1,308 matches
-
nopții-ngenunchez: Tu, vino, rana de-mi veghează! SONET XIII A fost de-ajuns iubirii să-i dau arme Să lupte-n timp și spațiu... Fără margini Povestea ta rescrisă-n sfinte pagini Sub streașina tăcerii veșnic doarme. Vântul albastru-nlănțuie imagini, Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme, Tomnatice priviri mă duc spre karme- Condamn lumina plânsă în paragini. De-a mea singurătate nu te teme, Voi regăsi ecoul să m-alin Și-atunci când dorul tău o să mă cheme
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!... Când te întorci? Iar
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în cosmos,Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos,În șoapte dulci ce mi le coase...Și în clipa timpului finit,Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!...Când te întorci? Iar
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
la urechile tale nu ajunge strigătul meu care îmi împrăștie ființa în mii de fărâme. Nu îmi rămâne decât să sper că le va risipi în cele patru zări să nu se mai adune niciodată, pentru ca să nu mai sufăr. Mă înlănțuiesc singură în propriile-mi brațe, încercând să opresc durerea crâncenă care mi-a cuprins ființa... și nu-mi mai dă drumul... Imaculatele flori de salcâm îmi îmbracă sufletul într-un giulgiu care mă mângâie încet. Mă tem să nu-mi
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
boare de vânt cu miros de petunie sau de busuioc, ori o rază de lună strecurată pe fereastra deschisă, după miezul nopții? Brațele tale imaginare m-au cuprins atât de strâns, de credeam că vom rămâne veșnic în somnul meu, înlănțuiți până la sfârșitul veacurilor. Ce iubire e asta mai dulce și mai catifelată decât petala de trandafir? Cum să o pun în cuvinte? Cine să înțeleagă o femeie îndrăgostită de un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată? În nopțile
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
mințiți la nivel înalt și înghițim atâta nerușinare de la oamenii care s-au deprins cu nerușinarea, ce vom face cu adevărul și dreptatea, mult așteptate? Am citit un frumos comentariu în care cineva spunea că trăim în vremea minciunilor: „Au înlănțuit Adevărul și l-au aruncat într-o temniță...iar el plânge atât de mult, încât inundă pământul... Iar oamenii îl aud plângând, îi simt lacrimile la picioare, dar calcă în continuare înnoroiați prin lacrimile lui și nu realizează nimic din
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
ranele pline de sânge zdrobit de tot el a rămas în umbra morții ce ne frânge pe toți sub jalnicul ei pas Dar uită-te acum și tu tu nu alergi spre Ierihon de moarte-mpins și de păcatu ce-nlănțuie pe orice om O uită-te adânc în tine asupra vieții ce-o trăiești și vezi povora ce te ține în lucrurile pământești Să nu ajungi și tu atras de lumea rea și blestemată înlătură acesta pas păstrându-ți viața
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
Șirineasa adâncește ideea: ”fiorul îndepărtatei Dacii,/ poetul Sorin,/ din colțul gurii/ își flutură curcubeul/ prin saltul lupului...” Constantin Brâncuși , cioplind timpul cu dalta care știa ”să vorbească și fără dicționare”, dăltuind ”Sărutul” ca ” un început cosmogonic” acel sărut, care îi ” înlănțuia în veșnicie, pe îndrăgostiți”, privind îmbrățișarea monolitică, afirma ” Nu pot dușmăni mai mult de un minut”. Așa îl învăluie iubirea pe oricare creator, pe orice poet, uitând tot răul din lume - iar Sorin Șirineasa nu face excepție, iubirea având în
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
noi, dragostea e năucită,/ viața, ca o sărbătoare la pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag. 6). Și ca întotdeauna privește ca orice îndrăgostit ”Ca un vârtej, viața” (pag. 8) : ”viața mea ca un vârtej/ te-a cuprins iubito și pe tine,/ înlănțuindu-ne , tu ca un trunchi,/ eu ca o coajă care vine./ Viața mea fu un vârtej, iubito,/ care-a trecut frumos și ne-a lăsat, tu, ca un cer însărcinat cu muguri,/ boltit pe ramul meu însingurat.” Trecând de la zorile
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
descătușând dorințele nebune. Mi-ai dat foc inimii iar sângele șuvoi de lavă îmi arde carnea. Buzele tale fac crevase în pielea mea ce strigă după acoperământul palmelor tale. Sărută-mă ...să mor și să învii în brațele ce mă înlănțuie ca un cerc de foc din care nu vreau să scap. Iubește-mă arătându-mi o nouă dimensiune o vieții. Dezleagă misterul trupului meu învățându-mă pe mine despre mine în șoaptele ce desenează fiori sub pielea mea acoperită de
ÎNVAȚĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369743_a_371072]
-
Apuseană”... Cazul lui Vasile-Victor Leu a creat multă vâlvă în epocă, iar predicile care le adresa în limba română de la posturile de radio străine pomeneau mereu de această rezistență a clerului românesc și luau apărarea celor pe care bolșevismul îi înlănțuia. Însă, în ancheta la care este supus după răpire, atât la Moscova unde multe întrebări i le pune personal Beria, cât și la București unde întrebările securiștilor se repetă mai formal, doar pentru ca tribunalul-marionetă să aibă dosarul propriu pentru pedeapsa
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
jumătate din sufletul greu, viclean Prometeu, neprieten al meu! Era poate mai bine de te lasă Heracles corbului sau de furai focul în văzul șchiopului, ca să te poată prinde Hefaistos de moț, viclean ce ești, sămânță de hoț! O, Zeus! înlănțuiește-l iar pe vicleanul Prometeu, neprieten al meu, chinuiește-l măcar - cât e el de zeu - pan’ mi se-mblânzește, pan’ se mistuiește focul cel ce arde înlăuntrul meu! (31.10.2015) E expresia modestă, foarte modestă, a empatiei mele
PROMETEU, VICLEAN NEPRIETEN AL MEU... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353291_a_354620]
-
08 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ilinca îl privi cu drag și se apropie mai mult de el. Ștefan, o îmbrățișă și începu să o sărute. Au început să se mângâie reciproc, mâinile lor parcă frământau iubire iar trupurile se înlănțuiau dornice de dragoste. Au făcut din nou dragoste. Nu le venea să se dea jos din pat, ar fi stat toată ziua lipiți unul de celălalt. - Haide, să ne facem duș și să ieșim afară, la aer, să zburdăm un
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353319_a_354648]
-
ca niciodată Hrănindu-se cu seva dulce De primăvară revărsată... Vom alerga ca doi copii Cu soarele râzând în plete Căutând o clipă când iubirea Va cere timpului s-aștepte... Și vom străbate veșnicia Pe-o aripă de tainic dor Înlănțuiți de fericirea Ce-o dă al dragostei fior... Dar...e târziu și noaptea-i rece Tu hoinărești în visul meu Dar eu tot cred...la primăvară Vom fi aici...și tu și eu... Vom trece peste tot și toate Și
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
Condeiul ar vrea să-ți mai scrie de dor Iar eu printre vulturi aș vrea să rezist. Mă mistuie gânduri și dorul pribeag, Sub tâmple se zbate dorința nătângă De a-ți invada mult râvnitul meleag Și sclav să te-nlănțui în partea mea stângă. Referință Bibliografică: Salcâmul iubirii / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 522, Anul II, 05 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SALCÂMUL IUBIRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353475_a_354804]
-
fricii își face loc printre coaste și încolțește în ochi răsare acolo ca un corn rugos de inorog ca un țurțure de gheață palidă ca între doi sâni lăptoși de mamă lichidă ascunsă-n tranșee printre soldații morți - cum se înlănțuie moartea cu brațele când sunt inorog pe tărâmul dintre vise păduri de pin transformându-se în luntre aurii cum coboară ele muntele de-a lungul albiei de râu și se sparg de pietre cu zgomot surd de lemn lovit cu
FRICA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353490_a_354819]
-
un televizor mare cu plasmă și o măsuță mobilă confecționată din sticlă, a deschis pe un canal cu muzică și a început să-și facă exercițiile de înviorare. Era un întreg complex de mișcări preluate din mai multe tehnici, dar înlănțuite într-o anume ordine de el gândită și aplicată zilnic. În principal, complexul cuprindea mișcări specifice pentru relaxarea mușchilor membrelor superioare și inferioare, a gâtului și a mijlocului, apoi alergare pe loc, genuflexiuni, mișcări de trunchi, exerciții de respirație, relaxare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
femeile...erau tot altele. Blonde, înalte, gen manechin...elegante...puternic parfumate (era suficient să ies în holul blocului, ca să ghicesc că trecuse vreuna...în sus sau în jos), cu tocuri cui... Bărbații din vecini, invidioși, își mușcau buzele când trecea înlănțuit cu vreo blondă...Vecinele căutau o explicație: ”Ce Dumnezeu le face, de vin ca unse cu miere la el? Tot una și una! Ai văzut cum le ține de mână și se pupă cu ele la mașină? Dar cu ce
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
tăcerea, refluxul ei, trăirii erotice; în poemele din Echinox sau solstițiu, tăcerea e un edificiu, se construiește, avînd trepte ("și urzicat de temeri, stingher va fi urcușul/ pe care bucuria-și va trece fine mîini;/ nu-ți fie teamă, clipa înlănțuind clădi-va/ din treptele tăcerii-o punte spre abstract" , scrie poetul în Poem de dragoste) și, iată, versanți pe care se ros¬togolesc, șoptite, cuvintele pasiunii: în tăcerea de la capăt, scrie Cristina Emanuela Dascălu e regăsirea ființei și a cuplului
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
atât de frumos și te iubeam atât de mult deja, doar că nu eu fusesem aceea care te ascundeam de el. A aruncat o vrajă asupra ta, un decântec făcut cu propriul lui sânge. Te-a pocit și te-a înlănțuit cu brățara, ca oricând vei păși în Pădurea Neumblată să te simtă și să vină după tine. - De ce ți-e teamă de el? - Nu l-am iubit! Cu toate că te-am născut, el nu și-a respectat partea de înțelegere. Pădurea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
acum ești aici! Băiatul meu, cât de mare te-ai făcut! Cum m-ai găsit? Ionuț îi povesti despre baba din temniță. Sânziana își acoperi gura cu palmele. - Mama lui Udor a scăpat din temniță! Regele a reușit să o înlănțuiască cu lanțuri de aur, singurele care o puteau lăsa fără puteri. - Dar ce are cu regele? Eu sunt bănuit că am ucis-o pe regină și am furat-o pe prințesă! Mă vor urmări! - Regele a fost cândva prieten cu
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Mă rog bunului Dumnezeu cumva să mi te-arate, Să mi te-aducă, să-ți vorbesc, să nu te simt departe. Fără să-ți tulbur nemurirea, părul ți-aș pieptăna, Așa cum o făceam odată, atunci când se-nsera, În brațe te-aș înlănțui, adânc, sub clar de lună Să-mi stâmpăr dorul necuprins de tine, Mamăbună! Și chiar de totul ar dura fărâme de secundă, Inima îmi va știi cumva, profund să te ascundă În marea sufletului orb la toată strălucirea Ce te-
MAMĂBUNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353134_a_354463]
-
Adică să dai dovadă de statornicie și de seriozitate și mai ales de responsabilitate. Raiul este o călătorie cu inima. De mână cu partenerul tău trebuie să te întâlnești cu Dumnezeu la fiecare răsărit și apus în grădina din sufletele înlănțuite prin dragoste și atașament, indiferent de împrejurările vieții. Îmi aduc aminte de o doamnă care mi-a spus într-o zi povestea ei. De curând ieșise din spital împreună cu soțul ei. Casa în care locuiau luase foc de la o explozie
CĂSĂTORIA – UN ANGAJAMENT PE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352621_a_353950]
-
Amintire” Îmi amintesc... Te-am cunoscut acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându-le tăcuți Pe frunțile îngerilor Și sărutâdu-le aura Iar ei, în taină, Ne-au dăruit binecuvâtarea... Am plecat înlănțuiți Pe cărări de flori Sorbind nectar din cupele lor Și jurându-ne veșnicia iubirii Trăind în credință, mereu alături Sub arc de curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândesca
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
pomul vieții s-au tot scuturat Ani după ani, vre-o douăzeci și șapte, Iar vârsta ta, când noi ne-am cununat, E-o amintire ce-a trecut în noapte. . . Copiii noștrii-acum, au acei ani, De-atunci, când ne-a înlănțuit iubirea. E-n 2000 și noi adunăm bani, Spre-a le desăvârși lor fericirea. Robim pe-acest pământ american, Oftăm, strângem din dinți și. . . înainte. Viața noastră trece, an de an Tăcuți, înaintăm înspre morminte. . . . Știu, Doamne, că nu pot
LA DUBLĂ ANIVERSARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354644_a_355973]