395 matches
-
qui se rapprochait.../ Ta voix avait l-infflexion d-une voix/ d-enfer et le piano n-etait plus/ qu-une ombre sonore". Iată aurora, delir al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Giganticele valuri la pol înmărmuresc Sub nopțile lugubre în munți cristalizate; Deasupra și departe doar stelele lucesc Reci ca și suveniruri antice șu sacrate. Dar nordica-Auroră când cerurile arde Cristalele de gheață țâșnesc scântei în ger De aur și briliante, reflecte miliarde Dintr-ale incandescentei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ai avut cutezanța să judeci și să pedepsești un alt deținut, indiferent de fapta pe care a săvârșit-o? Numai administrația are autoritate asupra deținuților, indiferent de faptele pe care le săvârșesc în interiorul penitenciarului, în timpul ispășirii pedepsei! Toți copiii înmărmuriseră. Adresându-mă tuturor, am zis: Fiecare la patul lui, sub pătură, inclusiv Ibănescu! S-a făcut o liniște absolută. Să nu vă lăsați înșelați. Ibănescu avea să bată în seara aceasta pe unul dintre voi, pentru o faptă imorală. Mâine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vorbiți despre ea ca și cum ar fi un copil sau un bolnav mintal. Mă duc să înot. — Titus... nu-ți face o părere prea proastă despre mine... vezi tu... — Nu-mi fac o părere proastă despre dumneavoastră, într-un fel sunt înmărmurit de admirație. Eu unul n-aș fi putut s-o fac. — Nu te duci să recuperezi scrisoarea? Nu. Oricum cred că-i prea târziu. — Și n-ai să fugi de la mine? — N-am să fug de la dumneavoastră. A ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gândit. Era vorba de o cură, o cură psihologică. Și pe dată am hotărât că cel mai mic semn de slăbiciune din parte-mi ar fi fatal. Trebuia să fiu categoric, trebuia să mă dovedesc din plin făptura care-l înmărmurise de admirație pe Titus. — Hartley, n-am de gând să te las să pleci. Nici în noaptea asta, niciodată, în noaptea asta n-ai putea în nici un caz să mai pleci. N-are decât să gândească ce-i place. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căror limită este implicită în interpretarea semantică a acțiunii pe care o exprimă, verbe al căror conținut semantic este foarte complex și, în consecință, „analizabil” în elementele sale componente: - exprimă un proces de devenire: a încărunți (a deveni cărunt), a înmărmuri (a deveni/ca/ de marmură), a cheli (a deveni chel) etc. „Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos.” (M. Eminescu) - exprimă rezultatul unei acțiuni (mai exact, acțiunea și rezultatul ei sunt conținute în semantica verbului însuși): a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al căror conținut semantic este foarte complex și, în consecință, „analizabil” în elementele sale componente: - exprimă un proces de devenire: a încărunți (a deveni cărunt), a înmărmuri (a deveni/ca/ de marmură), a cheli (a deveni chel) etc. „Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos.” (M. Eminescu) - exprimă rezultatul unei acțiuni (mai exact, acțiunea și rezultatul ei sunt conținute în semantica verbului însuși): a face + (obiectul direct): a remiza (a face remiză), a îmboboci (a face boboci), a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvolta sensul de potențial: „Dându-mi din ochiul tău senin / O rază diandins, În calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci / Și rânduri de vieți, / Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț.” (M. Eminescu) Construcția sau propoziția condițională pot rămâne neexprimate; trebuie numai să se subînțeleagă. În asemenea cazuri, imperfectul este numai aparent un timp absolut: „- Mihai nici nu te-a văzut... Puteam să te trimitem cu trăsura noastră.” (D. Zamfirescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apelativul de di‑ vin așa cum 1‑a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto 12. Anul 1547 a fost pentru Michelangelo un an decisiv, an în care Vittoria Colonna a trecut la cele veșnice; după cum mărturisește Condivi 13, Miche‑ langelo a fost înmărmurit de durere, năuc ca și cum și‑ar fi pierdut mințile, l‑au auzit zicând că nu îi mai pare rău de altceva decât de faptul că atunci când s‑a dus să o vadă trecând hotarul acestei vieți nu i‑a sărutat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
apelativul de di‑ vin așa cum 1‑a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto 12. Anul 1547 a fost pentru Michelangelo un an decisiv, an în care Vittoria Colonna a trecut la cele veșnice; după cum mărturisește Condivi 13, Miche‑ langelo a fost înmărmurit de durere, năuc ca și cum și‑ar fi pierdut mințile, l‑au auzit zicând că nu îi mai pare rău de altceva decât de faptul că atunci când s‑a dus să o vadă trecând hotarul acestei vieți nu i‑a sărutat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
scoase la iveală când nu mai folosește nimănui nu onorează însă televiziunea, așa cum îi place ei să creadă. Ca atare, prețurile lor nu trebuie să fie nici ele onorate de noi, de telespectatori. Chiar dacă stăm încă o dată și încă o dată înmărmuriți în fața micului ecran ca să vedem altfel și altfel tot ce am mai văzut cândva. Ideea conducerii Radioteleviziunii de a-și scoate toate pagubele printr-o taxă pe familie pentru audiovizual mi se pare, de aceea, de neacceptat. Justificarea pretenției absurde
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
banii fiind depuși în conturile întreprinderilor de comerț exterior păgubite și nu, cum unii ar putea crede, în nu știu ce conturi secrete ale Securității. Dacă cineva ar avea curiozitatea să adune toate acele sume, ar rămâne de-a dreptul înmărmurit de uimire, constatând enormele valori recuperate, în valută, pentru statul român de fosta Securitate. Era perioada în care infracțiunile cu caracter economic predominau în cazuistica Direcției Cercetări Penale - cele de propagandă, cum am mai arătat, neexistând pe durata unui an
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
obișnuit, chiar banal, moșii aduc cadouri direct la grădiniță, școală, servici. Pentru un pumn de euro în plus, moșii superspecializați sunt dispuși la riscuri și chiar excentricități. Intră surprinzător pe geam, sar cu parașuta, aterizând direct din "cer" în mijlocul copiilor înmărmuriți de uimire și admirație. Mai mult, unii moși sunt dispuși să-și închirieze tehnica din dotare pentru inefabile aventuri cu sania, renii și Crăciunițele. Însoțitoarele moșului sunt veritabilele top-model, posesoare de picioare lungi și costume sexy. Ținutul lor preferat este
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l, mătușă, nu-l mai agasa, poate se liniștește. Unchiul lovea cu furie nebună. Dulapul se crăpa văzând cu ochii, eram înmărmurit. De unde avea atâta forță? Aș fi vrut să văd dulapul făcut țăndări, dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche, dărăpănată ce-ar fi spus proprietarul? Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pare să nu înțeleagă încotro bat vorbele lui, naratorul îi oferă un inel micuț, pe care Mary îl încearcă și care rămâne ca prin minune înțepenit pe degetul ei. Însă degeaba. La Newhaven, Mary se îndepărtează, în vreme ce tânărul îndrăgostit rămâne înmărmurit pe chei. Abia acum iubitul părăsit descoperă, plin de mâhnire, că fata avea deja un inel pe deget... În nuvela Flirtage a lui Jean Malic, mai curând amuzantă decât romantică, naratorul, pe nume Jean de la Ville d'Avray, întâlnește în timpul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
inspirație pentru o scenă din filmul Entrée des artistes al lui Marc Allégret. Ascunsă după o perdea de catifea roșie, Dominique privește cum tatăl său, grav ca un pontif, îl întâmpină pe Louis Jouvet, îl copleșește cu laude, apoi rămâne înmărmurit la auzul "veștii celei bune". În ciuda admirației pe care și-o mărturisea pentru marele actor, refuzul său a fost unul categoric și definitiv. Tatăl lui Dominique nu putea concepe ca fiica lui să se lanseze într-o carieră atât de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
poate fi socotit incitatorul la revoluție, omul care, alături de alți curajoși, a răscolit jarul din inimile multor români. Era seară, la oră târzie, cănd socoteam că miliția și procuratura s-au liniștit pe la casele lor, si ascultăm Europa Liberă. Am Înmărmurit. Ni s-a făcut corpul piele de găină și-am analizat cu soția eventualele consecințe, fără a mai măsură curajul autorilor scrisorii difuzate. Care i-ar fi fost ,,recompensă” lui Alexandru Tăcu și tovarășilor săi dacă regimul Ceaușescu ar fi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
competență, de șefi care nu au nici a zecea parte din cunoștințele lor. Oamenii Aceștia, specialiștii noștri, își poartă rodul de cultură și profesionalism, pe care nu îl mai vrea nimeni, cu simplitate, tristețe și decență. Trec printre noi, ne înmărmuresc prin erudiția și bunul lor gust, apoi își continuă existența lor cenușie, fără proteste, fără a se plânge, fără a lăsa în urmă UN NUME. Cum îl cheamă pe omul acesta? Cum se cheamă copacul acesta? Acesta, cel ce rodește
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care primesc un salariu, mic ce-i drept, și totul pare normal. Paturile sunt din metal și lenjeria de pe ele pare să fie nouă de culoare albastră, masa și cele două rezemători de scaune închipuie doi veșnici jucători de șah înmărmuriți în timp și spațiu. Deasupra patului, de la fereastră atârnă permanent ca un spânzurat, o bară metalică ce ține suspendat suportul unui presupus bec. Îmi pare o natură statică de un comic vulgar și de aceea de multe ori evit a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Casei princiare, fuseseră sur prinși toc mai când, liniștiți, pregăteau mâncarea. Din pieptul celui care Învârtea friptura ieșea un ciot de suliță. Mâna alunecase de pe crăcană În foc și nu mai rămăsese din ea decât cenușă. Altul ducea la gură, Înmărmurit pentru totdeauna În acest gest, o cupă cu vin. Sabia care Îi tăiase pe jumătate capul nu clintise degetele care strângeau Încă pocalul. Înfiorați, Conrad și oamenii lui Îl căutară zadarnic printre cadavre pe cel al domnului Bertold. Lipsea de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gamelă. Ajunsesem să nu mai putem duce, doi inși, o găleată cu apă! În cei trei ani, comandantul Petru Goiciu n-a venit să ne vadă niciodată. În 1960, prin aprilie, a venit un maior, care a rămas și el înmărmurit de ce a văzut. Eram slabi, cu hainele rupte. Între noi era și un invalid, de loc din Bîrlad, cu piciorul amputat, din genunchi". Va fi eliberat de la Periprava Delta Dunării, în 1964, după 13 ani și 9 luni de detenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am întors-o din drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți dădeai seama dacă respiră sau nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-și continue drumul, deși era obosit după concert și se gândea deja de minute bune la cum se va întinde în patul lui călduros și la ce va visa, ci s-a oprit să o privească pentru câteva clipe. Era înmărmurit de grația ei. Era o domnișoară înaltă și suplă, cu picioare lungi, atât de fragile în perfecțiunea mișcării lor, încât ți-ar fi fost și frică să le atingi, de parcă ai fi putut să le zgârii cu un gest nepotrivit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aș fi cântărit vorbele, apoi am zis: - Îmi pare rău, dar asta chiar nu-mi spune nimic, Nadine. - Chestia e... acum era fățiș sarcastică - chestia e că trebuie să știi asta ... A întins o mână sub bancă și am rămas înmărmurit când am văzut-o că scoate o sticlă de vin aproape goală. Nadine pur și simplu furase o sticlă de Chardonnay Stonecreek de la recepția cu părinții și o trăgea la măsea în curtea școlii. Turnă ce mai rămăsese în paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ordonă, nu face exact ceea ce trebuie. Are gesturi de marionetă, în contratimp. Își pune mâinile pe cap când vocea nu-i cere nimic sau înaintează cu brațele legănându-se pe lângă corp în loc să se oprească. Atunci vocea metalică devine urlet, vinovatul înmărmurește pietrificat, iar zăvozii de la picioarele stăpânilor lor, aflați de o parte și de alta a gheretei, se ridică în picioare și latră smucindu-se în lesă. Percheziția corporală era minuțiosă, dar parcă nu așa de high-tech ultima dată când am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
oraș, lipsite de orice ajutor medical, fără pază în trecerea bulgarilor? Și încă de bunăvoie! Nici gând nu aveam și spuserăm lui Carp, care o luă în râs, lui Lupu Costache, care făcu pe neștiutorul, și lui Tzigara, care rămase înmărmurit de rezistența mea. Mă povățui să scriu lui Czernin sau cel puțin lui von dem Bussche, cu care fusesem în relații bune în timpul misiunii lui la București, și se minună de refuzul meu categoric de a invoca în timp de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]