396 matches
-
unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis că-i un closet Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva ciudat și foarte greu de explicat. Un mecanism ale cărui pîrghii răsturnau vechile valori începuse să acționeze atât de bine încît chiar legea, în a cărei infailibilitate credea tata, ajunsese pentru tinerii ca mine un instrument prin care burghezo-moșierimea înjghebase un sistem de exploatare. Modul de proprietate, școala, arta, toate la un loc fuseseră greșit înțelese pînă atunci. Cultura, morala se despicau în două: o parte era falsă iar cealaltă, adevărată. Religia devenise opium pentru popor. Toate năzuințele nobile în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a ne distra împreună. Am adus cu mine o domnișoară elegantă pe care o urmăream de mult. Ea nu mă plăcea și din acest motiv sau numai din frivolitate îmi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și Întinse mâna spre ea. - Cuminte! Am vrut să văd doar că-ți trece fierbințeala, zise ea, pufnind În râs. Dormi! Și chiar că Enkim a adormit. Când s-a crăpat de ziuă, Enkim era mai bine. Din nou am Înjghebat un culcuș pentru el, ne-am uns toți trei cu măruntaiele ciutanului și am pornit prin pădure, căutând să nu ne Îndepărtăm prea mult de apa care curge. Când și când, unul din noi cobora spre apă, căutând urme de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu te lăsa să-ți vezi nici măcar degetele picioarelor. Am dat să ne ridicăm casa din piei, dar nu mai aveam cu ce. Nu ne mai rămăseseră decât două sulițe și vreo patru bucăți de piele, din care abia dacă Înjghebarăm un adăpost pentru Unu și Runa. Cât despre burțile de apă, nu mai erau de găsit nicăieri. N-am mai spus niciunul nimic. Hârciogul ăla blestemat... Știuse dar nu zisese nimic! Ticălosul! Măcar pentru Unu s-o fi făcut! Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când fost În satul meu. - Și ce. Oricum, Îi luăm de aici. Cel cu picioarele negre horcăi și se scremu de câteva ori, iar noii veniți se căzniră să ne ridice. Pe Unu Îl scoaseră primul din casa din piei Înjghebată În grabă și alergară cu el la vale. Nu știam unde, căci Încă nu vedeam nimic. Runa mormăi ceva, iar oamenii aceia o scoaseră și pe ea din adăpost și-o târâră iute prin nisip... ... m-am trezit din cauza durerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i facă scăpați pe cei doi.“ „Așa o fi“ - am zis. „Tare mi se pare ciudat că un om care n-a cîștigat În viața lui mai mult de cincizeci de dolari pe lună are deodată atîția bani ca să-și Înjghebe o negustorie de unul singur. Oare de unde are banii ăștia? Trebuie să recunoști că nu prea pare treabă curată.“ „Asta-i drept“ - a zis tatăl tău - „dar cine l-o fi mituit? De unde să fi primit bani?“ „Cum așa“ - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului Taubergher, s-a adunat toată familia să pună la cale un ospăț. Pe noi, cei mici, ne-au trimis în târg, după vin. Când ne-am întors trăgând sticlele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior. Propriu-zis nu intrai, ci săreai în încăpere și aterizai pe patul lat de la un perete la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe adevărata autenticitate, nu crede că astfel se poate comunica. Ciudat gândesc acești oameni contemporani cu tine. Tresari la gândul că se va apuca acum să despice firul În păatru și să-ți dezvolte, pedagogic, morala pe care tocmai a Înjghebat-o. Din fericire n-o face. „E, și pe urmă, eram la Budapesta, cam 18 zile am stat acolo. I-am urmărit pe nemți până În Cehoslovacia.“ Poate că-i place să pronunțe Cehoslovacia, să se mândrească, să-ți aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o sobă, era să ia foc. Țipau femeile, copiii. Ăla care a rămas În picioare căuta să ne amenințe și pe noi. Am pus mâna și i-am liniștit pe amândoi.“ Încă nu ești sigur că toata morala fabulei abia Înjghebate de bătrânul Învățător este asta. Poate mai urmează ceva, poate nu. Cert e că o senzualitate aparte se desprinde tot timpul din modul lui de a povesti. Ceva neștiut și nebănuit se strecoară pe sub, printre, pe deasupra cuvintelor lui. Cum stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sat aproximativ la ora trecută În mersul autobuzelor? Poate fi o simplă coincidență! E drept că pe bărbatul care a coborât odată cu tine ai avut curajul să-l Întrebi depsre bătrânul Grințescu, dar explicația lui ți s-a părut nesigură, Înjghebată la repezeală; un navetist obosit care n-avea chef să stea de vorbă cu tine la ora aia În mijlocul drumului plin de noroi; ți-a zis și el ceva să scape de tine și a dispărut aproape instantaneu. Zisese: — Mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-și mai miște brațele pe cari frunzele rare și vestejite apar ca niște răni sângerii... Iată acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al gropii, cel de miazănoapte, se lucrează cu aceeași râvnă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sacrificii pentru copii lui? Și cine nu avea înclinații paternale pentru urmași, oricum mărșăluia, zi și noapte, pe drumul luminos al „epocii de aur”, sub umbra „sabiei lui Damocles” a poliției politice. Într-o zi, prea târziu pentru a mai înjgheba ceva pentru viața mea, experimentul socialist, cu toate visele sale, a dat faliment sub presiunea economică a orânduirii tradiționale de consum, în care omului i se cere să înoate, dacă dorește să nu se scufunde în mizeria existențială. Și din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
fostul său profesor Gr. Crețu... Deci asta se întâmpla la Bârlad - unde avea să se nască Academia Bârlădeană a lui George Tutoveanu, institutorul, care va trudi și el să adune cărți pentru poporăni, reușind ca la 15 noiembrie 1906 să înjghebeze un comitet de inițiativă, compus din mai mulți însuflețitori ai culturii, personalități ale locului, cu nume sonore la vremea aceea - A. Balaban, P. Nichifor, N. Dorin, F. Chiriac, N. Dimopol, V. Georgescu, N. Petrea, A. Simionov , T. Rătescu și A
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un suflet însetat de dragostea de țară, de frumusețea limbii și a versului românesc. În serile sale de tainică reverie, școlarul ultimului an de lic eu, acela care biruise prin muncă aprigă, prin voință neînfrânată, fiind în fruntea promoției, visa, înjgheba planuri de viitor, ambiționa și nădăjduia pentru neamul acesta. Pe dânsul nu-l preocupa niciodată dorința de a ajunge. Dacă voia să se înalțe cât mai mult pe treapta pe care societatea înțelege să ierarhizeze pe oameni, o făcea numai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și roditoare lanuri, unde adie glas și cântec românesc: este patria, căreia toți trebuie să-i consacrăm partea cea mai bună a sufletului nostru. Cu suferințe nemăsurate, cu lupte în care au pierit cei mai buni ai acestui neam, am înjghebat comoara de gânduri și simțiri a nea mulu i nostru. Cu aceleași jertfe neîncetate trebuie sʹo menținem și sporim. Aceasta este marea învățătură, care se desprinde din viața aceluia care a fost Constantin Hamangiu.” Dar iată pe scurt enumerate lucrările
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vizitele ei au devenit din ce În ce mai rare. PÎnă la urmă au Încetat, dar deja nici n-ai mai băgat de seamă. La școală erai tăcut. Munceai din greu și profesorii te plăceau. Te bucurai de aprobarea lor, deși aveai dificultăți să Înjghebi relații cu ceilalți copii. Prieteniile cu cei de aceeași vîrstă Îți trezeau suspiciunile Abia așteptai să te faci mare Voiai să fii mai solid, mai puternic Noaptea te Îngrozea. Dormeai cu lumina aprinsă. Întotdeauna. Odată te-ai dus la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cade "sub îngrijire". Da, s-a făcut că rîde Magda U., după revo ne-am dat în Gutenberg. Trebuia să mă obișnuiesc și cu lipsa de onorabilitate a unor redactori. Doamna Bee a părăsit editura, lăsînd baltă tot. Și-a înjghebat, cu binecuvîntare papală, alta. La un salon de carte, a fost premiată "pentru profesionalism". Sărmana făptură! Mă-ntreb dacă știe în ce secol a trăit Maiorescu". "Am citit și eu, în "Limbă și literatură", prin '93, o recenzie la antologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nevoile subalternilor săi, el care se simțea militar cu vocație, tocmai el să sufere un asemenea afront, o asemenea nedreptate prin pensionarea anticipată? Acest fapt l-a doborât, l-a măcinat, obligându-l să se retragă la Valea Teancului-Buzău, unde înjghebase o gospodărie cu câteva hectare de teren, după o viață închinată crezului militar. Declarația mea nu a fost în măsură să-l disculpe și a ispășit o vină de care nu era vinovat. Colonelul Burducea nu avea sânge albastru în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vechi familii boierești, sărăcit de tot. Cu toate că moștenise virtuțile economice ale tatălui său, inclusiv zgârcenia, lui Victor îi plăcea să se mândrească, mai mult chiar decât cu experiențele agricole, cu biblioteca lui și cu colecția de pictură ce și-o înjghebase de câțiva ani și pentru care nu se codea a cheltui, ba și a risipi. ― Lasă-l să mai răsufle, Victore, că I-ai asasinat! zise într-un timp Grigore, care se întreținea cu doamna Predeleanu și cu sora ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grăsună și voinică, nu ca alte femei de vârsta ei. Când a înțeles că nu se poate învoi cu Florica, după ce a răbdat și a înghițit șapte ani, s-a hotărât să o lase în plata Domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. Mai bine orice sărăcie, decât necontenită zarvă, și sfadă, și inimă grea. Noroc că nu apucase să împartă toată averea copiilor și-și păstrase pe seama ei câteva petice de pământ, să le aibă de s-ar întîmpla ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă o ocupație, își primește clienții personal și ceremonios ca un senior pe invitații săi la o recepție selectă. Raul Brumaru, firește, prieten cu proprietarul, face spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă, că n-a fost cu intenție... ― Din nenorocire! făcu tânărul Herdelea. În clipa când să se așeze la masă, afară, sub ferestre, răsună o colindă. Toată lumea o ascultă cu plăcere. Mai urmară două. Era corul de fete și flăcăi înjghebat de învățătorul Dragoș înadins, pentru a face o surpriză bătrânului Iuga, care fu într-adevăr mulțumit. Porunci să-i ospăteze bine pe toți, iar pe Dragoș îl felicită și-l opri la masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
extazul care îl cuprinsese, călcând moale, ca pe un covor gros, nu era loc de nedumeriri. În fața atâtor lucruri neobișnuite, nimic nu îl mira mai puțin decât absența mirării. Așa și casa. Era la fel, cu tencuiala neîngrijită peste pereți înjghebați din chirpici, cu acoperișul din păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor lăsate, cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și totuși, casa părea nouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]