1,213 matches
-
Unii zăceau întinși pe jos. Eu stăteam chircit. Cu o mână îmi țineam geanta pe umăr. Cu cealaltă mână țineam capul fetei. Era inconștientă. Lacrimile îmi curgeau șiroaie, nu puteam să le controlez. Ca o cascadă. Câmpul vizual mi se îngusta. Ciudat era că, oriunde mă uitam, părea să se deschidă o gaură. Mă uitam la pătratele de ceramică de pe jos și vedeam multe găurele. Nu știam ce se întâmplă cu mine. «S-a zis cu ochii mei!» Am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a făcut foarte rău. Aveam stări de greață. Vedeam negru în fața ochilor, dar era prima oară când coboram la Kamiyachō și nu cunoșteam deloc împrejurimile. Când m-am întors acasă, totul era învăluit în întuneric. Aveam impresia să mi se îngustase câmpul vizual.“ Mama: „Prima oară am primit următorul telefon: «Pentru că se pare că la stația Hatchōbori a avut loc o explozie, metroul nu circulă.» «Așteaptă acolo! O să iau legătura cu școala, mai sună-mă tu o dată!», am zis. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bucuros că ne-am întâlnit și a doua oară. „Fac naveta pe linia Hibiya. Metroul este super aglomerat. Sunt mulți călători care schimbă metroul la stația Kita-senju, linia Hibiya, iar, din cauza reparațiilor care nu se mai termină, peronul s-a îngustat și chiar e periculos. Dacă ar exista victime, nimeni nu ar fi surpins. Dacă te-ar împinge cineva ușor, ai cădea imediat pe linie. Cam cât de aglomerat e de la ușă până în metrou? Odată, geanta pe care o aveam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iminent. Nu am cum să merg la serviciu», m-am gândit. «Pentru că nu e ceva grav, ar fi mai bine să stau puțin aici.» Așa că am stat acolo. La început în picioare, apoi m-am așezat. Câmpul vizual mi se îngustase și era întuneric. Dintr-odată. În plus, m-a luat și amețeala. Erau numai semne rele. Explozia, persoana care țipase, oamenii leșinați - toate imaginile astea le aveam în minte. Nu conștientizam că aceste lucruri aveau vreo legătură cu mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întârziat cincisprezece sau douăzeci de minute la muncă. Ochii mă furnicau, capul mă durea. Nu eram în stare să lucrez. Multe lucruri le-au făcut alții. Eu am stat jos în fața telefonului. În jur era întuneric. Câmpul vizual mi se îngustase. Era foarte ciudat. Îmi era frică să nu orbesc. I-a spus șefului: Nu mă simt bine. Nu pot să stau la telefon. Mă duc la spital.» Și am plecat. M-au băgat imediat în camera de terapie intensivă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fac și eu. Se spune că lui Buddha nu-i place să plângi, dar nu mă puteam abține. Cu toate că știam că nu aveam voie să plâng... Copilul din burtă se mișca. Atunci când plângeam, se răsucea. După înmormântare, stomacul meu se îngusta pe zi ce trecea. Toată lumea era îngrijorată. „Poate naști!“ Se pare că după un astfel de șoc naști mai repede. De obicei, se pune o poză mică a persoanei decedate în altarul buddhist, nu? Eu mi-am pus una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toți sunt războinici pricepuți. Ce ai de gând să faci? Burgundul, înainte de a-i răspunde, aruncă o privire îngrijorată mulțimii care, printre strigăte, alerga spre ei disperată. — Singurul lucru pe care îl putem face, spuse în sfârșit. Aici valea se îngustează puțin și s-ar putea ca asta să fie în favoarea noastră. în plus, prin albia pietroasă a râului nu se poate trece cu caii și asta ne avantajează. Cu ajutorul dumnezeului tău, vom căuta să-i oprim. Ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un luminiș larg, în care se adunaseră zeci de persoane adunate între ziduri înalte și dărăpănate, care, la o privire mai atentă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Nypers. Moșul trece sub tăcere informații vitale. Pun pariu că grupul care se află în spatele lui știe că a venit aici. Aș merge până acolo încât aș spune că l-au trimis. Care-i jocul lor? Ochii i se îngustară, în timp ce rămase tăcută, chibzuind. De câteva ori păru pe cale să vorbească, dar de fiecare dată își opri cuvintele printr-o manevră ciudată, parcă-și comprima buzele. Jefferson Dayles privi jocul emoțiilor pe chipul ei frământat, captivat în treacăt de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu care avea prins părul și bustul i se alungi cu pieptul ieșindu-i ușor în față. Avea bustul unei dansatoare. Două mici turtițe călătorind pe pluta coastelor ei. Ochii lui Bill s-au făcut mari. Ai Antoniei s-au îngustat. Ea și Mawson și-au continuat plimbarea prin sală. Schimbarea care se citea pe fețele profesorilor atunci când o vedeau pe Sheba îmi confirma evaluarea mea care venise după evaluarea lui Bill. Bărbații radiau și o priveau cu subînțeles. Femeile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea înaltă. Din când în când, câte-un bolovan de pe fund o lovea în genunchi sau o mușca de coapsă. Jina a încercat să-și ridice picioarele la suprafață, înspre în față, dar râul o tot răsucea. Canalul s-a îngustat și-a făcut un cot scurt spre stânga; Jina a început să capete viteză. Vesta mare a lui Zach o ținea la suprafață, dar îi împiedica orice mișcare, orice tentativă de înot. Femeia s-a lovit cu capul de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mister Popularitate, dar nici nu trebuia să-și sperie cunoscuții ca să-i oblige să-i devină prieteni. Hei, i-a spus Danny și Charlie i-a tras un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând bere. Casa nu avea ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prind merele frunzele cerul visele mele zboară prin păsări metalice au aripi fosforescente și reci visele mele, dilara fetița noastră se oprește în prag sunt oarbă de o mie de ani dragostea voastră nu încape în mere livada s-a îngustat ca și cum întunericul... am până la glezne o mare pitică în ea îmi clătesc speranțele ochii râd apoi ca turbata la marginea zilei minciuna că o să mă fac eu mare mare de tot - mărturii din livada cu meri 4 joi când pleci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi trebuit, dar se zăreau pînă și porii. MÎna ce ținea una din coapse părea foarte osoasă și se potrivea cît se poate de prost cu restul; Îți venea să crezi că-i a altcuiva, poate mînă de bărbat. Se Îngusta Însă și dispărea În neant pe măsură ce-ți mutai privirea de la Încheietură spre cot. Era cu siguranță efectul creat de un obiectiv cu unghi larg de deschidere. O dată ce ți-ai stabilit scopul urmărit, fixîndu-ți-l din punct de vedere tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și asociații. Chiar de mi-aș propune să le vizitez pe toate În ritmul de cinci pe zi, Îți ai seama cît timp mi-ar lua... — Vă e rău? — Da, puțin. Întindeți-vă. Durerea de cap și greața mi-au Îngustat mult raza vizuală și toate simțurile Îmi erau concentrate cu nerușinare asupra mîinii ei gingașe pe care și-o pusese pe brațul meu, de parcă aceasta ar fi constituit centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mă ținea cu podul palmelor apărându-mi omoplații care încercau false mișcări de desprindere. „Keti nu!” - „Ba da! Nu suntem în vis, e realitate”, îmi răspunse, eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei litere se îngustă, ne aflam acum alungiți alături, mai aproape unul de altul, păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne întâlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne întâlnim!” preciza pentru a nu știu câta oară. Unghiul literei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scrisoarea domnului Davidsohn, în locul melancoliei, mă prinse părerea de rău că nu mă aflam alături de el, în Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă gândeam că oamenii nu au privirea clară, din care cauză înțelegerea le este îngustată, căci dinspre pământul acela numit „al Făgăduinței” s-auzea, trebuia un anume auz, lacrima, larma poporului ales. „Da, domnule Davidsohn, bine-ai făcut! Ai plecat; noi am rămas; o țară a părinților noștri: sunt totuși fericit!, nefericit pentru zodia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
își tot întorceau capetele spre apă; dispăreau și iar se arătau. La malul celălalt, încovoindu-se cătră asfințit după cursul râului, lunca de sălcii și plopi făcea zid neclintit, zimțuit de vârfurile ascuțite ori rotunde ale copacilor. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit, spre aburii depărtați, din fund, ai Siretului. Pe apa lucie, aproape de malul cestălalt, venea domol înecatul, la linia undelor. Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rătăcească drumul. Va trebui să aștepte până cătră miezul nopții, când, poate, ceața se va înălța la stele ori va curge în văi. Subt umezeala care-l căptușește, se simte asudat; îi ies broboane fierbinți pe frunte. Pustia s-a îngustat, sălbătăcia codrului s-a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și îi răspundeam calm: — Îmi pare rău că tu crezi asta. Așa cum o văzusem pe ea purtându-se cu oamenii care erau furioși pe ea. După un timp, și-a întrerupt brusc predica, s-a uitat la mine cu ochii îngustați de neîncredere și a spus: —Care-i șpilul? —Rachel, am spus, îți mulțumesc pentru bunăvoință, dar singura soluție pentru a depăși situația asta este să mă port ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. —Nu te duce la lucru. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vrei?... Eu (strig): Uite, e în regulă, aduceți-mi o cola dietetică. Eu (întorcându-mă spre Mr Big): Scuze, ce spuneați? Speedy McGreevy. El (încruntat): Speedy McGreevy? Speedy McGreevy n-are nimic de-a face cu asta. Sau are? (Își îngustează ochii.) Ce știi despre asta? Cine a vorbit? Eu: Nimeni. Tu ai spus-o. El: Eu n-am zis Speedy McGreevy, am zis Racey O’Grady. Speedy McGreevy a fugit în Argentina. Eu: Am greșit eu. Continuă. El: Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sute, pe puțin. Dar am cu mine genieri care știu să facă ziduri, iar în fața pădurii voi plasa șase ordine de soldați, pe trei linii. Pe laturi vom construi o capcană... În lateral vom face două șanțuri care se vor îngusta, în formă de pâlnie. Ca să-i atace pe oamenii mei, quazii vor ajunge chiar în pâlnia aceea... — ...iar acolo îi vor aștepta castrapila! — Exact. Quazii vor intra în pădurea aceea de pari ascuțiți împinși de oamenii care formează frontul... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mult decât mă uit prin parbriz, și cu ochii mult mai ficși. Dacă o mașină mă urmărește după primul colț, nu-i nici o problemă, așa ceva se întâmplă tot timpul. Dacă o mașină mă urmărește și după al doilea colț, îmi îngustez ochii și apuc cu nădejde de volan, dar cu un aer indiferent, ca un actor. După al treilea colț e alarmă roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă pot elibera câtuși de puțin și mi s-a părut că nu-mi voi găsi niciodată timp pentru așa ceva. Fiecare mutare a mea era un fel de acord fin, de operație delicată de reparare într-un spațiu care se îngusta mereu. — Fielding Goodney, spuse el - totul i-a mers după cum a vrut el până am apărut eu. Eu eram jokerul din pachet. Nu știu cât... cât de realistă era schema lui, dar ar fi putut să țină. Dublu, spuse el și mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]