot să desfacă?" Acum, văzându-l cum își îngrămădea lucrurile personale în geanta mare de călătorie, simțea cum toată credința ei, adunată până la această vârstă, se dărâma. Unde se va duce? Îl va mai vedea vreodată? Ce se va alege din liniștea căminului care i-a fost reazem și
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
de ardoarea iubirii mele Nins auriu era părul tău În inele Din care zăpadă nu voia să mai cadă Te iubeam că un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit că rază de soare-n
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
că are rădăcini înfipte în pământul sănătos din care nu putea să încolțească decât o dragoste adevărată. Parcă nu tot el a zis de atâtea ori: "Ce-a unit Dumnezeu, oamenii nu pot să desfacă?" Acum, văzându-l cum își îngrămădea lucrurile personale în geanta mare de călătorie, simțea cum toată credința ei, adunată până la această vârstă, se dărâma. Unde se va duce? Îl va mai vedea vreodată? Ce se va alege din liniștea căminului care i-a fost reazem și
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
intrat în gară acceleratul menționat mai sus și de aici a început nebunia! Cineva, care cred că fost interesat, parcă la comandă, a început să strige „Teroriștii! Au sosit teroriștii, cu acceleratul de București!” și auzind asta, toți s-au îngrămădit să părăsească incinta gării, inclusiv cei ce coborau din accelerat, fiind toți speriați și agitați. Mai târziu, mi-am pus întrebarea de ce erau elevii Institutului de Marină din Constanța înarmați până în dinți și postați în jurul gării, întrebare la care nu
REVOLUTIA, VAZUTA ALTFEL DECAT POLITICIENII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370917_a_372246]
-
se înnorează puțin cîte puțin cu senzația că nu mai e loc pentru suflet cînd cobori în infern. Și e cel mai ușor să mori nimicit de principii cînd alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrise la resemnare. Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar plin de decoruri și întîmplări care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva această veșnică sfîșiere desenată pe hîrtie de-o culoare indefinită. Din toate promisiunile rostite vreodată doar florile de nalbă, în mijlocul ploii, surîd a
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
oglinzile vechi de China se înnorează puțin cîte puțincu senzația că nu mai e loc pentru sufletcînd cobori în infern.Și e cel mai ușor să mori nimicit de principiicînd alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrisela resemnare.Toate zac îngrămădite într-un gauche caviarplin de decoruri și întîmplăricare-mi ocupă mintea, în fond ce altcevaaceastă veșnică sfîșieredesenată pe hîrtie de-o culoare indefinită.Din toate promisiunile rostite vreodatădoar florile de nalbă, în mijlocul ploii,surîd a iubire. Fără acest adevăr, nimic nu
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive care urcă pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
de români, pentru că, NIMIC NU ESTE MAI BUN ȘI MAI SFÂNT CA LA NOI ÎN ȚARĂ, binecuvântată de Dumnezeu cel Adevărat și Veșnic Viu, unde în marea sa bunătate și iubire față de neamul nostru străvechi, născut de la facerea lumii, a îngrămădit din toate câte puțin și încă mai mult pe deasupra, să ne ajungă cu prisosință, dar, noi, în ignoranța și în delăsarea noastră proverbială, am pierdut-o, lăsând-o pe alte mâini, la alte neamuri, născute din colb de copite, fără
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
apoi șelei, pintenilor și biciului, l-ai sortit să alerge în galop la nesfârșit l-ai sortit să se adape tulburând apa! și pe maică-sa, pe Silili, ai hărăzit-o suspinelor veșnice! Ai mai iubit și un păstor,care îngrămădea neîncetat pâini sub cenușă pentru tine și-ți jertfea zilnic iezi: l-ai lovit și l-ai prefăcut în lup,acum înșiși argații lui îl gonesc și câinii lui îl mușcă! L-ai iubit și pe Ișullanu, grădinarul tatălui tău
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Acasa > Strofe > Amintire > HÂRJOANA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului HÂRJOANA Ce hârjoană, ce hârjoană, S-a încins azi în poiană! Pe la mijlocul amiezii Joaca au pornit-o iezii; S-au îngrămădit ortacii Să ia-n coarne toți copacii. Văzând asta, câțiva miei Au sărit pe loc și ei. Deși îmbrăcate-n blană, Au dat roata prin poiană Oile; și, transpirate, S-au oprit la umbră toate Să-mpletească evantaie Din crenguțe
HÂRJOANA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369721_a_371050]
-
iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu FĂRĂ MILĂ Se-nnoptase. Era în cireșar. Mașina trăgea din greu peste deal. Gropile erau șapte pe metru ’ pătrat. Pe gard - zece poze c-un deputat . În ultimele zile se-ngrămădeau cu toții, Să mituiască, cu mai nimic, netoții. Puneau un pix, o șapcă în câte o căldare, Iar unii, probabil de la putere, și câteva sutare. Iubita mea de-acum stă sus, la Măgură. De ani de zile, la toți aleșii, dă
FĂRĂ MILĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369728_a_371057]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > SCRISOARE DE DRAGOSTE Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri ne înțelese De-a valma, se-ngrămădesc Prin minte, Sentimente frivole Se-mplântă în suflet Rănindu-l frumos, Cuvinte nespuse Așteaptă să fie rostite Dorințe, așteaptă sperând Să fie-mplinite. Că ,,Te iubesc" Ți-am spus Așa într-o doară, Să te sperii n-am vrut Nu știam
SCRISOARE DE DRAGOSTE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369802_a_371131]
-
de îndată ce mugurii săi aveau să se dezvolte suficient încât să domine întreaga planetă. Explozia și vacarmul care îi urma, îl lua pe nepregătite. Valul de aer încins care se năpusti în adăpost fu urmat de valul de trupuri care se îngrămădeau să părăsească locația expusă. A-Ma răspunse semnalelor lui de alarmă cu încă o doză de tranchilizant. Și să fi vrut, acum nu ar mai fi reușit să-și miște membrele pentru a părăsi zona. În momentul în care văzu
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]