1,512 matches
-
2.4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat / 112 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119 2.8. Eul din "povestire" / 121 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă / 123 2.10. Tentative de depășire / 125 2.11. Prezentul narațiunii / 129 Lecturi recomandate / 136 Exerciții / 137 Capitolul 3. "Scoaterea în relief" și descrierea / 141 3.1. Scoaterea în relief / 142 3.2. Neutralizarea opoziției / 147 3.3. Planul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unei anumite culturi, ca de pildă: o liturghie, o discuție de afaceri, o discuție între parlamentari în ședință publică, un flirt, un interogatoriu sau o pledoarie la tribunal, o discuție între medic și pacient etc.; 3) Contextul interacțional, care implică înlănțuirea actelor de limbaj (a acuza, a amenința, a mulțumi, a obiecta, a propune, a retracta, a sugera) într-o secvență interdiscursivă care se desfășoară conform unor constrângeri logice; 4) Contextul presupozițional, reprezentat de tot ceea ce este presupus de către interlocutori și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
posibil și care, ulterior, la proces, apare ca un martor mai puțin înverșunat. La fel de semnificativă este opțiunea lui Camus pentru perfectul compus, care prezintă acțiunile ca disjuncte, spre deosebire de perfectul simplu, care înscrie evenimentele punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin această opțiune gramaticală cu certe valențe stilistice. Desigur, cele două planuri enunțiative pot alterna
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
evidențierea unor presupoziții, modul în care progresează informațiile în text de la elementul cunoscut (temă) la un aport de informație (remă); felul în care sunt folosite timpurile verbale; natura conectorilor dintre fraze (de opoziție, de cauză, de consecință, de adițiune, de înlănțuire temporală); organizarea textului într-o succesiune de fragmente complementare ce fac perceptibilă configurația spațială a textului (deschiderea sa: primul, unul, în primul rând, mai întâi; releul: celălalt, în al doilea rând, apoi; închiderea: în fine, în sfârșit, etc); propozițiile implicite
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lume și înscrierea partenerilor enunțării în discurs se întrepătrund. Or, literatura mizează enorm pe aceste detalii lingvistice, pe care un comentariu tradițional nu-și poate permite să le analizeze. În plus, reflectarea asupra enunțării permite trecerea bruscă de la text, ca înlănțuire de mărci lingvistice, la discursul literar, ca activitate reglementată de instituția cuvântului. Științele limbajului ajung astfel să joace un rol mai important decât în trecut în analiza literaturii; ele nu mai sunt doar un simplu element ajutător în procesul interpretării
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
feluri: fie ca personaj al "povestirii" ("văzui"..., "spusei"...), fie ca un element din "vorbirea" naratorului. Acesta din urmă este cel care își asumă responsabilitatea, de exemplu, a lui "poate" sau a lui "nu mai știu". 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă După cum am văzut, în cazul "povestirii" nu există interlocuțiune și nici un adevărat trecut interpretat față de situația de enunțare. Combinația eu + perfectul compus, în schimb, ține de "discursul direct". Eul este corelat cu un tu implicit sau explicit; în plus
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțării. Formele de trecut simplu reprezintă intervale temporale reduse la un fel de "punct" insecabil, juxtapunerea lor fiind interpretată ca o succesiune de evenimente care se sprijină, fără a se intersecta. La rândul său, perfectul compus este puțin compatibil cu înlănțuirea narativă. El prezintă procesele ca fiind disjuncte, trecute față de momentul enunțării și, în virtutea legăturii cu aspectul împlinit, statice, în loc să le orienteze către elementele care urmează. Astfel, El cumpără o prăjitură și luă trenul va fi interpretat ca o succesiune, în timp ce
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
autorului omniscient. Din acest punct de vedere, forța stilistică pe care o are Camus în Străinul este cu atât mai pregnantă. Preferând perfectul compus în loc de perfectul simplu, acest roman nu prezintă evenimentele ca pe actele unui personaj, integrate într-o înlănțuire de cauze și efecte, de mijloace și scopuri, ci ca pe o juxtapunere de acte închise în ele însele, dintre care niciunul nu pare a-l implica pe următorul. Or, această descompunere a formelor de continuitate narativă se potrivește perfect
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu prezentul narațiunii și cu perechea perfect simplu / imperfect. Prezentul narațiunii ("Când imită o fată [...] ariei") este asociat cu o succesiune de fraze scurte, plasându-l pe cititor în poziția de martor direct la un ansamblu brut de acte cu înlănțuire problematică. În schimb, sfârșitul textului la imperfect arată o altă fațetă a naratorului: naratorul distanțat care descrie scena îndepărtându-se de ea. Putem deci distinge trei instanțe diferite ale naratorului: 1) figura naratorului care este și personaj, asociat cu prezentul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în text. De exemplu, fraza "Știa [...] în casă" formează un domeniu cu cea care o precede. Afirmațiile făcute în legătură cu perfectul simplu sunt valabile și pentru formele de perfect compus perfectiv, chiar dacă, după cum am văzut, sunt prea puțin propice construcției unei înlănțuiri narative. În următorul fragment din Străinul, repartiția între imperfect și perfectul compus se face ca și pentru perechea imperfect / trecut simplu: Am făcut câțiva pași spre izvor. Arabul nu s-a mișcat. Cu toate astea era încă destul de departe. Poate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în starea lor primordială, prin fraze reduse la o sintaxă minimă, lăsând impresia unei veniri de la sine [...]. Diferența nu constă în faptul că monologul tradițional ar exprima gânduri mai puțin intime față de monologul interior, ci faptul că le coordonează, demonstrând înlănțuirea lor logică"220. Cu toate acestea, nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de revendicarea unui adevăr psihologic. Chiar dacă autorii pretind că regăsesc autenticitatea conștiinței în sine, textul lor se adresează totuși unui cititor și trebuie să fie inteligibil, să fie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
conversație nu se poate decupa la fel ca o povestire. Dacă o secvență se analizează pe două niveluri, aceasta se datorează faptului că ea nu este o simplă succesiune de fraze, ci o unitate globală. Cu siguranță, coerența rezultă din înlănțuirile lineare, dar și din constrângerile care trimit la întreaga secvență: este ceea ce numim dimensiunea configurațională a textelor. De pildă, într-o narațiune propozițiile sunt regrupate în cadrul unor unități mai largi, în măsura în care fiecare dintre aceste macropropoziții joacă un anumit rol în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al narațiunii. Am putea să le repartizăm pe alte niveluri: Evident, aceste macropropoziții constitutive din diferitele tipuri de secvențe sunt articulări care nu se proiectează neapărat pe suprafața textelor. Unele pot lipsi și poate exista și o anumită încurcătură în înlănțuirea lor. O descriere, de exemplu, poate să organizeze prezentarea acelorași elemente prin diferite decupări. Din punct de vedere "configurațional", va fi vorba de aceeași schemă abstractă, însă textele concrete ar putea fi analizate în funcție de alte grile. În ceea ce privește descrierea, în capitolul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lemn care trozneau și se clătinau, înalte ca fușteii grosolani ai unei scări de moară. Sus, palierul era atât de mic, încât se ciocni de pictor, care își căuta cheia. În sfârșit, el deschise ușa252. Cu abilitate, textul rupe previzibilitatea înlănțuirii "apoi/mai/în sfârșit", introducând "sus" pe poziția a treia și decalând "în sfârșit". Acesta din urmă are atât valoare cronologică ca termen al unei acțiuni (a urca scări), cât și valoare demarcativă, ca marcă de punctuație care semnalează sfârșitul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
i se adaugă o altă valoare, de ordin psihologic: "în sfârșit" marchează împlinirea unui lucru dorit cu ardoare, o despovărare a personajului ostenit care este sursa punctului de vedere. Astfel, funcția de organizare textuală este realizată de două ori: prin înlănțuirea acțiunilor și prin sentimentele personajelor. Cele două aspecte sunt ca o foaie de hârtie cu două fețe: acțiunile povestite coincid neapărat cu lectura, despovărarea personajului este și a cititorului. Însă parcurgerea textului și a intrigii nu se realizează întotdeauna. De
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aceste condiții, tema din cea de-a cincea frază ("Robinson făcu...") marchează partea tranzitorie a progresiei cu temă constantă. Un val... ...Robinson Se ghemui... Pescăruși... Se ghemui... Se rostogoli... Țărmul... Robinson făcu... Cu temă derivată Lineară Cu temă constantă Această înlănțuire nu deranjează cititorul, căci plutirea care ar putea apărea este compensată prin repartizarea formelor de perfect simplu și de imperfect: "pescăruși" și "țărmul" apar în fraze la imperfect în plan secund, exprimând punctul de vedere al lui Robinson, care apare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în continuarea celei dintâi. Prin folosirea lui acest, textul lui Perrault desemnează direct referentul lui un om, independent de orice altă opinie. Prin folosirea lui omul, ar fi prezentat referentul așa cum este produs prin prima frază, subliniind astfel mai mult înlănțuirea dintre cele două părți de la începutul poveștii. Prin urmare, demonstrativul este de preferat pentru a conecta material doi termeni. În: În vizuina lui, un iepure se gândea (Căci ce altceva să faci într-o vizuină?) Și iepurele acesta de moarte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ceasurilor de petrecere.”163 Distincția personală și educația îngrijită se vădesc în felul ei de a vorbi. În universul Decameronului un personaj este stimat numai dacă are acest dar al povestirii. Afinitățile se dezvăluie prin mărtuirsiri, prieteniile se leagă prin înlănțuirea poveștilor. Pampinea își exprimă regretul că femeile nu sunt mai inteligente, mai puțin superficiale: „ci astăzi nu-i femeie, sau prea puține sunt acelea care să înțeleagă un cuvințel de duh sau care, chiar de-l înțelege, să știe să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
regionalisme. A mai cules lirică populară, publicată, în 1869-1870, în ziarele „Adunarea națională” și „Informațiunile bucureștene” ale lui V.A. Urechia, precum și basme, legende, povești, snoave, apărute postum, în 1975. Cele mai multe dintre povești sunt variante ale unor motive cunoscute, dar înlănțuirea originală a episoadelor și apariția multor elemente inedite țin treaz interesul cititorilor. După unele mărturii, C. ar fi lăsat în manuscris și câteva traduceri din Ossian. SCRIERI: Floarea soarelui, Sibiu, 1910; Logofătul Tăut, Blaj, 1913; Fabule, pref. Al. Lapedatu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
are nevoie de adevărat. Dacă nu luptați Împotriva acestui lucru, atunci o să vă placă. De fiecare dată cînd simțiți milă pentru dumneavoastră sau să vă simțiți Înșelată sau privată de mîncarea la care poftiți la un moment dat, exercițiul următor, Înlănțuirea celor trei inimi, va crea sentimentul că totul este În regulă. Veți urma trei inimi: una deasupra feței dumneavoastră, una deasupra trunchiului și una care vă cuprinde tot corpul: 1. Luați-vă fața În palme, podurile palmelor atingîndu-se În dreptul bărbiei
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
unui magnet pe zona dureroasă Exercițiul de stimulare Tarzan exercițiul Presarea tîmplelor testosterone dezechilibru În răspunsul masculin la stres exercițiul triplu masaj pentru stimularea producției de testosteron Thie, John A gîndi. Vezi funcționarea creierului Tehnica celor trei săruturi minunate Exercițiul Înlănțuirea celor trei inimi Exercițiul cele trei stimulări Tiroida Dezechilibru hormonal Exercițiul Stimularea tiroidei Controlul greutății “Inelele energetice tibetane și Împletitura celtică” (eden) Exercițiul Întinderea trunchiului Touch of Health (Thie) Toxemia Toxine Eliminarea din organism Energia toxinelor Masarea tălpii pentru ficat
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Maddie de Eliberare a Energiei prin Buric Oxigenul și rata metabilismului Platourile În pierderea În greutate Punctele de menținere a greutății Subțierea taliei și a abdomenului tehnica Tanyei de răsucire În formă de spirală și de lovire cu palmele Exercițiul Înlănțuirea celor trei inimi Tiroida și Eliminarea toxinelor Atitudine optimistă Medicina occidentală. Vezi practica medicinii occidentale Wilson, Robert A. și Thelma Chakra pîntecelui Women’s bodies, Women’s wisdom (Northrup) Women to women Exercițiul Răsucirea Încheieturilor mîinilor radacină de ignama energiile
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
atopic / 26 2. Pornografic, erotic, deocheat / 31 1. Expresiile deocheate / 31 2. Eroticul / 38 3. Pornografia și interdicția / 47 1. Cele trei zone / 47 2. Pornografia canonică / 50 3. Pornografia non-canonică/ 55 4. Constrângerile narative / 61 1. Scena / 61 2. Înlănțuirea scenelor / 66 3. O pseudo-narațiune / 70 4. "Personajele" / 74 5. O narațiune tipică / 79 5. Enunțarea pornografică / 83 1. Punerea în tablou și afectele / 83 2. O euforie necesară / 88 3. Un focalizator / 91 4. Vocabularul / 99 6. De la regimul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ci o configurație dinamică de diferite relații între mai mulți actori, minim una dacă este vorba despre autoerotism. Astfel, configurația poate fi abordată din două puncte de vedere: la un moment dat, ca un fel de tablou, sau printr-o înlănțuire de tablouri, în dinamica scenei. Evoluția scenei poate corespunde unei schimbări în modul de acuplare dintre aceiași parteneri sau unei schimbări în distribuirea partenerilor. Trebuie să înțelegem că noțiunea de intrigă nu este, în cazul de față, cu adevărat pertinentă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
noțiunea de intrigă nu este, în cazul de față, cu adevărat pertinentă: după ce X i-a făcut o felație lui Y sau Y a dezbrăcat-o pe X, a priori orice se poate întâmpla, succesiunea actelor este contingentă. Dar gratuitatea înlănțuirilor este mascată prin existența unor coduri nescrise: de exemplu, felația tinde să se situeze înaintea penetrării vaginale, care precede sodomia etc. În domeniul acesta există deci un anumit număr de practici care funcționează ca niște orizonturi de așteptare și care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]