507 matches
-
poată respira, doarme copilul întins pe aproape două locuri, sprijinit de brațul tatălui, să nu cadă de pe banchetă. Pentru prima dată în viața lui, Mihai are senzația că se despică, asemeni trunchiului de copac lovit de trăsnet. Șade în ușă înmărmurit. Doar gîndurile lui sînt vii, mai vii ca niciodată. Înțelege că, dacă nu se hotărăște acum, n-o va mai face vreodată. Luni dimineață ar fi putut merge la platforma chimică, să-și înceapă formele de transfer. Dar mai întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sub tocul pantofului. Liliana ar vrea să dea un răspuns, dar nodul din gît o îneacă. Cineva s-a jucat cu mine! arată Mihai spre telefon. Să știi că am simțul umorului, dar și al ridicolului! Liliana continuă să stea înmărmurită. Mihai trece încet pe lîngă ea, privindu-și din mers ceasul: Sînt obosit. Te rog să mă ierți că plec!... Mihai, țipă Liliana, smucindu-și brațul, de care se agață strîns. Ai dreptate, dragul meu, cineva a glumit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de femeie : A murit în octombrie, la un hotel. Băuse vin dintr-o sticlă care avusese în ea, pe fund, verde de Paris. Receptorul cade la locul lui. Canalii, canalii!! izbucnește Mihai, lovind cu pumnul în telefon. Rămîne o clipă înmărmurit, cu privirea pironită pe carcasa telefonului crăpată de lovitură, apoi, hotărît brusc, începe să se îmbrace. Cunoaște un procuror tînăr, cu care vrea să stea de vorbă. Excelent! se aude în telefon bucuria regizorului. E un tip forte directorul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Dar vine un moment cînd scamatorii Încearcă să le arate copiilor că pe lumea asta nimic nu este imposibil. Atunci Îi cheamă, Îi invită să se apropie unul dintre ei, oricare și să Încerce să facă o scamatorie. Copiii rămîn Înmărmuriți cu toții, se rușinează, amuțesc, lasă capul În jos Încercînd să se ascundă, guvernantele Îi Împing de la spate, le spun să se ducă și tot așa pînă cînd răsare unul mai curajos, unul care, probabil, a mai văzut scamatorii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîmplase. Vilma se Înfurie abia cînd Julius o Întrebă ce Înseamnă pișicher. „Vino“, Îi spuse. — Carlos! Coboară te rog din trăsură, ca să se poată juca Julius... E ora lui de joacă. — Și a mea. Vilma și Julius au rămas Înmărmuriți și fără să poată scoate o vorbă. Frumoasa metisă se mulțumi să-i atragă atenția că nu trebuia să fie obraznic față de copil, dar Carlos Își trăsese șapca pe ochi și părea că doarme. — Se preface că sforăie, spuse Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
printre invitați căutînd-o pe Susan. — Ai auzit, draga mea? Nu, darling, ce? — Chiar acum ne-a spus majordomul că șoferul e disperat fiindcă Santiago a furat una din mașini. Fiecare cuvînt era spus cu o intonație perfectă, bărbătească. Susan rămase Înmărmurită; se uita țintă la el, nu știa dacă era bine sau rău ce făcuse Santiago. Se gîndi că ar fi fost rău pe vremea cînd trăia primul ei soț, dar acum, cu Juan Lucas... — Darling, ce putem face? — Să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu acele, iar ea, cu creta În mînă, făcea semne după ce le lua măsurile. — Anul ăsta ți-a venit și ție rîndul, spuse ea cu o pronunție impecabilă văzîndu-l pe Julius. Nu-i căzu nici un ac din gură. Julius rămase Înmărmurit uitîndu-se la ea cum vorbește Într-una cu gura plină de ace și nu se Întîmpla nimic, nu-i cădea nici unul de parcă i-ar fi fost Încrustate În gingii. Ceru o cafea nu prea tare, cu două lingurițe de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amintindu-și Dumnezeu știe cum de un negru hîtru pe care-l auzise stînd de vorbă cu un preot și care Înjura ca la ușa cortului fără măcar să clipească și pe urmă spunea: iertare, domnule doctor și bietul preot rămânea Înmărmurit. Dar preoțelului nu-i tresări nici un mușchi de pe față; poate că-i plăcea să se știe că e doctor În teologie, de altfel domnul era elegant și avea un aer bărbătesc și-i stătea bine să-i spună „domnule doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începea ora și el vru să se mai uite puțin la ea, cînd deodată fata cea drăguță se aplecă să moaie pensula În sticluța cu lac și cînd se ridică Îi făcu semn cu mîna În care sufla. Julius rămase Înmărmurit, fiindcă ea nu-l văzuse niciodată acolo sus, imposibil, probabil că făcuse altcuiva semn cu mîna, dar fata Îi zîmbi din nou, de data asta nu mai Încăpea nici o Îndoială și Începu să-i cînte lui sau nimănui: Te-nfiori privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În clipa aceea. „Nu Închide poarta! strigă jucătorul de golf la bietul Universo, care rămăsese Înmărmurit văzînd că veneau regele și regina. Nu Închide poarta, fiindcă o să vină după cai și-o să-mi aducă mașina!“ Celso ieșea să-i Întîmpine și să-i anunțe că un domn Îi așteaptă Înăuntru. De cum deschise ușa, Julius Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după care și-a desfăcut primii doi nasturi de la cămașă. — Mult mai bine, oftă el. Îți sugerez să faci și tu la fel, o invită el. Poți da jos de pe tine orice dorești... S-a oprit brusc și o expresie înmărmurită i-a acoperit fața. Căldura rușinii lui ajungea până la Lisa. —Scuze, bâigui el, râzând. M-am exprimat greșit. Și-a trecut agitat mâna prin părul răvășit, astfel încât bretonul i s-a ridicat pentru scurt timp, înainte să pice înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pune pe umeri? Prefă-te că e un șal, dragoste, dacă îți e mai ușor. Avem nevoie de un pahar de plastic. Trix, dă o fugă la McDonald’s și ia câteva... Ashling se întoarse către Mercedes și o întrebă, înmărmurită: — Sigur, pozele astea nu au cum să fie folosite? Nu, recunoscu Mercedes, cu ochii ei negri triști. Sunt inspirate. Probabil că vor câștiga un afurisit de premiu! Se făcuse ora opt când au terminat. Ashling a alergat acasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și scoțând o cutie de Maltesers. Dulciuri să fie. Părea că se mișcă pe o muzică pe care doar ea o auzea. —Și eu vreau dulciuri, spuse Molly. —Și eu vreau dulciuri, o îngână Clodagh, localizând alt pachet. Dylan privea, înmărmurit. Cu un zâmbet jucăuș, deschise punga lui Molly de dulciuri și scoase o bomboană între degete. Pentru tine? dădu ea din gene către Molly. Nu, pentru mine. Ignorând protestele lui Molly, a pus bomboana între buze, a supt-o ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de grăbit? Aproape că m-a dărâmat când am ieșit din lift. —A plecat la sindicat. — Nu. Merge acolo doar vinerea. Dumnezeule, înseamnă că l-ai speriat de-a binelea. Jack a început să râdă sănătos, în timp ce Ashling îl privea înmărmurită. Apoi a pus jos teancul de documente și a trecut la acțiune. —Bun, haide! Haide să ce? Haide la baie să te spălăm pe cap. Și-a întors fața împietrită către el. — Ești ocupat, acuză ea. El era mereu ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la mine. Acoperindu-și ochii cu o mână, a folosit-o pe cealaltă pentru a arăta spre el însuși, spre hainele lui ude și murdare, spre absența unui acoperiș deasupra capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e frică! spuse el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat să fiu alergat de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întoarse către Dylan și spuse: — Mă duc acasă să mă bag în pat acum. Ești bine-venit să mi te alături. Ochii lui căprui străluciră și, cu un zâmbet larg, s-a ridicat în picioare. — Încântat. Ted și Ashling priveau înmărmuriți. Ashling aproape credea că e o glumă. Dar, când ei nu s-au întors peste câteva minute, și-a dat seama că nu era. A doua zi dimineață, Ashling a sunat-o pe Joy la serviciu. —Te-ai culcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rost exterior zadarnicei ei desfășurări - mi se pare atât de apăsător și de neavenit, că adeverirea lui m-ar răni nevindecabil. Atunci nesfârșitul ce nu l-ai făcut și toate leneviile scuzate prin cinism s-ar năpusti peste groaza ta înmărmurită. - Nu sîntem ratați decât dacă viața are un sens. Fiindcă numai în acest caz tot ce n-am îndeplinit alcătuiește o cădere sau un păcat. Într-o lume cu un rost afară de ea, într-o lume care tinde spre ceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Amarandei, familia Sâmpălean, Gabriel și Virginia Stănescu semnează o scrisoare de protest prin care contestă legitimitatea regimului Ceaușescu. A doua zi, pe 9 octombrie, ziarul francez Liberation publică aceeași scrisoare, preluată ulterior de mai multe cotidiane europene. Într-o Românie Înmărmurita de spaimă, o mână de oameni, iată, Își asumă responsabilitatea unui popor Întreg. Măsurile represive luate de Securitate Împotriva disidenților sunt de acum cunoscute. După 1990, fiecare din cei care au ,,beneficiat” de ,,amabilitățile” Securității a povestit În amănunt calvarul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
i se numere oasele, ci își umple mem brele cu un sânge potolit și sănătos, se acoperă cu mușchi și ocrotește nervii cu o anumită roșeață plăcută vederii. Face o pauză și-și contemplă pentru o clipă cu satisfacție auditorii înmărmuriți. Conchide pompos: — Numai atunci putem vorbi de frumusețe. — Păcat că nu te-ai făcut doctor, scuipă scârbit Labienus. — Sau codoș, întărește Sallustius. Un glas necunoscut îl împiedică pe Titus Livius să răspundă. — Și totuși, aceeași generație care l-a făcut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de Nord și New York, scutură din cap: - Mai rar așa ceva. În timp ce Rhyme continua să studieze fotografiile, deveni brusc conștient de un zgomot ciudat care se auzea din apropiere. Se întoarse și realiză că era vorba de respirația Karei, care privea înmărmurită ecranul și corpul lui Calvert. Din când în când, își trecea mâna prin păr cu un gest mecanic, dar imaginile păreau să exercite un soi de atracție nefirească pentru ea. Reuși cu efort să-și întoarcă privirea. - Îți e...? începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
numai generalul, pe când lângă stâlpul cioplit condamnatul privea drept înainte, mângâind blând digul care închidea orizontul. Bologa, cu inima strânsă, se uita drept în ochii lui mari, negri, fierbinți... Și văzu deodată că omul de sub ștreang se întoarce spre pretorul înmărmurit și-l auzi foarte deslușit, zicînd: ― Vreau să mor mai repede... Generalul încruntă din sprîncenele-i stufoase și îmbinate, spunând pretorului: ― Vezi ce dorește. Dar condamnatul ridicase acuma ochii peste capetele oamenilor și parcă nici nu mai auzi întrebarea pretorului care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum să ascult acuma planurile tale, și încă să mă fac părtașul tău? Am și familie, și necazuri grele... și tocmai eu să... ― Dar ești român, părinte, fratele meu! zise Bologa înmărmurit. ― Sunt numai om astăzi, Apostole, răspunse preotul Constantin mai liniștit. Un biet om mâncat de nevoi, cu frica veșnic în sân și cu credință în milostenia cerească. Noi nici nu putem fi decât oameni, și numai în Dumnezeu avem nădejde
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tine. Am pus pariu cu el că nu o să ți-o tragă. Și, deci, care-i verdictul? L-a câștigat deja? Mi-a atras atenția o mișcare bruscă în spatele lui James. M-am uitat și l-am văzut pe Sebastian înmărmurit, cu o expresie îngrozită pe față. — Bineînțeles că am aflat, am spus pe un ton calm. Ne-am înțeles să împărțim câștigul. Dar spune-mi, James, m-am aplecat înspre el, ai specificat că trebuie să fie în pat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și a încuviințat cu un semn al capului și cu privirea. Carmen s-a retras într-o liniște deplină. Nu s-a auzit nici foșnetul halatului și totuși... - A ieșit... Suntem singuri, domnule... doctor, șopti Iustin. Eugen rămase o clipă înmărmurit, privindu-l admirativ. Nu-i venea să creadă că auzul bolnavului a perceput totuși mișcarea pe care el nu a simțit-o deloc. Este foarte adevărat... Suntem singuri. Dacă simți că poți vorbi, îți stau la dispoziție. Să nu te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]