1,228 matches
-
Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase să treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintâi. - E ciudat să ne Întâlnim În mijlocul unui pod, locul unde cei din vechime Își imaginau că se Îndeplinesc momentele cruciale ale destinului. - Poate fiindcă, soarta găsește că e mai ușor să acționeze, pe un pod, acolo unde drumul se Îngustează, iar scăparea devine mai anevoioasă, afirmă Marcello. - Unde se spune că diavolul Îi așteaptă pe trecători pentru a-i Înșela cu trucurile lui, murmură Dante, cu senzația că În acea Întâlnire exista ceva straniu. - Cu siguranță, Însă, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
superioare ale Comunei. Astfel, avea să câștige timpul necesar pentru a le permite lui Cecco și Amarei să se salveze. Alerga pe strada ce ducea spre biserică, urmând zgomotul glasurilor, care devenea din ce În ce mai intens. Într-un loc unde strada se Îngusta, fu nevoit să se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nero. Simon îi spunea că nu-l poate invita pe Borg. Nu-l cunoștea destul de bine de vreme ce nu era decât un suplinitor și apoi nu voia să pară lingușitor și să fie ostracizat. Ei, dragul meu Graf Potocki, spunea Bunica, îngustând ochii, pe un ton rece și uscat, în timp ce el de atâta nerăbdare era deja fără răsuflare. Deci ai prefera să-l lași pe frate-tău să lucreze la Woolworth cu imbecilul ăla de Klein la subsol! După câteva luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
atâta căldură întrebându-mă unde ar putea fi Thea. Ieșind din camera lui cenușie de atâta fum de țigară, ca să se gândească, Moulton umbla agale în pantalonii scurți care-i dezveleau genunchii concavi și picioarele lui mari și groase; își îngusta ochii de pe fața aceea imensă și se uita la oraș de parcă era un focar de larmă. Își turna o băutură, căci era fumător înrăit; și ocupat cum era cu amestecatul băuturii, aprinsul țigării, trasul pe nări, scuturatul scrumului, suflatul fumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în cuie și care era îndreptată în sus. În ambele direcții se vedeau urme de roți. Întrucât ocolisem spre dreapta, am luat-o spre stânga, lucru care s-a dovedit o greșeală. Am urcat pe un drum lung, care se îngusta, auzeam cum roțile strivesc ierburi și tufe însă eram prea speriat ca să dau înapoi și am continuat să aștept să se lărgească drumul, ca să pot să întorc mașina. Până la urmă am ajuns într-o porțiune în care m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dintre bărbații ce-l însoțesc. Avem în depozit, tovarășe Săteanu; vom aduce imediat ce vremea... răspunde Dunăreanu. Veți aduce azi! hotărăște Săteanu. Aici, da, e bine zice privind în jur -, în autoservire însă e mare înghesuială, căile de acces au fost îngustate de prea multă marfă din același fel. Nu-i cazul să faceți piramide, care să rivalizeze cu a lui Kheops, numai dintr-un sortiment de conserve. Poate aveți fericirea să vă spargă careva vreo sticlă și să văd cine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprit lângă fereastră, astfel încât patul de campanie era între noi. Când m-am întors, ea a închis ușa în urma ei. Am continuat să ne privim în tăcere. În cele din urmă ea rosti cu un zâmbet mai pronunțat care-i îngusta ochii: — Ai plecat atât de repede de la aeroport că n-am mai reușit să te prind. Nu eram sigur că am să fiu în stare să vorbesc dar, când am încercat, cuvintele au sunat destul de bine. Credeam că pleci, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fătuco. Nu eram În nici un fel obligată să mă supun la asemenea insulte vulgare. — De ce muzica ta de fond sună mereu la fel? am Întrebat dulce. N-ai vrea să-ți Împrumut niște casete cu melodii? Ochii lui Rachel se Îngustară. — Gata, până aici ți-a fost. Poți să te recompensezi cumpărându-mi ceva de băut. — Sigur. Vii la duș? — Nu, mă duc acasă. Ne vedem la Fazan Într-o jumătate de oră? — OK. Mi-am luat geanta și haina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înțeleg ce-i cu atitudinea asta moralistă așa, dintr-o dată. — Ce ți-a zis Rachel să faci? Lesley dădu din umeri. — Cum am mai zis, dacă Linda nu-l poate păstra, ar trebui să renunțe la el. Ochii i se Îngustară. — Stai să vezi când o să-i spun ce s-a Întâmplat! Se ridică În picioare și a Început să-și scoată hainele. — Stai numai să-i spun! repetă ea pentru sine. M-am ridicat și eu și-am părăsit vestiarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost cea care le-a dat ălora numele lui Lesley, nu? zise ea, schimbând macazul. Nu există dovezi, dar toată lumea e de părerea asta. Cine altcineva să fi fost? Rachel ridică din umeri. — Chiar așa, cine? Suflă fumul de țigară, Îngustându-și minunații ei ochi. — Trebuie că Lesley umblă să-i ia gâtul Lindei. Se pare că a urlat la ea - la Linda, adică - În birou, ieri. — Lou zice că Linda nu și-a pierdut calmul, a negat tot și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
țintă la mine. — Eu n-am nici un amestec În asta, bine? Am auzit că v-a prins, pe tine și pe Derek, În vestiarul bărbaților, am plusat eu, gândind că și-așa nu aveam nimic de pierdut. Ochii ei se Îngustară până ajunseră cât niște fante Întunecate. Își Împinse capul Înainte, Într-un gest agresiv, și spuse: Asta e o minciună. Iar el e un nemernic, mai adăugă. Intrasem acolo ca să-i zic vreo două. Trotuarul nu era atât de aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
după ce se termină ora, dar cred că am ajuns eu puțin cam devreme. Voi aștepta În creșă. — Derek nu mi-a pomenit nimic despre faptul că urmează să aibă o Întâlnire cu cineva, zise Lesley, iar ochii albaștri i se Îngustară. Ca reacție, ai lui Janice se lărgiră brusc. Păi, de ce ar face asta? spuse cu un glas dulce. Asta e problema lui personală, nu? Hai, vino, Devon. Trebuie că era prima dată când Lesley apuca să-l privească mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai târziu. — Intenționezi să contești mărturisirea? am Întrebat neîncrezătoare. Ea Încuviință din cap. Dar n-am de gând să neg relația mea cu Derek, zise. — Nici n-ai putea, am subliniat eu, pentru că Lou știa de ea. Ochii i se Îngustară puțin, dar continuă să vorbească de parcă Întreruperea nici n-ar fi existat. Știam că semnarea acelei mărturisiri era un mijloc de a-l scoate din Închisoare. Mintea nu-mi era limpede, iar ei m-au intimidat. — O, desigur, sărmană creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
frumoasă, după cum spunea fiecare deși, pe măsură ce treceau anii, observația căpăta un caracter tradițional, rutinier. Avea o față ovală, un nas frumos modelat și rămăsese zveltă. Ochii îi erau prelungi, ca ai lui Brian, de un albastru mai închis, și se îngustau, dându-i un aer de pisică, ori de câte ori era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
meditatorul“ ei, Pearl Scotney rămase singură. Așeză tarta „oferită din impuls“ a lui Gabriel pe o tavă de metal, își trase pardesiul pe umeri și ieși în grădină. Pajiștea de lângă casa Belmont, largă și presărată cu copaci, începea să se îngusteze în dreptul Papucului, ajungând până la o meandră de verde ce se pierdea în desișul de copaci și de tufișuri din capătul grădinii. Aici se afla și un hangar, un loc pentru ars buruienile, și un spațiu care fusese pe vremuri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un șal pe cap, își făcu apariția. — Oh!... John Robert... Doamnă McCaffrey... scuzați-mă... v-am adus aceste sticle... Ce drăguț! Nu vrei să intri să le bem împreună? Și, te rog, spune-mi Alex! Ochii albaștri i se îngustaseră, iar respirația i se accelerase în urma șocului de a se fi pomenit în umbra marelui om, care sărise în picioare. Simțea mirosul cald, de bucătărie, al paltonului lui, pe care ploaia încă nu-l spulberase. Te rog, te rog, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
salt îndărăt și se izbi zgomotos cu spatele de ușa de la intrare. Emma, roșu ca para focului, respirând agitat, părea mai curând mâhnit. Coborî în hol, făcu un pas sau doi, privindu-l cu severitate pe Tom. Neavând ochelarii, își îngusta ciudat ochii. Tom înaintă la rândul său, până când se aflară față-n față. — Emma! Ce naiba cauți tu aici? Dacă-i pe-așa, ce cauți tu? — Cum poți pune asemenea întrebare? Unde-i Hattie? Cum de ai intrat? Nu țipa! — Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Avocatul deja nu mai urmărea atent pelteaua perorației sterile, a cucoanei cu un ochi cameleonic. Subit ostenit, acesta simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă. Dar... Aceștia, parcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de-o ceașcă de cafea și-o capsulă de Dexedrine pentru a mă simți măcar vag enervată de ceva. Brandy, ea poartă un deux-pièces Bob Mackie cumpărat la solduri, ăla cu fustița dreaptă și marele dracu’ știe și subțirea și îngusta nici că-mi poate păsa mai puțin. Are-n picioare niște pantofi făcuți din pielea cine știe cărui animal. Accesorizată, inclusiv cu bijuterii, știți, pietre scoase din pământ, lustruite și tăiate să reflecte lumina, montate-n aliaje de aur și cupru, greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avea și pe al treilea. Ridică o sprânceană. ― Evident, asta nu-i decât o ipoteză. Gosseyn renunțase să mai creadă că a avut vreodată două corpuri. Tocmai voia să i-o spună pe un ton batjocoritor, dar se răzgândi. Își îngustă ochii, bănuitor. Tipii aceștia urmăresc un anume scop de încearcă să acrediteze o asemenea idee. La prima vedere, totul părea obscur și fără semnificație, dar el nu trebuia să uite că nici o clipă nu ieșise în mod real de sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca abrupt și se îngusta treptat. Pe la jumătatea drumului își dădu seama că nu va putea trece cu distorsorul. Era o constatare, e drept, neplăcută, dar care nu-i putea schimba hotărârea. Trebuia să intre în legătură cu venusienii. Mai târziu, cu ajutorul lor putea reveni să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu care avea prins părul și bustul i se alungi cu pieptul ieșindu-i ușor în față. Avea bustul unei dansatoare. Două mici turtițe călătorind pe pluta coastelor ei. Ochii lui Bill s-au făcut mari. Ai Antoniei s-au îngustat. Ea și Mawson și-au continuat plimbarea prin sală. Schimbarea care se citea pe fețele profesorilor atunci când o vedeau pe Sheba îmi confirma evaluarea mea care venise după evaluarea lui Bill. Bărbații radiau și o priveau cu subînțeles. Femeile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]