499 matches
-
un cuceritor de marcă. Dacă v-aș spune eu ce are el la activul lui, v-ați schimba opinia. - Bolnav ai fost vreodată? întrebă serios domnișoara dela pian. Toți izbucniră în râs (e drept, Stănică mai puțin), în vreme ce Felix rămase înmărmurit, nevoind să înțeleagă. - Vai, dragă, ce ochi face! spuse autoarea spiritului către ceilalți, ca și când Felix ar fi fost un intrus amuzant în propria lui casă. Il faut absolument le deniaiser! 1. Propoziția franceză jigni și mai mult pe Felix, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pregătească ciorbe magice. Astfel luă tigaia și o puse pe foc cu apa și cu piatra lui magică. Apoi așteptă. După puțin timp, în timp ce apa clocotea, o gustă și zise: „E aproape gata, dar mai lipsește sarea”. Adaugă sarea văduvei (înmărmurită!) și așteptă. Apoi gustă din nou și spuse: „E aproape gata, dar mai lipsește puțin orez, numai puțin”. Femeia fugi la vecina ei și împrumută o mână de orez. Apoi așteptă. Puțin după ce o gustă din nou cerșetorul spuse: „E
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi suspectată de cel mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stelică nerăbdător văzând că profesoara îl asculta binevoitoare: - Hai, hai! Spune Stani! El adaugă după un moment de ezitare: - De îți era frică să te culci noaptea cu ele în pat! Stelică a repetat conștiincios ce auzise, clasa a rămas înmărmurită, nu se mai auzea nici cel mai mic zgomot. Stani râdea pe sub bancă, profesoara s-a făcut roșie ca racul, s-a îndreptat nervoasă spre catedră și a tras concluzia: - Patru ! Stelică și-a dat seama ce a spus, s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să o caute la Universitate, trebuia să afle doar grupa, îi era suficient și ar fi găsit-o ușor. - Săru-mâna, Gabriela! - Bună, Laur! și continuă făcând prezentările, bine dispusă. Viitorul meu soț și.. un coleg din școala primară! A rămas înmărmurit, toate planurile, speranțele lui s-au sfărâmat și spulberat într-o fracțiune de secundă. Nu a tresărit, figura nu l-a dat de gol însă simțea sângele zvâcnind cum îi părăsea fața< însă ce mai conta? Observa cât de fericită
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rost exterior zadarnicei ei desfășurări - mi se pare atât de apăsător și de neavenit, că adeverirea lui m-ar răni nevindecabil. Atunci nesfârșitul ce nu l-ai făcut și toate leneviile scuzate prin cinism s-ar năpusti peste groaza ta înmărmurită. - Nu sîntem ratați decât dacă viața are un sens. Fiindcă numai în acest caz tot ce n-am îndeplinit alcătuiește o cădere sau un păcat. Într-o lume cu un rost afară de ea, într-o lume care tinde spre ceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vinete, rătăciți ca ochii unei nebune, Buzele vinete și apăsate, părul negru ca noaptea, despletit, ce flutura împregiurul gâtului ei alb ca marmura cea moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau într-o disperare demonică și nebună asupra acelor oameni roșii de beție, cu ochii străluciți și murdari, cari, tăvălindu-se pe pământ, o priveau c-o ardoare sălbatecă și neumană. - Hoho!... răcni unul din ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
porumba... O simți ea aceasta și cu o ultimă sforța [vre ] se rupse din brațele lui... Eu întinsesem pistolul pin fereastră în momentul când ea deschise ochii... Era să fugă pe ușă și văzând arma-ntinsă... ea rămase dreaptă, o-nmărmurită statuă a disperărei sublime, cu mândrie de leoaică în față, c-o strălucire sălbatecă și vergină în ochi. Cu mâna sigură, slobozii drept în pieptul ei... nimerisem bine căci, c-un surâs ce deveni angelic ca a unei martire, ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înnouratele și maiestoasele palate de diamant ale zânei poezii, unde-n salele umplute c-un aer de aur plutesc visurile, umbre de argint și d-o lumină mai albă ca zapada, femei[a]- poezie ce-nflorește în fereastră de nor înmărmurit și-o numește floarea dorurilor. \ \ Dar, dezgustată de ea, deși n-a veștezit încă, zâna o aruncă pe malul unui râu care curge pe lângă stânca grijei * și-și sparge cugetările sale de diamant și reflecțiunile sale {EminescuOpVII 230} cadențate în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să las pe astă virgină cu chip de Adonis să înflorească în umbra cugetărilor lui melancolice... și să moară cum o floare moare, cu toată primitiva ei frumusețe... astfel cum a mai murit o dată... de gândeai că e un înger înmărmurit, să nu-i brăzdeze pasiunile fața lui cea netedă și rotunzită în ovalul ei, să nu se usuce, să nu devie urâte aceste irezistibile umbre de tristeță zugrăvite cu măiestrie sub umerii feței lui... Și cu toate astea... Ah! am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Oprescu se pregătea să-i comunice rezultatul calculelor, arhitectul îl privi fix cu ochii lui albaștri, aproape opalini în bătaia soarelui, și cu expresia cea mai serioasă zise: - Domnule, mă confundați, eu nu mă numesc Ioanide! Și lăsă pe bătrân înmărmurit. După masă, Ioanide primi pe Tudorel în birou. Aștepta cu emoție acest moment dificil, deoarece fiul său i se părea tot G. Călinescu atât de impenetrabil ca și tagma celor mulți moralmente căreia îi aparținea Dan Bogdan. Arhitectul făcea silințe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiica domnului Hagienuș! Pomponescu se purtă amabil și-i sărută mâna la ieșire, dar îndată ce-l întîlni pe Hagienuș îl luă în primire, spre a petrece: - Nu știi cine a venit deunăzi la mine la minister! Fata dumitale! Hagienuș rămase înmărmurit. - Mă jur pe ce am mai sfânt că nu am trimis-o eu! - Nu te mai jura, că te cred. Asta e în fond singura satisfacție a unui ministru, să fie solicitat. Pomponescu prețuia pudoarea relativă a lui Hagienuș și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestei țări. Dar se vede că deodată cu toamna anului acestuia a fost scris să vie și toamna acestei vieți iubite, căci același soare care a luminat bustul de marmură a lui Grigore Vodă au încunjurat cu razele sale fruntea înmărmurită a lui Constantin Negri și mormântul său, deschis să-l primească. Astfel pământul românesc primește în brațele sale pe copiii săi adormiți cu aceeași blândețe ca sânul mamei; el, în care zac comorile trecutului nostru, își adaogă câte o nouă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
munte, nici Rodica (purtând cofița cu apă rece), nici cuvintele istorice, fals istorice, nici idila de circumstanță între un roman și o dacă, nici transformarea în decoruri de carton a miturilor nebuloase, nici întruchiparea unor figuri de legendă în actori înmărmuriți parcă de prostiile pe care erau forțați să le spună"309. Filmul reprezintă în mod oficial istoria și estetica țării, dar în imagini și dialoguri slab valorice. Trei decenii mai târziu se organizează în Paris "Săptămâna filmului românesc" (16-23 februarie
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nou guvern, precum cel al lui Gomulka din Polonia. Tancurile sovietice au restabilit ordinea și Nágy a căzut de la putere 868. Lumea era cutremurată de faptul că sovieticii folosiseră tancuri pentru a ucide civili și studenți. Bucureștiul rămăsese și el înmărmurit. La declanșarea revoluției din octombrie, forțele liberale din România fuseseră entuziasmate de evenimentele din Ungaria. Acestea priveau revoltele ca pe un mijloc prin care o țară își poate alege propriul drum către socialism 869. Dar în momentul cînd sovieticii au
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea lui Russell: „Descoperirea de către dumneavoastră a contradicției m-a 324 GÂNDITORUL SINGURATIC surprins extrem de mult și, trebuie să spun, m-a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
frumusețea „fără pereche” a statuii ca imagine moartă („her dead likeness”), comparabilă cu frumusețea la fel de „neasemuită” a modelului în timpul vieții; uluirea în fața statuii dezvelite („you wonder”), care nu numai că-i amuțește pe privitori, dar îi și face să rămână înmărmuriți, încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine vie. Efectul asemănării este atât de șocant, încât el se calchiază, ca să zicem așa, pe efectul apariției unei fantome. Perdita
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în timp ce Tartuffe, înflăcărat, trece la acțiune și e aproape gata să comită un viol, Orgon, sub masa lui, rămâne nemișcat. Nici o reacție, nici o intervenție: revelația l-a năucit. Sub efectul a ceea ce dispozitivul de supraveghere i-a dezvăluit, Orgon, buimăcit, înmărmurit, se arată incapabil să schițeze fie și cel mai mic gest. Doza de adevăr injectată se dovedește a fi o supradoză care îl paralizează. Lipsit de anticorpi, Orgon pare să-și fi pierdut orice capacitate de reacție, astfel încât remediul administrat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pup. Să fiu al naibii dacă nu meriți să te pup. (îl pupă) Vecin 1: (către Mihai) Vezi? (către Val) Hai să te pup și eu. (îl pupă) Știți ceva, hai să ne pupăm cu toții! (îl sărută pe Mihai, care, înmărmurit, se duce spre Alex cu brațele larg deschise) Pînă ne-om înțelege, hai să ne pupăm. Alex: Încă n-am învățat să... pup. Vecin 1: (nu insistă) Ei, lasă că-nveți tu. (merge spre Maria) Maria: (strigînd la Mihai) Te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Emanou. Mulțimea, filmată în prim-plan, este in extaz. Se trece în plan-american: Topé îl săruta pe Emanou. Muzică încetează. Cei doi sunt filmați din profil, tot în plan-american. Se aude un fluier, fluierul polițiștilor. Se trece pe gros-planul fetei înmărmurite de uimire a lui Fodère, în fond, cel care l-a susținut pe trădător în planurile sale. Tiossido coboară dintre bateriști. Muzicienii fug. Mulțimea e filmată de sus129 (încadratura rămânând prim-plan-ul) în timp ce se retrage. Se aud împușcături. Se zăresc căști
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sorcove."412 Miza este cu totul alta, iar tradiția iconografică a mitului este modificată. Venus, care trezește la viață statuia, este absentă, artistul o "netezește" și o "mângâie" cu același elan, dar zadarnic, pentru că aceasta rămâne cu ochii închiși, la fel de înmărmurită. Pygmalion se află cu mâna pe daltă, dar nu se știe dacă urmează o nouă mângâiere ori o lovitură. Doamna T., în acestă ipostază creatoare, își manifestă diverse sentimente ori atitudini care echivalează cu deziluzia. Sosirea lui D. îi cauzează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a comunicat un paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea lui Russell: „Descoperirea de către dumneavoastră a contradicției m-a surprins extrem de mult și, trebuie să spun, m a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
războinic, iar aceste cărți mi-au ținut companie de-a lungul anilor." Țepeș pare, într-adevăr, un cititor împătimit. Cu profesorul american de față, se adîncește, la un moment dat, în lectură, uitînd de sine și făcînd abstracție de musafirul înmărmurit, de alături. Ajuns cu biblioteca la dimensiuni colosale, Dracula realizează că are nevoie de o catalogare a volumelor. Așadar, îl alege pe Rossi, un istoric remarcabil, pentru a-i fi bibliotecar. Misiunea nu este una obișnuită: Vei lucra cu unele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
încredere în tine să-ți destăinui anumite lucruri despre mine, iar tu le faci publice în felul acesta!". Ceilalți studenți, care nu știau de faptul că toate aceste manifestări erau regizate și că făceau parte din derularea experimentului, au rămas înmărmuriți, fiind speriați și contrariați, în același timp. Speriați de faptul că totul putea degenera în manifestări și mai violente și contrariați de modul în care un student se adresase profesorului lui. Atunci le-am explicat că totul era o farsă
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
patru leghe de Blois, la o leghe depărtare de cursul Loirei, în fundul unei văi foarte adînci, între smîrcuri întunecate și un codru de stejari bătrîni, departe de orice drum, se înălța un castel regal sau mai curînd din basme. Călătorul înmărmurit și-ar putea închipui că vreun geniu al Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]