1,779 matches
-
scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-am privit neștiind ce să spun. Privirea lui rămînea ascunsă În contralumină. — Clara a sunat de mai multe ori aseară, la două ore după ce ai plecat, a spus el. Părea foarte Îngrijorată. A lăsat mesaj s-o suni, la orice oră. — N-am de gînd s-o mai văd pe Clara sau să mai vorbesc cu ea, am zis eu. Tata s-a mărginit să Încuviințeze În tăcere. M-am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vom afla cu care și pentru ce. De aceea, acest primar nu are nevoie să meargă deghizat cu barbă și mustăți, figura pe care o are în locul unde stau de obicei figurile îi aparține, este cea dintotdeauna, doar puțin mai îngrijorată ca de obicei, așa cum se observă după ridurile de pe frunte. Unii îl recunosc, dar sunt puțini cei care îl salută. Nu trebuie să se creadă însă că indiferenți sau ostili sunt numai aceia care au votat de la bun început în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisie, a fost aceea pe care a pus-o în fața ei întrebarea cum aveau să reacționeze la fuga masivă practicanții votului în alb, cunoscuți în mod obișnuit drept albicioși. E important să avem în vedere că multe dintre aceste familii îngrijorate locuiesc în clădiri unde trăiesc și chiriași din cealaltă margine politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să trezească toate persoanele influente care considerau că puteau fi smulse din somn fără să reacționeze cu o iritare excesivă, și era foarte posibil ca situația complicată să sfârșească prin a se rezolva în modul cel mai fericit pentru fugarii îngrijorați, dacă n-ar fi fost intransigența feroce a ministrului apărării, care a pus, simplu, piciorul în prag, Fără ordinul meu nu trece nimeni, a spus el. Așa cum, desigur, v-ați dat seama, comitetul uitase de el. Se va spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l sec pe paznic. Cu siguranță, omul Îi urmărise mișcările și avea să se ducă să cotrobăiască, de cum se va fi Îndepărtat. Veni lângă el, prea puțin convins. Continua să fixeze masa baloturilor. Dante i se adresă pe un ton Îngrijorat. - În balotul de sus, zise el arătând spre acela În care descoperise prima placă, sunt ascunse niște fâșii suspecte. Ciumă, adăugă el mimând un fior. Va fi ars de Îndată, În afara zidurilor. Voi trimite eu cele necesare, cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Roma, saltimbanci sau soldați Împrăștiați din milițiile de la Imola. Se pare că acolo trupele nu Își mai primesc solda de câteva luni și că au dezertat, iar acum jefuiesc ținutul și au apucat-o spre Apenini. Dar suntem toți foarte Îngrijorați, adăugă omul, apropiindu-și confidențial buzele de urechea poetului, că ar putea fi vorba de niște mulțimi de eretici și de intriganți care coboară În Peninsulă pentru a se deda jafului. Trebuie să rămâneam În alertă. - Eretici? De unde ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu suferi prea mult, în ciuda frigului. Aici, se aud zi și noapte bubuiturile de tun. Întreaga mea ființă tresare. Mi-e teamă. Te iubesc și te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt atât de îngrijorată: încă nu am primit nici o veste de la tine și mai e și tunul ăsta care nu se oprește niciodată. Se spune totuși că războiul nu va dura mult. Dacă ai ști ce dor îmi e de brațele tale, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
alcătuită din răsuflări fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care trăiau toți oamenii ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
flămând și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă să mai întrebe Horațiu, și halterele îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din lume. Îi zâmbi Contesei cu dinții plini de firimituri de brânză (domnul Popa renunțase de ani buni să se spele seara pe dinți), care aproape că-i acopereau măseaua îmbrăcată în aur. - Bună dimineața, Contesă! Contesa era atât de îngrijorată, că uită să-și încrucișeze picioarele, cum făcea de obicei în fața lui Popa. Trecuse prea multă vreme de când dispăruse Horațiu. În plus, n-o mai visase de mult pe Maica Tereza. Pentru prima dată în viața ei senină, Contesa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vorbește puțin. Tot nu-mi vine să cred că ți-a spus și despre Reiko și că ți-a dat numărul de telefon al lui Gan. — Vrea să afle ce s-a Întâmplat cu dumneavoastră. Mi s-a părut foarte Îngrijorată. Simțeam un profund respect față de Yazaki, care vorbea degajat despre Keiko Kataoka, femeia la picioarele căreia aș fi vrut să mă târăsc, spunându-i pe numele mic. Încercam să mi-l imaginez pe bărbatul acesta din fața mea, cu Înfățișarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în viață? — Nu, nu cred asta. — Atunci sunt de acord. Acum, în timp ce ne aflam în sala de așteptare din biroul lui Vogelmann de pe Nürnburgerstrasse, sub privirea secretarei sale cu aspect de matroană, Hildegard Steininger juca la perfecție rolul de soție îngrijorată, ținându-mă de mână și ocazional zâmbindu-mi cu genul de zâmbete care în mod normal sunt rezervate celui iubit. Purta chiar și verigheta. La fel și eu. Mi se părea ciudat și mă strângea pe deget după atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
23. Poate ne mai întâlnim noi. — Să fii matale sănătos, zise Gică. Nava „Bourul” se depărtă. În timp ce Gică se uită după ea, ușa stației se întredeschise și apăru un cap somnoros de roboată tânără. — Cine a fost, Gică? șopti ea îngrijorată. — Unu’, Felix, îl știi și tu. Ăla care mi-a plătit anu’ trecut cu obligațiuni C.E.C. și, până când am ajuns la Centru să le schimb, mi-au dat pe ele gem de caise. Episodul 18 O nouă și elocventă planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
au băut vin românesc. Aici ea, ca să mențină de buna dispoziție care le cuprinsese, i-a spus Evei un banc despre doctori, dar aceasta din respect pentru Isac nu a gustat gluma. Sofia a întrebat-o la un moment dat îngrijorată. -Eva, ce pregătim noi băiatului la masa de seară? Ai auzit că vrea ceva bun! Au râs și au spus amândouă într-un glas, deoarece știau la ce se referea Isac când spunea ceva bun. Era mâncarea lui preferată. -Peșteee
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
Cessna îl aștepta. A sărit cu tot echipamentul în avion și a strigat pilotului: „Dă-i drumul!” Pilotul a pornit motorul și curând avionul decola spre cer... „Zboară la nord de incendiu” i-a spus fotograful... „De ce?”, a întrebat pilotul îngrijorat. „Pentru că am de gând să fac câteva fotografii!”, i-a răspuns fotograful. „Sunt fotograf, și fotografii fac fotografii!” După o pauză destul de lungă, pilotul l-a întrebat: „Vreți să spuneți că nu sunteți instructorul de zbor?” Nu credeți că manifestam
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
apropie din nou de soțul ei. Gândul că va mai reuși să devină mamă se năștea în inima și mintea ei. Aștepta cu nerăbdare evenimentul, dar trecuseră deja trei luni și nici un semn că ar fi rămas însărcinată. Se gândea îngrijorată că poate trebuie să facă din nou tratament și era hotărâtă să meargă la un consult. Dorea enorm ca un copil să vină în viața ei și să-i deschidă drumul spre fericire și împlinire! Nu concepea să nu-și
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
moment, imaginându-și figura lui Mișu pe desktop, modificată la fel de rapid cu intervenția mausului ori a tastelor. Zâmbetul aproape imperceptibil ce-i apăruse a dispărut odată cu zgomotul provocat de lovirea mesei. L-a privit pe cel din fața lui, surprins și îngrijorat. A încercat gestul de a se ridica de pe scaun, dar a renunțat. A ridicat ușor un braț care-i anunța nedumerirea și l-a întrebat șoptit: - Hei, omule! Ce-i cu tine? Se uită lumea la noi... ce nălucă ți
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi de firidă, deasupra unei biblioteci
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
cărora gândurile le fugeau obosite, probabil în direcții diametral opuse. Da. Emanuela, se gândea la fetiță... Ce-o fi făcând? Astăzi nu a văzut-o. Se rugă în gând să fie bine și reveni cu gândul la tatăl ei, privind îngrijorată către el. Mai slăbise și chiar parcă mai îmbătrânise, de ultima oară de când nu-l mai văzuse... Oare o fi totul în regulă? Ce este cu el? - Tăticule, te simți bine? întrebă Emanuela pe un ton serios, acel ton care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
atât de palidă și picioarele se păreau că nu o ajută să stea dreaptă, Emanuela a vorbit cu hotărâre în glas, parcă înverșunată de ceva. A trecut în camera în care erau hainele ei, lăsându-și părinții în pragul ușii îngrijorați și temători... Va urma Februarie. 15. 2015 Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA DESTINULUI...( 5) / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
nu îndrăzni să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint și dezmierdându-i, topită de dragoste și duioșie, părul răvășit și umed. În îmbrățișarea mamei, copila de altădată trecea prin toate etapele ratate ale
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
Întârzierea se tratează cu ... Tico! Serios, am o mașină Tico. Ai una dintre ultimele șanse să faci o plimbare cu un astfel de vehicul, pe cale de dispariție”, mustăci, vădit șăgalnic. “Nu te temi că vom călători într-o aripă?” întrebai, îngrijorată copilărește de diferența de “tonaj” dintre noi. “Aș! Merită să verifici!” Și uite-așa, m-am ales cu o plimbare cu Tico! “În liceu mi-am dorit și eu o mașină tare, ca toți colegii mei ... Apoi am uitat. Asta
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
trăznit, A luat cuțitul și cu sete în mama a lovit, Inima i-a luato din piept aruncând-o-n mărăcini, Primăvara începuse să plângă cu flori de mălini. În tufă sângele mamei a dat în floare. Iar inima ei îngrijorată și tristă l-a întrebat: -Fiule, spune-mi sincer, te doare? Răspunsul n-a venit și inima mamei a înlăcrimat. O, Doamne, ai grije de fiul meu Se ruga inima din spinii fără nume, Iar fiul înjurându-l pe Dumnezeu
INIMA MAMEI II, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363054_a_364383]
-
suc, deși mai aveam cinci minute la dispoziție. Ne-am luat bagajele, am stins lumina și am coborât, urmați de Dan Petrescu, ieșit imediat după noi din camera sa. Surpriză, jos ne aștepta Violetta cu ditamai valiza după ea! Era îngrijorată. Se pregătea să urce la noi să ne trezească... Ajunși la poartă, am constat că ne așteptau două taxiuri, nu unul. Ne-a întâmpinat, cine credeți? Rodica! Ne-am mai luat rămas bun încă o dată, aproape cu lacrimi în ochi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
plecând de la țărm, într-o cadență știută, în așteptarea unor vremuri cu oameni mai înțelepți ... Faleza-n amurg- zbenguindu-se pe val doar pescărușii Ne-am luat de la singura tonetă de pe Faleză o înghețată englezească la cornet și am privit îngrijorați marea și împrejurimile. Tu, dacă treci pe-acolo ... ---------------------------------------------- Haibun - Compoziție litarară (de origine japoneză) care combină proza cu haiku Gabriela Gențiana GROZA Constanța 2011 Referință Bibliografică: Gabriela Gențiana GROZA - HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... / Gabriela Gențiana Groza : Confluențe Literare
HAIBUN: TU, DACĂ TRECI PE-ACOLO... de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362423_a_363752]