1,814 matches
-
caut pașii. Rondelul lacrimii Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... Tovarăș bun și sufletului hrană Mi-a fost când tot părea apăsător. Cerneală pentru versul trist, în pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... De m-aș putea preface-ntr-o liană, Urca-m-aș către astru-orbitor S-ascult din nou cuvânt liniștitor, Tu, tatăl meu, pe bolta diafană... Să
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
-Te faci bine, mami, e faci bine... Îi era teamă că nu a fost convingătoare ; a privit în jur : alți copii ca niște fantome , galbeni , trași la fața; într-un pat mai îndepărtat unul dintre ei începea să se cutremure îngrozitor, o zbatere fără rost, o irosire de spasme și spume. Atunci făptura diafana s-a apropiat și a luat-o pe mma de dupa umeri zicându-i : -Gata, trebuie să ieșiți! S-a simțit de parca fusese la inchisoare și avusese o
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
și calmă, mecanicul din vis: -Doamna, fiul dumneavoastră se simte mai bine, îl voi duce peste câteva ore în salon, ar trebui sa mergeti cu domnișoara asistență să vă odihniți.... A parcurs drumul până la patul mic și tare târșâindu-și îngrozitor păpucii, greutatea lor fiind fulg pe lângă cea a trupului, a gândurilor sale negre.Automat , ca o păpușă uzata, s-a așezat în pat.Lângă ea stătea sprijinită în cot o femeie, abia a zărit-o.Iarăși i-a apărut în fața
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
tot rostul a atâtor detalii ale vietii de armată, mai ales cum se chinuiau unii pe alții, cei ce erau pe o treaptă mai superioară în sistem îi chinuiau pe cei de pe o treaptă mai inferioară și ce era mai îngrozitor era faptul că unii disfrutau de modul cum își chinuiau semenii. Atunci acolo m-am decis că cu ajutorul Bunului Dumnezeu să merg înainte cu încredere să depășesc orice obstacol pentru a ajunge cu bine în ziua liberării. A doua zi
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
zise: -Vă rog să-l scuzați dmnișoară pe această pacoste de prieten al meu, pentru cum v-a inoportunat, că nu știa ce face. E beat criță și a greșit cortul. - Îmi dau seama că aveți dreptate! M-a speriat îngrozitor! - E și vvina ta ccă mmai lăsat singur! Vvreau să mă cculc! Se bagă în vorbă cretinu dând să intre iar. Celălalt oftă exasperat și-l repezi: - Să știi că eu nu-s dădaca ta Ioane! Bagă-ți mințile în
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
bucuros de câștig acest tânăr, care nu e deprins cu munca, ci doar cu hoția și chefurile, fericit că va mai avea din ce se distra, le povestește tuturor consătenilor cât e de întrebat și bine plătit de putere. E îngrozitor ce generație de bandiți zobi crește statul ucrainean prin subvențiile acordate acestor familii destrăbălate, care nu știu altceva decât să se înmulțească. E cert că n-au citit o carte în viața lor, cu atât mai mult apelurile deputatului regional
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
uit în sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care creștea illo tempore pe-acolo, pe lângă Nistru. Mă plictisesc îngrozitor! - șopti tătăroaica, uitându-se în toate părțile. Degeaba știu scrisul și cititul. N-am cu cine schimba o impresie, o locuțiune, decât cu frate-meu. Domnule Iovănuț, să nu-ți faci o impresie greșită despre mine, dar și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bărbat de fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv și mai creștinesc) — ... da nu-mi mai spuseși nimic de băiatu dumitale, că nu-l mai văz nici la televizor, nici p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului m-am trezit tremurînd toată de frică și de rușine e prea Îngrozitor prea Îngrozitor frumoasa mea caraghioasa mea fetiță... oricum trebuie să recunosc că animismul vecinei mele e mai inofensiv și mai creștinesc) — ... da nu-mi mai spuseși nimic de băiatu dumitale, că nu-l mai văz nici la televizor, nici p-acasă. — Muncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea acum În sinea ei) — E minunată, doamnă Oprișan, să trăiești! Și-ți mulțumim. Mă bucur că vă place. Eh, pe mine să mă iertați dacă v-am supărat cu ceva, am plecat. — Te-ai purtat oribil, ai jignit-o Îngrozitor. Ea ți-a Întins mîna și tu i-ai Întors spatele. — Ce să-ți spun?! Și acum ai vrea să mă duc după ea să-i cer scuze, nu? Lasă c-am s-o Împac eu cînd am să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
proprii mei ochi decît sînt Îmi e rușine că povestea doamnei Oprișan m-a emoționat cu adevărat oare În ce lume am ajuns să trăim dacă ne jenăm să fim buni?) Doamne, prin ce-ați trecut. Cred că a fost Îngrozitor. Bine că a avut coana Didina prezență de spirit și a intervenit la momentul oportun. Eu n-aș fi putut. Știți, nu vreau să mă scuz, dar În situații limită mă blochez, nu mai fac nimic, aștept să hotărască Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simte victima de la distanță. Să-i vezi degetul mare, tipic de criminal, cunoști clasificarea lui Lombroso. — Bine că m-ai avertizat, dar lasă-mă să-ți — Mai sînt și alții. Cum miros un suspect, cum Îl duc pe scaunul electric — Îngrozitor, dar eu nu Făcea eforturi să nu iasă din ficțiune, simțea că nu se mai poate controla ...e vorba de tine și de Marcel Albu, un agent a cărui misiune e legată direct de a ta — Trebuie să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și poate atunci. După ce bătrânul a plecat, Engelhard a încercat să mă liniștească, dar nu trebuia. M-am liniștit plângând. Nu înțelegea nimic. — Rar întâlnești oameni ca ăsta - mi-a spus el. Trebuie să aștepți zeci de ani, ceea ce e îngrozitor, dar nici chiar așa. Acum n-am vreme - i-am răspuns eu. Fotografia să fie perfectă. Alerg după cumpărături. O să încerc să gătesc măcar o dată în viață ceva ca lumea. Azi cinăm în trei. — Unul ca el merită - s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
curată, se poate observa totul clar. Dacă te uiți la dreapta, se vede lacul și casa voastră de pe mal. Dar nu te întoarce. În locul Vremurilor fericite, de patru luni, numai funingine. Doar un nebun a putut face una ca asta. Îngrozitor. Știu exact ce simți. Barem de-ar fi dormit acasă domnul Vendel, dar nici măcar atâta. Cei de teapa lui scapă întotdeauna. L-ai cunoscut? — La înmormântare. E un tip înfiorător, nu-i așa? Ei bine, se spune că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că a avut un accident. N-au spus despre ce e vorba. Dar ea e moartă. Groaznic, nu-i așa? Nu s-a întors acasă azi-noapte, știi? A fost la una din petrecerile alea care țin toată noaptea. — Ce lucru îngrozitor! am exclamat. —Știu. Nu-i așa că e teribil? Când te gândești că a murit așa, pe neașteptate, fără nici un semn! Și o epavă ca mine e încă în viață, nu e corect, nu? S-a uitat la mine încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
reușit să fac rost de el abia după ce mi-a dat o lecție de morală despre cum să am grijă de obiectele pe care le posed. Am ascultat docilă, după care am reușit să mă sustrag observând că Harriet arăta îngrozitor - părea chinuită și rușinată. Probabil Shelley i-a făcut scandal pentru că a fugit așa de la vernisaj. Abia ieșisem din galerie când am zărit o față cunoscută îndreptându-se către mine. Era Paul. Ce cauți aici? am spus eu sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă m-aș fi dus pur și simplu la casă și aș fi plătit acolo, plecând mult mai devreme. Uneori lucruri neînsemnate precum asta fac diferența între viață și moarte. Traficul era îngrozitor și când am ajuns la Randolph Terrace strada era plină ochi de mașini parcate. Când am trecut pe lângă numărul paisprezece, căutând un loc de parcare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Walter la geam. Se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vorbească cu mine. Nu mai aveam nimic de făcut decât să plec. * * * Era o după-amiază târzie. Mulțumită noilor legi îmbunătățite, pub-urile erau deschise, așa că am mers încet pe niște străzi lăturalnice până am găsit unul liniștit. Spatele mă durea îngrozitor și îmi voiam medicamentul. Era un pub destul de drăguț pe o stradă mică, cu băncuțe afară și cu plante în ghivece care atârnau de streașină. Afară era un semn care ruga clienții să părăsească pub-ul în liniște și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ginecologice pentru a se înregistra gravidele și a le împiedica să avorteze. Se preconizau aceleași controale și în școli. - Ești certăreață și insinuantă, i-am șoptit mamei la ureche. Nunu auzise și el insinuarea. - N-ar fi chiar atât de îngrozitor cu un copil, cercul nostru de artiști s-ar bucura nespus să aibă un prunc! - Dar mai întâi trebuie să te căsătorești și apoi să faci copii. Oare se construiește mai întâi acoperișul casei și apoi pereții? - Nu mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că mai existau încă 7.999 ca el. Îi fusese mereu greu să se adapteze la lumea celor mari, la dimensiunile obișnuite. De exemplu, doi kilometri erau mereu cinci pentru un pitic. Ca să nu mai vorbim despre ce e mai îngrozitor: privirile celor normali. Toți se holbau la el, ca apoi să apară acel zâmbet răutăcios, mai ales când Dudu trebuia să se înalțe ca un copil, pe vârful picioarelor, ca să ajungă la clanța ușilor. Aceste gânduri îl frământau chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră Elefetrie, care scăpase totalmente parcursul evenimentelor, din pricina preocupării lui de a-și lega șiretul de la pantoful drept. Domnule Cârpenișteanu, sunteți rănit! Chemați o ambulanță! strigă el spre colegii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai bună și mai frumoasă și mai suplă și mai apetisantă blondă pe care credea că o văzuse vreodată. Tipa se pare că se prăbușise cumplit, lovindu-se la mai toate rotunjimile și cracii pe care îi avea, pentru că urla îngrozitor. Exact în clipa când întinse mâna să o ajute, însă, senzația de déjà-vu a lui Abdulah se înteți la maximum, clipă în care acesta se blocă, realizând ce greșeală imensă era să facă. Discriminare! fu primul gând care îi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puteam da seama nicicum de unde începuse, cât durase sau pur și simplu de ce nefastă natură puteau fi acțiunile pe care, bănuiam eu, mai mult ca sigur le inițiasem în consistenta mea dispariție. Mai mult decât atât, fapt încă și mai îngrozitor, în mâna dreaptă țineam cu hotărâre o geantă. Neagră. Nu a mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care, bănuiam eu, mai mult ca sigur le inițiasem în consistenta mea dispariție. Mai mult decât atât, fapt încă și mai îngrozitor, în mâna dreaptă țineam cu hotărâre o geantă. Neagră. Nu a mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot închipui, pentru că nicicum, nici silit, nu aș fi cărat o asemenea oroare cu mine. De ce era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acestor cunoscători ai literaturii. - Tot ceea am văzut astăzi aici este lipsit de valoare, domnule Euripide, continuă Maro, și sunt convins că ați făcut lucrul acesta cu bună știință, deși, sincer, nu înțeleg ce anume vă îndeamnă spre așa ceva. Este îngrozitor. Vă compătimesc sincer, pe dumneavoastră și pe toți cei de față. Euripide îl privea într-un fel ce nu exprima absolut nimic, tăcând mâlc. Din când în când se mai uita însă cu coada ochiului spre omenirea din sală, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]