1,838 matches
-
călcată cumplit în picioare, o târâ pe Maria de păr, lovind-o, insultând-o ca un nebun prin tot satul, până la casa părinților ei unde, o lepădă în curte ca pe o zdreanță murdară și ruptă sub privirea consternată și îngrozită a acestora. Rușinea și dezonoarea căzu ca un trăsnet nimicitor asupra întregii familii, iar Maria fu pedepsită și de familie și de răzbunarea bărbatului său, care o alungă din casa lui și din viața fiului lor. Interdicția de a se
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
face singur. Tu vei plăti în felul tău. Ești vinovat, dar nu într-atât cât este ea, care s-a coborât josnic și a procedat astfel spre a-mi răsplăti eforturile. ochilor A luat din bucătărie un cuțit mare. În fața îngroziți ale celor doi, îl ascuțea încet, prelungind clipele de tortură la gândul că îndata îi va tăia pe amândoi. Bărbatul se arăta de un calm rece, cu toate că sângele îi fierbea în vine, ochii parcă îi ieșiseră din orbite. Acumulase în
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
și îi făcu o injecție. Geta tocmai se întorcea de unde avusese treabă și trecu pe la dispensar să o vadă pe Elena. Când intră pe ușă văzu un spectacol de coșmar; fiul ei așezat pe pat, la orizontală, doctorița și asistenta îngrozite iar pe Nicolae pe scaun, aproape leșinat. - Ce s-a întâmplat? George, ce este cu tine? Se năpusti deasupra lui ca o leoaică și începu să-l scuture. Simțindu-l rece începu să urle de durere. - Băiatul mamii, puiul mamii
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
avuseseră loc atentate în aeroportul din Bruxelles și întreaga Belgia se afla sub "asediul" armatei și al evenimentelor. În fiecare zi se dădeau știri la TV referitoare la atentat, atentatori, victime și măsurile de securitate luate de către statul Belgian. Era îngrozită întreaga Europa, mai ales că acestea le urmau pe cele din Franța, Anglia, Spania etc. Cinstit să fiu, mă cam îngrozeau știrile zilnice și-mi tăiau tot elanul de a porni într-o asemenea aventură. Nu am avut curajul s-
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo vestitorii Primăverii, iar covorul de iarbă era un vis uitat de toți, inclusiv de păsările care sosiseră cu vestitorii, ciufulite, zburlite și îngrozite, ascunse fiecare în tufărișuri, lăstărișuri sau spărturi de stâncă. Primăvara se cutremură când văzu din înaltul cerului cum arăta țara lui Mărțișor: - Nu m-așteptam, zise ea, să fiu primită cu urale sau strigăte de bucurie, dar ce-au făcut
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
pământ. Aruncau cu jeturile de raze în jegoasele Vânturi Lățoase și în nămeții de zăpadă în care se ascundeau Fulgoii, soldații lui Nămețilă. Aceștia începură să țipe alarmați, unii dintre ei fiind uciși de razele fierbinți. O luară la fugă îngroziți, aruncând după ei cojoacele care se topeau sub dogoarea razelor. Alergau bulucindu-se, împiedicându-se unul de altul și căzând de-a berbeleacul. Vânturile Lățoase zburau deasupra lor, speriate. În urma lor, covorul verde smălțuit cu flori, se întindea din nou
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
lichideze pe acest luptător năbădăios. În momentul când toate matahalele se aruncară peste bietul Mărțișor, căpitanul Zefir profită de situație și strigă: - Să fugim, băieți! Înapoi la trăsura prințesei! Se întoarseră și zburară în viteză la trăsura Primăverii. Prințesa privea îngrozită la luptele din cer și de pe pământ. Cu privirea îl căuta pe Mărțișor prin zăpada spulberată, când se pomeni cu căpitanul Zefir lângă ea: - Și Mărțișor? strigă îngrozită Primăvara. De ce l-ați părăsit? - Se descurcă el! Nu mai avem timp
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
prințesei! Se întoarseră și zburară în viteză la trăsura Primăverii. Prințesa privea îngrozită la luptele din cer și de pe pământ. Cu privirea îl căuta pe Mărțișor prin zăpada spulberată, când se pomeni cu căpitanul Zefir lângă ea: - Și Mărțișor? strigă îngrozită Primăvara. De ce l-ați părăsit? - Se descurcă el! Nu mai avem timp, suntem împresurați! Să fugim cât mai repede, prințesă! Dădu semnale lui Nor Alb și luptătorilor săi rămași în viață, apoi, cu soldații din jurul său, luară pe sus trăsurica
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cu fârtații lui moșului negru și urât, și peste tot se vedeau niște pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris. Între timp, Moș Crăciun și oamenii săi reușiră să se ridice de pe pământ, în timp ce Mitru privea în toate părțile îngrozit și se ferea cum putea din calea cotanelor, a curierilor și a lăutarilor, care se luptau cot la cot cu moșii cei negri. Uneori cotanele îl lua în brațe pe câte unul din oamenii Moșului și-l azvârlea la câțiva
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Bran. Dar n-a trect mult și în Rucăr, a venit vestea că nemții au ajuns la Sătic, trecând peste Piatra Craiului, apoi s-au auzit primele bubuituri de tun și răpăieli de arme prin Arșiță și culmea Pleașei. Lumea îngrozită și-a strâns în grabă ce brumă a putut să ia din gospodărie, unii în trăsuri cu cai, cei avuți, alții în căruțe cu boi, cei care nu aveau nimic la îndemână în cârcă, cum au putut și-au strâns
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
ca la un semn, la suprafața apei. Prora în vânt, prora în vânt!... începuse să strige cu un fel de stranie veselie Cucaras. Era cu capul gol, căci șepcuța din paie de orez îi dispăruse de mult. Dumnezeule, îmi spusesem îngrozit, ăsta e lovit cu leuca! Dădusem să mă întorc pe călcâie, gata s-o iau din loc, când îi simțisem mâna prinzându-mă zdravăn. O urăști, de aceea crezi asta fiindcă o urăști! îmi spusese cu alura celui ce știe
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
sirene fermecătoare încearcă să-l ademenească: „Noi suntem sirenele mării, cântau ele, vino cu noi! Vei vedea în nopți de furtună valurile ucigașe înălțându-se până la cer, vei auzi trăznetul de moarte al corăbiilor și vei vedea pe punți marinarii îngroziți așteptând năpraznica moarte. Dar peste tunetul valurilor și peste fulgerele orbitoare vei auzi glasul nostru dulce cântând și vei vedea atunci marinarii întinzând brațele spre noi și, uitându-și groaza, vor alerga la chemările noastre. Vino cu noi să vezi
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
său, dacă planul acelor ticăloși ar fi reușit. Acum înțelegea că Marco o folosise că pe o marionetă, doar ca să-l poată umili și distruge pe tatăl ei, nu pentru că ar fi fost câtuși de puțin îndrăgostit de ea. Reflectă îngrozită: ,,Doamne! Ce imatura și iresponsabilă am putut să fiu! Câtă dreptate avusese tatăl meu mereu în privința lui Marco. Ce rușine că m-am lăsat condusă de impulsuri puierile și am intrat cu ochii închiși în necazul acesta, atrăgând atâtea riscuri
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
înainte, îl izbi puternic în piept cu pumnii strânși, dintr-un instinct de auto-apărare. - Nuuu! Lasă-măă! Tânărul, care stătea sprijinit pe un genunchi, luat prin surprindere, căzu pe spate dezechilibrându-se. Se ridică cu greu, în timp ce Romelia sări în picioare îngrozită, privind în jur, parcă căutând o portiță de scăpare. Întorcând privirea către tânărul ce se uita cu surprindere la ea și care păstra o anumită distanță, Romelia realiză că omul nu seamănă nici pe departe cu agresorul ei. Acesta era
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
totuși pe hârtie toate acestea pentru cazul în care cineva aflat într-o situație limită, disperată, ar...". Lisa a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când am ajuns din nou la mormântul mătușii mele, am putut zări, îngrozit, trupul unei fete întins, inert, peste florile și iarba care erau amenajamentul de acolo. Ochii îi erau sticloși, privirea fixă către Cer. Acolo unde își dorise întotdeauna să fie. Alături, se afla un flacon de medicamente, golit de conținut. Desigur
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
tăiat cu adevărat respirația. La câțiva metri distanță, Deborah ne privea triumfătoare, aproape fericită. Atunci am știut că-și contempla și admira propria operă machiavelică, pusă în scenă cu o migală și răbdare de invidiat. * "Nu se poate!", am exclamat, îngrozit. "Deborah, tu ai pus la cale întregul story, tu ai fost în permanență mintea din umbră care a pus în scenă trădarea, gelozia, crima, totul, pentru ca, în cele din urmă - fiindcă dragostea (o știi prea bine) învinge orice obstacol - să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
știi?”, rosti, în timp ce trupurile ni se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu, orice, orice pot indura, numai asta nu!”.”NUUUUUUU Stăteam lângă mormântul ei de ore, zile, luni, murmurând continuu aceleași cuvinte: „Vreau să fie totul că la început”... „Vreau să fie totul că la început... Te iubesc”. Acest preț cumplit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
a găsi personajele și ingredientele corecte". "Bine, dar nu vezi că...". "Că ce?". "Te iubesc enorm. Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit, iar sângele a început să-mi țâșnească din piept, în valuri. "NUUU! Te rog, nuuuu!", strigă, îngrozită. "Orice aș putea indura, numai asta nu! Cum de nu mi-am dat seama...". * Replay. Știam că, fizic, sunt în dezavantaj, asa ca i-am aplicat repede una dintre puținele metode de imobilizare pe care le cunoșteam și i-am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
primele coloane rusești au trecut peste apa Siretului. „Drumul, negru de căzăcime rusească” Așa cum se consemnează într-una din gazetele vremii, “vineri, în ziua anului nou a bisericii apusene, pe la 12 oare din amiazăzi, străbătu ca un fulger prin populațiunea îngrozită a Sucevei vestea că drumul ce vine dela Ițcani este negru de căzăcime rusească”. Populația orașului era cuprinsă de spaimă, „spaimă care sporise și însutise numărul” invadatorilor. Nu erau - scrie în aceeași gazetă din primăvara anului 1915 - decât 22 de
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
Și dacă mă enervezi, te bat până te omor. E clar? - Domnule, eu nu... - Să taci! Numai eu vorbesc aici. Când te întreb eu ceva, ai voie să vorbești. Dezbracă-te! Lacrimile șiroiau și Iuliana scâncea tot mai puternic, vizibil îngrozită, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care-l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într-un abis. A întins mâna să se sprijine de ceva
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
spre comutator și aprinde lumina odată cu căderea scaunului în timp ce el prinde să se legene în corzi. Să fie mai convingător, dă ochii peste cap și scoate limba. Face parte din recuzită. Țipătul pe care îl scoate îi răscolește toată ființa. Îngrozită și terorizată îl privește fără să înțeleagă nimic. S-a ghemuit lângă perete și se scurg astfel câteva secunde nesfârșite. Pornește apoi într-o goană disperată pe scări: - Ghițăă, Ghiță al meu, s-a omorât. A murit Ghițăăă... Se oprește
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
Căci omul e un Demiurg incapabil să ajungă la esența sa divină până ce nu varsă nițel picuri de osândă. (Solilocviul se încheie: Vittorio ia bricheta și cu ia aprinsă se apropie de margine. Apa ia foc. Se dă în lături îngrozit. Țipă. Se deplasează până la cortină. O smulge apoi se acoperă cu ia precum un giulgiu ascunde fața mortului. Tremură. Apoi se pornește pe un râs isteric, privind în sus): Arde...ARDE...Apa sfântă ARDE așa cum ard și eu pe dinăuntru
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
-și trimit salutari și pupaturi de față cu toți, demascând situația reală.. Artiști iluștri ignorați, marginalizați, dar poate nu le-ar pasă lor... De prea multe ori am văzut anumite preluări, dar fără acel ”share”, am rămas contrariat și chiar îngrozit de cum acela care a zis ceva original și frumos nu este apreciat, pe când cel care îi fură fără CA MĂCAR SĂ ÎNȘTIINȚEZE, acela este ‘original’ de a-si fi însușit materialul, de ai pune o poză strălucitoare, ori un sclipici în plus
FACEBOOK E BUCLUCAS... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349783_a_351112]
-
contra, să nu se răstoarne grapa. Era alunecuș. Deasupra pârâului, grapa se înclină, se răsturnă pe o parte, apoi se răsturnă încă odată, încât îl prinse pe uncheșul Iacob dedesupt. Cărăusul era în față, tata mergea în urmă. Au rămas îngroziți văzând ce-a pățit uncheșul. Și-au zis: până aici i-a fost! Disperați, au adus niște răzlogi, au început să-i pună sub grapa cu fân. Iar uncheșul de sub grapă, acoperit cu totul, a început să strige inimos: - Sunt
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
se împlini. Turbată, începu să dea cu biciușca în moșneag fără să observe că în realitate Moș Vreme era o umbră prin care biciul trecea ca prin aer fără să-l atingă. Cele două femei încetară lucrul la vârtelniță privind îngrozite la Iarnă. Moșneagul-fantomă, ca o statuie albă, o privea cu milă: - Nu încerca, nebuno, să-ți biciui viitorul! Și nu-ncerca, turbato, să-l întorci din drum! Supune-te legilor Firii și pleacă chiar acum! Ia-ți fioroasele creaturi și
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]