3,744 matches
-
un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al Vavei Ștefănescu și freamătul fustelor învîrtite nervos de bărbați. Stihii ale timpului meu. Prizonieri ai întunericului. Uneori, și sunetele o iau razna. Sînt dizarmonice, chinuitoare. Se topesc, se rup. Sau înnebunesc de-a binelea și repetă, la infinit, parcă, același cîntec, aceeași temă. Vocile bărbaților și femeilor se armonizează tulburător, spre final, într-un canon care răsună ca într-un templu. Cine sau ce este dincolo de cortina de fier? Nu știu
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
de o poezie extraordinară, fină și emoționantă, sînt secvențe care te duc cu gîndul la basme. Relațiile dintre putere și cetățean aduc pe scenă, din plin, și absurd, și black humor. Într-o țară cu un regim totalitar, toată lumea a înnebunit. Se strîng frustrări, violențe pe toate planurile - în familie, acasă, între părinți, între copii și părinți, la serviciu, la școală - nimeni nu mai gîndește cu capul lui, canoanele au semn schimbat, iar suspiciunea continuă a vinei și vinovăției deformează cumplit
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
demonstra că lupta dintre modernism și "canon" se dă și în afara muzicii. Înfruntarea are loc între un Sixtus Beckmesser admirator al peisajelor idilice cu vechiul Nürnberg (interpretat cu vervă și "mușcător" de baritonul Michael Volle) și un Walther von Stolzing înnebunit după graffitti și action painting (tenorul Klaus Florian Vogt, o voce de prim rang, tulburătoare în pasajele lirice, și un mare talent actoricesc). În actul III însă, rolurile se vor inversa, Stolzing devenind conservator până la limita kitschului, iar Beckmesser, postmodernist
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
grupate treizeci de secvențe epice centrate pe unul sau altul dintre personaje (în partea întâi, aveam un desfășurător biografic al Adelei Nicolescu), multe dintre "victimele" Sistemului se arată a fi altfel și altceva decât păreau inițial. Mircea Buțescu, părintele care înnebunise în ziua morții lui Dej, se dovedește, după o vreme, un rațional și obedient informator. Gabriel Neicușoru, profesor nonconformist îndrăgit de elevi, va face orice pentru a intra în Partid. Până și Săndina, cu gura ei slobodă ce acuză, zi
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
biobibliografice aduse la zi, și încă niște poeme, să fie, pentru când va veni ceasul potrivit. Că ne așteaptă vremuri și mai grele și că poeții intră de-a binelea în dizgrația lumii, dintr-o confuzie dirijată, că toată suflarea înnebunește, că poezia poartă vina, că Dumnezeu, că mielul e prost, că să-l mâncăm, că tot nu-și află locul printre betoane și afaceriști... Să încep cu această Re-memorare: "Re-memorare/ cu timp oprit în oră/ cu minute agitate, foindu-se
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
opțiunile colegilor de școală, l-au cultivat și ei pe Tasso. Donici și Alexandrescu păreau, mai cu seamă, înrolați în rîndul prețuitorilor. Portretele pe care le face Călinescu, parte biografie, parte legendă, sînt aidoma celor din Istorie.... Vedem un Tasso înnebunind de presiuni, a cărui față, desenată de Alessandro Allori, are "luciul lumînărilor groase de ceară întunecate de fum." Cervantes apare, ca-ntr-o oglindă șugubață, în versurile lui Macedonski, "cel mai cervantesc din galeria fizionomiilor literare române": "Eram puternic împărat
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
capcană. Victor Olaru privea lațurile fără a le vedea, nu și putea lua gândul de la Întâmplarea nemaiîntâlnită. Ce-a fost asta? Oare au plecat de tot, se mai Întorc? Din Întrebări și gânduri nu tocmai ușoare Îl trezi Vizanti care Înnebunise de tot; sărea pe două picioare, mârâia reținut și scheuna alarmat, alerga În cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cadă, s-o sprijinit de un dulap și o îngăimat: „Cine dracu ești de dai buzna așa? Aici nu-i casă de nebuni!” „Nu-i casă de nebuni, dar închideți bolnavii în morgă cu morții alături! Păi cum să nu înnebunească omul când se trezește în miez de noapte în morgă?” Intre timp, bețivul a descoperit fața strigoiului. Directorul o făcut niște ochi cât cepele și după ce s-o zgâit un timp o grăit ca din altă lume: „Apoi aiasta îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
drept că se și dărâma după o săptămână, râde el spre Vaniușka, punându-l pe acesta în mare încurcătură: să râdă, să nu râdă? Ce zici? Vaniușka nu răspunde. Lionel încearcă o scăpare: — Cu contracte de muncă? — Ce contracte, ai înnebunit? Cine a auzit de contracte de muncă în construcții? În afară de ăia care au dat faliment. Îmi plătești douăzeci de euro de căciulă la sfârșitul fiecărei zile. Dacă vine un control, i-am încărcat în autobuz și-am dispărut: vizităm Valea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de-atunci... să fi ros vreun șobolan vreo țeavă... — Ai șobolanul? Claude dă afirmativ din cap. — Să fie ceva curat... — Apa spală tot. Te-aștept mâine-dimineață să semnăm actele? — Mâine, pe la zece. — Plătești cash sau prin bancă? — Ce bancă, ai înnebunit? Și dacă nu-ți intră banii până marți și am ghinionul să fie marți inundația, nu m-am ars? — Atunci, asigură-te și pentru incendiu. Râd amândoi de gluma lui Sami. Nu știu cât de bun e domnul Hirsch la asigurări, dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o voce de pe altă lume. Roman, aflat aproape de cadavrul lui Kiril, se uită sub pancarta chinezului. — Pe fruntea lui nu se mai poate citi nimic, nu mai are frunte. Să-l ducem la spital, face el o propunere aberantă. — Ai înnebunit? Nu vezi că e mort? Vrei să vină poliția, să-ți ceară actele și să te expulzeze? Lumea începe să iasă la ferestre, să vadă cauza bufniturii. Lionel intră în panică. Deocamdată, tot ce poate vedea lumea este o pancartă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ne facem că nu ne cunoaștem. Și cum vorbim între noi? e tot mai confuz Roman. — Facem cunoștință. Gata, eu o iau peste pod, tu tai-o de-a lungul apei, să ne piardă urma. — De-a lungul apei? Ai înnebunit? O iau la fugă amândoi, în direcții diferite. Lionel îl așteaptă pe Roman la intrarea în catedrală. Frunzărește atent un maldăr de hârtii. Vine și Roman. Dă să treacă pe lângă el, ignorându-l. — Roman, sunt aici! Roman îl privește mirat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Din Bentley coboară un individ cu o cagulă pe față. Lionel recunoaște imediat vocea: — Bună ziua, domnule Hirsch. Vă știu, dumneavoastră l-ați asigurat și pe domnul Claude împotriva inundațiilor. Sami Hirsch își scoate cagula. Stiopa îl întreabă: — Ce faci, ai înnebunit? — Dacă m-a recunoscut, spune Sami, fericit că poate să respire în voie. Stiopa deschide o servietă plină cu bancnote de cinci sute de euro. — Semnezi acum toate actele și ai aici o sută de mii de euro. Pe loc.
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am dat de pomană lucrurile care nu-mi mai trebuiau. Un obicei românesc. — Și dacă n-o să mori? — O să mi cumpăr altele. Am câștigat la bani zilele astea, c-o să fiu cel mai bogat mort din cimitir. Ești irecuperabil, ai înnebunit de tot. De când ți-a cobit escroaca aia c-o să mori, nu faci decât să-ți plângi de milă. Scuză-mă, dar pentru un inginer ești destul de infantil. Și te și repeți. Mi-e tot mai greu să te suport
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata de sînge? Ori ne-am sinucide precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum actorul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o : pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc de tine. Să vezi ce fulgi am eu, colo, în cotlonul bălții, ia așa de mari, cât o cioară!... CODÂRLIC: Măi dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să-i învârtim mintea lui Dănilă pân-a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la pensie. Nu le spun celor doi asta, dar sigur e adevărat. A bătut într-o zi de dimineața de la 8 până seara la 6. Câte ore sunt? Zece ore! A bătut o sută și-o pagină. „Era un băiat înnebunit de la IEFS și trebuia a doua zi să predea lucrarea și doar că nu plângea, doar că nu s-a așezat în genunchi! Asta era seara, când să plec io de la birou. Mi-a zis să i-o iau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
drăguțe, cu vegetație, mi-a plăcut mie. Am bătut la o poartă. Costa invariabil echivalentul a 200 de mărci de persoană. Mit frühstück peste tot. Niște orășele satelit unde vin barosanii în week-end. Vorbeam pe la toți mit frühstück. M-au înnebunit. Lasă-l dracu de frühstück. Nu, că intră în preț. Problema era că nu prea ne înțelegeam. Nu mai vorbisem germană din liceu. Văd unul pe drum. Hai să mă lămurească ăsta. Iau io dicționarul cu 14 limbi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cu toată prudența șoferului, Răducu nimeri sub roțile din față, apoi sub cele din spate, care îl striviră ca pe o gâză. Șoferul opri cât putu de repede, alergă câțiva pași în urma mașinii, dar scena care i se înfățișă îl înnebuni. De pe un cap imobil desprins total de corp îl priveau doi ochi uimiți. Membrele inferioare și întregul trup erau zdrobite și scăldate într-o baie de sânge. În câteva minute se adună o mulțime de oameni. Toți se întrebau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o durere fără egal, îi ruga necontenit pe binevoitorii acestui gest suprem să o lase să-și vadă băiatul, dragul ei băiat, puiul ei frumos, neprețuita ei comoară. I s-a spus că va veni și timpul acela, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
revenirea la o viață normală a Simonei, nu se pronunțau privind durata spitalizării. * După un timp tristă, împuținată și marcată de suferință, dar conștientă de starea ei generală Simona se adresa medicului de salon: Domnule doctor, dacă mai stau aici, înnebunesc! Să știți că eu nu sunt nebună! Doctorul o privi cu interes și o compătimi în acelaș timp. El știa bine că toate pacientele internate în această clinică spuneau același lucru. Dar îi promise că va întreprinde un consult împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o iubire - în mod evident - interesată, aproape până la divinizare; le venera adânc și își făcuse deja un scop în viață din a le obține și a le consuma cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
marcat de cele spuse. -Nu aceasta e chemarea justiției? Să stabilească de partea cui este dreptatea! Cât privește sentința, în cazul vostru, aceasta depinde de o serie de factori. Nu mai continuă fiindcă văzu în ochii Inei lacrimi. - Noi suntem înnebuniți, nici nu știm pe ce drum să apucăm, reveni în discuție Ina, ștergându și cu discreție boabele mari de rouă care-i potopiseră obrajii. - Este cu adevărat o situație pe care n-am mai întâlnit-o! spuse Jan, dar nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]