853 matches
-
Molière, Avarul, București, 1964; Jean-François Regnard, Jucătorul, București, 1964; Jean-Paul Sartre, Târfa cu respect, în Teatrul francez contemporan, pref. Elena Vianu, București, 1964; Poeți ai Pleiadei, pref. N. N. Condeescu, București, 1965; ed. bilingvă (Pleiade - Pleiada), București, 2001; Pablo Picasso, Dorința înhățată de coadă, București, 1967; André Praga, Un Stradivarius pentru Brummel, București, 1967; Roger Richard, Era armoniei, București, 1967; [Versuri], în Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului, îngr. Geo Dumitrescu, introd. Vladimir Streinu, București, 1968; Alfred Jarry, Ubu, rege
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
ce le crează o tensiune implacabilă, iar adevăratele bucurii ale vieții le sunt răpite. „Esențială pentru vanitos este orientarea egocentrică, permanenta Încercare de a-și Înălța propria personalitate În fața semenilor săi. Îi stă În caracter să rămână În expectativă să Înhațe tot ce poate fi Înhățat. Lui i se opune tipul de om care de-a lungul vieții Își pune În forul său interior Întrebarea: ce pot eu da?” . Ajungem astfel la o concepție pe care diferite popoare au intuit-o
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
implacabilă, iar adevăratele bucurii ale vieții le sunt răpite. „Esențială pentru vanitos este orientarea egocentrică, permanenta Încercare de a-și Înălța propria personalitate În fața semenilor săi. Îi stă În caracter să rămână În expectativă să Înhațe tot ce poate fi Înhățat. Lui i se opune tipul de om care de-a lungul vieții Își pune În forul său interior Întrebarea: ce pot eu da?” . Ajungem astfel la o concepție pe care diferite popoare au intuit-o cu toată certitudinea cu mii
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
social” (Moscovici, 1961), sunt produse de un anumit context, sunt produsul interacțiunilor colective și al presiunilor pentru aliniere exercitate asupra actorilor sociali. Am invocat deja discuțiile recente privind „efectul contextului” asupra reprezentărilor sociale. Am descris modul în care contextul îl „înhață” pe individ, îl „prelucrează” și-l determină să-și formeze un aparat specific de decodare a informațiilor. Când va întâlni orice stimul nou sau situație nouă, el va declanșa apoi acest mecanism de decodare și evaluare; va apela la experiențele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
l-a dezvăluit vreodată oamenilor: pe apă plutea o masă cărnoasă enorma, de un alb lăptos și strălucitor, cu nenumărate brațe lungi ce iradiau din mijlocul ei, răsucindu-se aidoma unui ghem de șerpi anaconda, ca și cum ar fi vrut să înhațe orbește orice ar fi întîlnit în cale. Nu avea nici un fel de față sau frunte, nu vădea nici o urmă de simțire sau de instinct; se zbuciuma acolo, pe valuri, ca o informă întruchipare a vieții, a unei vieți nepămîntești, apărute
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Boomer, dacă ești hotărît să lași amanet un braț pentru a dobîndi privilegiul de a-i asigura celuilalt o înmormîntare onorabilă, balena ți-l va da înapoi pe acesta: ajunge să-i mai acorzi încă o șansă de a te înhăța, cît mai curînd. Atîta tot. Ă Nu, Bunger, mulțumesc, răspunse căpitanul englez. N-are decît să-și păstreze brațul pe care l-a înghițit, pentru că n-am încotro și pentru că nici n-am știut că ea mi-l înghițise. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Temerile și presimțirile vagi pe care unii dintre ei le încercaseră pînă atunci, nu numai că cedau în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar pericolele cumplite din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nici el foarte ferm moralmente. Fiind vorba de o femeie, traumele țin mai ales de viața sentimentală ca reflex al vieții sociale, de imposibilitatea comunicării cu partenerul confiscat de mediocritatea adaptabilă (soțul Justin, trimis profesor într-un sat, este realmente înhățat de fiica popii și de mama acesteia, procesul de fericită scufundare în cotidian fiind înregistrat ca alienant de soție), de raporturile de dominație în cuplu (femeia va deveni proprietatea unui potentat local, care îi asigură existența), de imposibilitatea evadării într-
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
care vorbește!’’ L-am cumpărat. Am ascuns colivia pe balcon, departe de Miki și Piki dar și de mama și de tata. (către sală) Și uite așa copii, a început aventura. Mama spunea să-l păstrăm, numai să nu-l înhațe Miki. Miki, preferata mamei. Piki, flocosul, preferata lui tata. Dar vroiam să am și eu un prieten. Tata spunea: pleacă cu găina ta colorată! Numai el nu făcea gălăgie în casa asta!’’ Copii, știți cum l-am convins pe tata
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
scăpat de câteva ori din ghiare, de fapt l-a salvat Grivei, se crede privighetoarea pădurii. Ia uite cum se împăunează...(cocoșul își desface aripile și se rotește în jurul său, cu un cucurigu lung și „armonios”?!) Ce să fac, să înhaț un pui și să fug? Da, altă soluție nu- i. Vă arăt eu ce-i rockul! Deși îmi este o foame de lup, nu vreau s-o supăr pe Raluca. Când eram foarte mic, m-am rătăcit prin pădure. Pădurarul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Hoțul într-un timp a tăcut. Apoi a intrat între niște hârtii și dă, doamne, bine Ăărra ! d-apoi tot aduc eu mâța ! Și, pis-pis, pis-pis, a ieșit pisuca din pod și, ce-a dires ea, că îndată l-a înhățat. Atunci să vezi joacă pe ea : îl lăsa pe bietul ins să fugă, ba încă se uita în altă parte și se spăla. Șoarecele s- amăgea, dar ea, haț !... Și el țipa, cică se ruga de dânsa : ia așa boldea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
iar câinele îi tolerează. - Îți explic eu despre ce este vorba. Mai de mult câinele ciobănesc a fost vagabond, dar această familie l-a adoptat și l-a denumit Bob. La început cățelul nu asculta de stăpânul său și a înhățat o găină, pentru care a fost pedepsit. De atunci Bob nu se mai atinge de găini, pui sau curcani. Iar aceștia s-au obrăznicit și dau târcoale la castronul lui de mâncare tot mereu. - Uneori câinii sunt mai răbdători decât
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
jucărie de pluș. Ia să văd ce măncare mi-a mai rămas de la grădiniță? Aa, un colț de corn... foarte bine, se gândea fetița și o așează bucata de corn la trunchiul castanului. Veverița într-o secundă coboară din copac, înhață cornul și ținându-l între cele două lăbuțe, îl mănâncă cu mare poftă. Cu bucățica ce i-a mai rămas, țuști!, fuge sus, pe copac. -Unde merge oare? se întreba Riana nedumerită. -A, știu! Are un puiuț în cuib și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se potolească. Poate sticla aia maronie îi afectase într-o anumită măsură capacitatea de a judeca limpede. Mi se zice Ducele. E o poreclă, afirmă trântind un pahar pe masă și înhățând sticla. Umplu paharul, puse sticla mai aproape de el, după care își retrase din nou paharul în întunericul din care îl scosese. După sunetele scoase, căci nu-i puteam vedea fața, mi-am dat seama că tocmai luase o gură bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a întins-o repede la drum. Când i-am auzit mârâitul, am zvârlit în urmă unul dintre pui... — Pe care l-a înhățat și l-a dus înapoi în siguranță, și abia după aceea a pornit din nou în urmărire, îl completează plictisit Rufus. Cunoaște povestea pe de rost. Thaos nu pierde nici o ocazie să se laude cu talentele lui de vânător, dresor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
baghetelor cu care împrăștie generos lovituri în dreapta și n stânga pentru a-și croi drum. Tiberius îl trage iute pe copil ca să nu fie strivit. Îi face apoi semn lui Velleius să apuce cana de libații din mâna băiatului, el înhață cutia cu tămâie și, ținându-l strâns între ei, pătrund după flamini. Printre plopii plantați în interior, îl descoperă amân doi cu uimire pe principe. Este deja la datorie. Trebuie să fi dormit în casa vreunui prieten sau libert de-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
2013): un medic și-a împușcat soția (tot medic), pentru bani, (mobilul crimei declarat la T.V.), după care s-a împușcat și el. Acum mai mult de jumătate din oamenii căsătoriți se despart (divorțează). La divorț, se reped toți să înhațe cât mai mult din agoniseala lor, astfel încât cei doi soți divorțați, rămân fără nimic. În cele mai multe cazuri, rămân fără locuință. Când te căsătorești, te căsătorești gratis. Când divorțezi trebuie să plătești taxe foarte mari. În anul 2012, pentru divorț la
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
-i luase fiul Într-o călătorie despre care știa că va fi periculoasă. Va Încerca să creadă cu fiecare părticică din suflet că Rupert trăia, sperând Însă ca el, soțul de care divorțase din cauza lipsei lui de sensibilitate, să fie Înhățat de soartă și stors de ultima suflare. Vera Își aminti de poveștile despre oameni care refuzaseră să creadă că cei dragi chiar muriseră Într-un accident de avion, pe un vapor care s-a scufundat sau Într-o mină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nutreau mari năzuințe spre viitor, niște copii care habar nu aveau că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit simț național și nu ai fi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ci pentru a-și apăra fata. Copila se agăța de ea și striga: — Nu! Ajunge! Nu mai vreau! Nu mai vreau! Și își striga cu disperare mama, care, până la urmă, îi fu smulsă totuși din brațe. în vreme ce hunul care o înhățase pe fată se îndrepta repede spre ușă, târând-o de un braț și de păr, mama, rămasă în genunchi în întuneric, izbucni într-un plâns isteric, sfâșietor. Sebastianus dădu să se ridice, însă Lidania îl opri, proptindu-i o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Oameni pe cai, ce păreau să însoțească niște vite. Lutgard, burgundul care găsise fata, veni repede să vadă și el. — Sigur sunt ei, spuse. Duc animalele de-aici. Atunci, mugi Sebastianus, împungându-și brutal calul cu pintenii, haideți să-i înhățăm!. în câteva secunde, întregul detașament îl urmă, galopând în jos, de-a lungul cărării ce se pierdea în câmp. Traversară iute ca vântul șirurile de mesteceni, însă hunii le simțiră îndată prezența și grăbiră pasul, lăsând în urmă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știe să îndrepte răul pe care l-a făcut“. Dar acela îmi dă un brânci și mă trântește. Băiatul profită atunci și o zbunghește ca un iepure. însă câinele i se vâră în față, îl trântește la pământ și îl înhață de gât. Vechilul, în locl să-l cheme, stătea cât era de mare cu picioarele depărtate, râzând de el cu mâinile în șolduri. Eu am dat fuga și am încercat să dau câinele la o parte, dar nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar nu se putea stăpâni. Îl apucase frica, o perdea de întuneric care-l orbea, frica de a fi descoperit acolo, atunci, înainte de a fi putut cugeta la ce auzise. Se furișă în jos pe scări ca o fantomă, își înhăță pălăria. Când ieși afară, observă pentru prima oară cele câteva mașini parcate mai departe, lângă casă. Fusese prea preocupat de sine pentru a le observa, când intrase. Automobilul electric porni cu un bâzâit slab - slavă Domnului că salonul de la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lui Mingoti, terminate, păru destul de surprins În momentul când excrocul Își făcu din nou apariția În curtea șantierului. Ca de obicei, salută pe toată lumea, apoi cu o mutră suficient de acră, Îi Întinse mâna lui Tony Pavone. „Lupul de unde a Înhățat un miel, mai dă târcoale. Ce mai faci, prietene...?” „Muncesc din greu, nu ca altă lume...!” Îl privi sfidător, ironizându-l. „Cum se face mă Mingoti, ești fără muncă, vagabondezi, șantajezi pe unul și pe altul Însă, miliția nu te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prieteni, să te bucuri de protecția mea...?” Zarurile fiind aruncate, Lct.Col.Tudose Ion Îi Întinse momeala cu o intonație În glas suficient de mieroasă, cu multe variate Înțelesuri. Tentația era Întradevăr dincolo de orice imaginație iar un „Ageamiu”, ar fi Înhățat momeala. „Vulpe șireată...!” - aprecie Tony Pavone lipsa de scrupule a omului lipsit de omenie...! Replică calm, cu zâmbetul pe buze, sfidându-l. „Drept cine mă luați, tovarășe Lct.Col.Tudose Ion? Vă jucați cu cuvintele de o așa manieră Încât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]