1,064 matches
-
serie de teorii ale conspirației, de la Passover Plot a lui Hugh Schonfield, la absurda Jesus Papers a lui Michael Baigent. Toate aceste teorii alternative se poticnesc în fața dovezilor arheologice și literare ce dau mărturie, majoritatea dintre ele, despre tradițiile de îngropare iudaice. Nu-i pot impresiona pe istoricii și arheologii calificați ipotezele precum că cei care l-au urmat pe Isus n-ar fi fost în stare să găsească mormântul precis în care a fost îngropat maestrul lor, sau că Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
carnea se descompune în întregime și nu mai poate fi recunoscut după oase” (Semahot 2.13). De vreme ce Sfatul Iudeilor (sau Sinedriul) l-a predat pe Isus autorităților romane pentru a fi condamnat, ei aveau datoria de a-i asigura o îngropare corespunzătoare (cf. citatul de mai sus din Mișna, tratatul Sanhedrin 6,5). Această sarcină i-a revenit lui Iosif din Arimatea, membru al Sinedriului. Povestirea evanghelică concordă cu practica iudaică pe care romanii o respectau în timp de pace. Evangheliile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
deoarece mormântul nu aparținea familiei sale sau, în orice caz, nu ei îl gestionau. Reînhumarea oaselor lui Yehohanan, și el răstignit sub autoritatea lui Ponțiu Pilat, ne dovedește că evreii știau cum să marcheze și să-și amintească locul primei îngropări. Familia și prietenii lui Isus anticipau astfel recuperarea rămășițelor osoase, probabil un an mai târziu, așa încât ei „puteau să-l mute dintr-un loc blestemat într-unul unul de onoare” așa cum permitea legea (cf. Semahot 13.7; Mișna, tratatul Sanhedrin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
16,3). Matei spune că, pentru a preveni mutarea trupului lui Isus, la mormânt era postată o santinelă (Mt 27,65-66). Probabil evanghelistul se referă la paznicul pus în apropierea mormintelor criminalilor justițiați, care trebuiau să vegheze ca legile cu privire la îngropare să nu fie încălcate. Cea mai gravă dintre ele interzicea mutarea trupului din locul dezonorant într-unul de onoare. De asemenea, garda sau paznicul trebuiau să se asigure că era respectată și interdicția doliului public pentru ucigașul justițiat. Având în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
n-ar mai fi reușit niciodată să-l identifice și n-ar mai fi putut să-l ceară pentru a-l muta ulterior în mormântul familiei. Ei interpretau ceea ce au văzut în dimineața acelei duminici prin prisma obiceiurilor iudaice de îngropare, nu prin faptul că se așteptau la învierea lui Isus. Dacă luăm în calcul toate datele pertinente, avem toate motivele să conchidem că Isus a fost îngropat corespunzător în chiar ziua morții sale. A fost dat jos de pe cruce înainte de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
vitele îngenunchiate lângă staul, suflând asupra Pruncului Iisus „căldură ca să-l facă!” Magii au sosit călăuziți de luminoasa Stea, aducându-I: aur, ca unui Împărat, smirnă ca unui Mare Preot și tămâie, ca unui mort, prefigurând moartea pe Cruce și îngroparea Sa, tot întro peșteră umilă și nu într-un mormânt bogat, așa cum umil I-a fost adăpostul și la naștere. Mă înfioară strălucirea în noapte a cerului plin de stele scânteietoare și pe care milioane de îngeri îl brăzdează în
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț, și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. 7. Dar Isus a zis: "Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8. Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna." 9. O mare mulțime de Iudei au aflat că Isus era în Betania, și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Deisis, Sibiu 2003, pp. 190-191, nevrednicii robii Tăi, care în acest ceas stăm lângă acest preasfânt și de-lumină-purtător Mormânt și ne primește pre noi care cinstim Patimile Tale curate, preasfântă răstignirea Ta, moartea Ta de bună voie și punerea și îngroparea trupului Tău cel fără de viață în acest preacinstit Mormânt al Tău, și Învierea Ta cea de a treia zi pre care începem să o prăznuim cu bucurie, pomenind pogorârea Ta la iad prin care ca un Stăpân ai slobozit prin
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
după cum se întâmplă în cazul tuturor ființelor vii de pe pământ (Gen 1,30; 7,22). Prin urmare, se credea că moartea este un fapt natural, destinul spre care, mai degrabă sau mai târziu, se îndreaptă toți oamenii. Doar moartea fără îngropare sau foarte prematură era interpretată ca pedeapsă divină. Se considera că evenimentul natural al morții era un moment al trecerii din lumea celor vii la cea de dincolo, locul în care defunctul se unea cu strămoșii familiei sale (Gen 25
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care se duce corpul, dă o masă la toți ce-i ce-1 însoțesc și se scoate și dinaintea mortului o parte ca dinaintea mesenilor celoralalți. Aceste vizite țin timp de 40 de zile, după care mortul este îngropat. După îngropare Sciții se curăță în modul următor: ei încep prin a-și freca și spăla bine capul; apoi pentru a-și curața corpul, ei fixează în jurul lor trei pari înclinați spre olaltă. Pe acești pari întind ei bucăți de stofe de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia, familia aruncă puțin pământ și toată lumea pleacă acasă. Sicriul nu e înmormântat. Îngroparea efectivă are loc abia a doua zi. Așa că se întorc în aceeași noapte, ca să ia oasele. Știi cum merge. — Tu de unde știi? întrebă Marty, uitându-se urât la el. — Pentru că anul trecut a sunat o femeie, care a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nici o femeie În cabina dricului, a spus șoferul care semăna izbitor cu Îmbălsămătorul. Poate că erau frați; unul spăla morții, În timp ce celălalt Îi transporta, și probabil că exista și un al treilea frate care lucra la cimitir, fiind Însărcinat cu Îngroparea lor. — Păi, n-ai Încotro, fiindcă n-a mai rămas nici un bărbat În familie, l-a Înfruntat mătușa Zeliha din spate pe un ton atât de glacial, Încât omul a Închis gura imediat. Poate că-i trecuse prin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
batalion cu fratele lui, au plănuit și chiar au reușit să ascundă o parte din lingourile de argint confiscate de la Banca din localitate. Ca să nu li se divulge secretul, Kanai a ordonat să fie uciși toți cei care ajutaseră la îngroparea argintului. El și Kobayashi au dat vina pe fratele lui Endō. În sfârșit a înțeles și Endō de ce nu-i scrisese fratele lui nici un amănunt în legătură cu acuzația... — Ce mlaștină? se răsti Endō. Ticălosule! Ai ascuns lingourile într-o mlaștină? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scris, și așa am împlinit, după cum ne-a îndemnat rabinul Methibtha, mi-a zis, conducându-mă pe un povârniș spre locul care le fusese concesionat pentru cimitir. Era un teren în afara zidurilor, în spatele suburbiei unde încă locuiesc evreii, în care îngroparea unui mort întrecea ca preț moartea însăși. Corpul lui Romilde era îngropat la un picior mai încolo de aria sacră. Rabinul Methibtha ne-a spus: „Nimeni să nu știe, cu excepția celui care poartă numele care mi-a ieșit din numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi părăsit castelul În noaptea aceea, crede-mă că amănuntul ăsta nu mi-ar fi scăpat. PM se simți dator să zică și el ceva, perorînd ca să se justifice. - Absolut. De altfel, nici măcar nu m-am dus la petrecerea de Îngropare a burlăciei dată pentru logodnicul tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
speriat, dar mai apoi am văzut că-i de bine, adică mi-a permis să pun la cale o afacere a mea care poate n-o aveam dacă nu era să se întâmple evenimentu cu Macatist. A doua zi după îngroparea funebră a lui Macatist, a venit la mine Vandaxon, băiatul cel mai mare al lui Macatist, care moștenea cimitirul și fabrica de lumânări și atelierele cu pompele funebre, se știa asta de când trăia Macatist că ale lui sunt și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
volum, cel puțin 300 de pagini au fost dictate de Grigore Caraza lui Zahu Pană, Îngrijitorul acestei crestomații. Iar titanica tărie caracterială a lui Grigore Caraza a fost probată cu vârf și Îndesat, când a respins Încontinuu (fiind pedepsit cu Îngroparea În zarcă) satanicele reeducări de la Aiud din anii 1960-1964. Vom cita, În acest sens, un fragment foarte scurt, dar și profund edificator. „În ultimele zile ale lunii iulie 1964, de la București au venit vreo 7-8 ofițeri superiori pentru a Încerca
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilității înalță aburi de adormire mută și viața tace resemnată, în ceremonialul funebru de-ngropare a spiritului. Un vis de monotonie neagră căruia locașurile de veci sânt prea înguste imensității lui crepusculare. Idioțenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei însăși, un neant material. - Când separația de tine însuți prin reflexie își pierde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
omul nu poate fi viu și mort totodată, zise d-nul doctor Dreyfuss. {EminescuOpVII 259} Celalalt s-apropie, dete lințoliul jos... - Acasă cu el și-n pat, da nu-n biserică. Popa-și făcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipând... Ce-i păsa... Cui -i era ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul lui, vedea cu ochii închiși bolțile gotice ale paraclisului și făclia de ceară albă de la capul lui... dar i se părea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șantajul să fie loial, seducătorul face la urmă o proslăvire, apropiind din nou de femeie imaginea divinității: „Decît zicîndu-ți de viață al doilea Dumnezeu”... Fuga lui Conachi cuprinde patru etape. a) Amenințarea cu fuga. Un scenariu anticipativ, un proiect de Îngropare benevolă În pustiu Însoțit de un reproș moderat și de o propunere de reconciliere. Scopul este a Înspăimînta (citește: șantaja) o ibovnică mîndră și greu accesibilă. Seducătorul amenință cu exilul În imaginar și cu o moarte (tot imaginară) din care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
clauze („de-oi muri”, „iar de-or trăi”) care slujesc cum nu se poate mai bine pe jeluitorul Îndrăgostit. Finalul poemului („Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu”) lasă să se Înțeleagă că scenariul Îngropării În pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde nădejdea să se Întoarcă la viața liberă... b) În faza următoare, Îngroparea s-a săvîrșit. Îndrăgostitul e deja În exil și locul exilului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
eu țîe bine Îți vreu”) lasă să se Înțeleagă că scenariul Îngropării În pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde nădejdea să se Întoarcă la viața liberă... b) În faza următoare, Îngroparea s-a săvîrșit. Îndrăgostitul e deja În exil și locul exilului este pustiul: „Am lăsat lumea și slava și-n pustii m-am Îngropat, Ca să scap măcar cu viață de durerea ce mi-ai dat.” Ca să scape cu viață... Scenariul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb, Isaia, după o adâncă reculegere, porni. În mormânt ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase ? Cu îngroparea ta ai zdrobit tot iadul. Grăbește-te, înviază ! Cerurile zvâcniră, coborî o boare de vânt. În dreptul clopotniței, niște table ruginite se loviră una de alta, ca niște chepenguri săltate. — Mi-e frică... șopti Marchiza, dar ceilalți, cu fețele alungite de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dă cetire "Cuvîntului de îngropăciune la moartea lui Ștefan cel Mare". Această orațiune funebră este un monument literar găsit în Besarabia de Hurmuzachi. Când și de cine s-a compus, nu se știe, dar că nu s-a rostit la îngroparea lui Ștefan cel Mare, cum ne spune titlul, este constatat. Fie însă compus de oricine, acest cuvânt cu drept se potrivește aproape de un model de elocință română și până și azi el te pătrunde până în adâncul sufletului și te farmecă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]