465 matches
-
ucis și-n pustiul de cuvinte, doar o rodie mă-mbie, Să rămân o nemurire peste o lume a lui Iisus. El e Timpul ce-mi rămâne, veșnic ca o rătăcire, Prin ghețare de iubire, dragostea îmi sângerează seceta ce-nnebunită e-o continuă gândire, Ce cutremură o lume, și n trăiri mi te visează. 18-09-2007, 1300h TEMPLU DE CUVINTE E toamnă-n suflet și-n vise mă apasă O despărțire-n timp, cu zările pierdute Erai o veșnicie de sărutări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unul dintre tipi. —Îmmm, am răspuns eu vag. Eram și mai puțin interesată decât de obicei fiindcă observasem o carte pe masă. Era o carte foarte bună. Una pe care o citisem și eu. Eram înnebunită după cărți. Și eram înnebunită să citesc. Și eram înnebunită după bărbații care citeau. Eram înnebunită după bărbații care erau în stare să facă diferența dintre existențialism și realism magic. Iar ultimele șase luni mi le petrecusem lucrând cu oameni care abia reușeau să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gulerul în sus, violent și foarte strâns în jurul gâtului. M-am înecat și am tușit ceva vreme, timp în care Kate a început să se foiască fără stare în pătuțul ei. „Of, nu te trezi, draga mea“, m-am gândit înnebunită. „Nu plânge. Nu ai nici un motiv. Totul o să fie bine. O să-l recâștig pe tati. O să vezi. Ține-te tare!“ Ca prin miracol, Kate s-a liniștit și nu s-a trezit. Am ieșit în vârful degetelor din camera întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Cel de Sus, eu tot o să am nevoie de câte un KitKat în fiecare dimineață la ora unsprezece. Dar mă consolam cu gândul că probabil toate persoanele alea scheletice mințeau de înghețau apele. Că, de fapt, erau niște bulimice înnebunite sau că luau amfetamine sau își făceau câte o liposucție în fiecare weekend. Iar acum, pentru prima dată în viață, nu-mi era foame. De fapt, eram oripilată de ideea de a mânca ceva. Nu-mi păsa. Nu-mi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai era o noutate. Dar eu nu eram într-adevăr pregătită pentru cacofonia de plânsete care ne-a întâmpinat la sosire. Se părea că în sala de așteptare erau câteva mii de copii care plângeau în brațele mamelor hărțuite și înnebunite. De fapt, unele dintre mame plângeau mai tare decât propriile progenituri. — De s-ar opri din plâns, spunea printre lacrimi o femeie fără să se adreseze nimănui în particular. Măcar cinci minute. Doamne, m-am gândit îngrozită. Dintr-odată am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o vreme, am rătăcit printr-o librărie. Corpul începea să-mi pompeze adrenalină prin vene de fiecare dată când mă aflam la o distanță de minimum o sută de metri de o librărie. Eram înnebunită după cărți. Eram aproape la fel de înnebunită ca după haine. Și asta spune ceva. Îmi plăcea să le ating și să le miros. Pentru mine, o librărie era ca peștera lui Aladin. În spatele copertelor lucioase găsești lumi și vieți întregi. Tot ce trebuie să faci este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
niște bice umplându-mă de cu sos roșu. Felul în care reacționez la mâncare când sunt în preajma unui bărbat e un barometru sigur al sentimentelor pe care le am pentru el. Dacă nu pot să mănânc nimic înseamnă că sunt înnebunită după el. Atunci când dimineața reușesc să beau niște suc de portocale și să ronțăi niște pâine prăjită înseamnă că am ajuns la Sfârșitul Începutului. Iar atunci când ajung să termin mâncarea pe care el a lăsat-o în farfurie, relația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai nici un motiv să fii agitată. Și, cu multă blândețe, mi-a cuprins umerii cu brațul, iar palma și-a așezat-o pe ceafa mea. Am închis ochii. Nu-mi vine să cred că fac chestia asta, m-am gândit înnebunită, dar nu mă opresc. Când fața lui Adam s-a apropiat de a mea, i-am inhalat parfumul pielii. Am așteptat să mă sărute. Iar atunci când sărutul a venit, a fost superb. Dulce și blând și ferm. Genul de sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am protestat. — Ciudat mod de a o dovedi, a zis Adam. —Uite ce e! Există vreo șansă să rămânem prieteni? l-am întrebat, încercând cu disperare să mai salvez ceva din tot dezastrul ăla. — Nu. — De ce nu? l-am întrebat înnebunită. — Pentru că nu-mi vine să cred că stau de vorbă cu aceeași femeie cu care am fost duminică noaptea. Credeam că femeia aceea era inteligentă, avea respect de sine și știa foarte bine ce vrea. —Dar sunt inteligentă. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să merg încet, cumva împotriva voinței. Acum că ajunsesem nu prea știam ce să fac. Nu-mi doream decât să nu fi fost acolo. Să nu fi trebuit să fiu acolo. Chiar trebuie să am confruntarea asta? m-am întrebat înnebunită. Poate că greșesc. Poate că James mă iubește cu-adevărat așa cum sunt. Poate că ar trebui să mă întorc din drum și să mă duc înapoi acasă și să-mi închipui că totul e în regulă. Am rămas în fața intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răspuns el politicos. Mi-am ținut răsuflarea și am așteptat ca Adam să intre înapoi în casă. Apoi mi-am dat seama, îngrozită, că Adam nu avea de gând să facă treaba asta. „Fir-ar al naibii“, m-am gândit înnebunită. „Vine încoace“. Helen și Adam au venit până la oaza cu șezlonguri, Diet Coke, loțiune de protecție solară, reviste pentru femei și chipsuri pe care eu, Anna și Kate ne-o construiserăm. Adam a rămas în picioare, în timp ce umbra lui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
corect și decent. Chiar te-ai bucurat că ți-ai văzut copilul? l-am întrebat cu blândețe. Adam a dat din cap. Părea pe punctul de a izbucni în lacrimi. Of, te rog să nu plângi, m-am gândit eu înnebunită. Cred că m-am săturat de toată chestia asta cu noul bărbat. Încetează cu nenorocitele astea de sentimentalisme. Ține-te departe de latura ta feminină! Dacă te prind prin preajma ei, te pocnesc. O voce slabă din creierul meu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
splendidele ei fese, În spital aproape nimeni nu știa că ne iubeam așa că se mirau că făceam toate gărzile colegilor, presupunînd Însă că nu voiam să ratez șansa de-a căpăta experiență noaptea În direct, stăteam acolo non-stop Îngrozit, distrus, Înnebunit, privind-o cum dispare zilnic puțin cîte puțin din fața mea și primind În plină figură loviturile somităților chemate pentru a elucida cazul, e tarată, zicea unul, privindu-mă ca pe un stagiar plin de dorința de-a Învăța cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
respiră haosul din jur: polițiști, cioburi de sticlă. O ambulanță intrase cu spatele prin vitrina spartă și Încărca cadavre. Bud White striga ordine. O fetiță Într-o rochiță Împroșcată cu sînge mînca o gogoașă. Tomberon a venit Înapoi și mai Înnebunit. — Trenul a plecat din L.A. acum zece minute. Treizeci și doi de deținuți Într-un vagon, iar telefonul de la bord nu funcționează. L-am sunat pe Kleckner și i-am spus să o caute pe Dot Rothstein. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu un torent de scîntei vîscoase. Mickey veni și o ajută, și după o clipă, un bărbat și o fată ieșiră dintr-o casă și li se alăturară: toți goneau pe stradă, În sus și În jos, ca niște fotbaliști Înnebuniți... Dar unele din bombele incediare căzuseră pe acoperișuri și În grădini, unde nu le puteau ajunge; una se cuibărise pe un indicator De Închiriat, din lemn, care Începuse deja să ardă. — Unde naiba vă e gardianul? Îl Întrebă Kay pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o Închidea acum. Viv se forță să se ridice În capul oaselor. — Așteaptă, zise ea. Unde-i Reggie? — Reggie? Întrebă Kay. — Soțul ei! spuse bătrîna. Dumnezeule, am uitat de el cu totul. L-am văzut strecurîndu-se și.... — Reggie! strigă Viv Înnebunită. O curea Îi ținea strîns coapsele. Începu să tragă de ea. Reggie! — E aici? Întrebă Kay. — Nu cred, răspunse Mickey. Vrei să mă duc și să-l caut? Viv Încă se lupta cu cureaua. — Bine, spuse Kay, dar fă-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost Într-adevăr trasă de frînghii strînse. Își ridică iar capul și-și lipi gura de a Juliei, și cînd Începu să geamă, o făcu În gura ei, pe buzele și obrazul ei. — Taci! zise Julia, deși ea Însăși Împingea Înnebunită. Se gîndea la oamenii din apartamentele apropiate. Taci, Helen! Taci! — Îmi pare rău, zise Helen fără suflare, și gemu din nou. Nu semăna deloc cu felul lejer În care făcuseră dragoste Înainte. După aceea, Helen rămase tremurînd, Încercînd să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
N-o să poți face nimic. — Helen e acolo! Nu Înțelegi? — Firește că Înțeleg. De-aia am și venit. Dar... — Kay, spuse Mickey, luînd-o din nou de braț. Hughes are dreptate. E prea departe. Nu-mi pasă, le zise Kay aproape Înnebunită. O să alerg. O să... Apoi văzu ambulanța. O să iau dubița, adăugă ea mai ferm. — Kay, nu! — Kay... — Hei, zise gardianul, care asistase la scenă tot timpul. Ce faceți cu cadavrele astea? — La naiba cu ele, spuse Kay. Deja o luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum ar fi arta, chestii dintr-astea, ar trebui să fie lăsați să locuiască undeva, și la naiba cu Hitler... Dădu cu piciorul Într-unul dintre pantofii lui Duncan, apoi reîncepu să se Învîrtă prin cameră, mușcîndu-și degetele. Le mușca Înnebunit, scuturîndu-și mîna cînd o bucățică de piele sau unghie era roasă, trecînd apoi la alta. Își fixă privirea, dar nu asupra unui obiect anume. Fața i se albi din nou și ochii Înroșiți Îi ardeau ca ai unui nebun. Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În douăzeci de minute. Resping furioasă această ofertă și-i trântesc telefonul În nas. Și imediat regret gestul pentru că toate celelalte companii de taxiuri fie nu au mașină disponibilă, fie Îmi propun un timp de așteptare mult mai dezastruos. Sunt Înnebunită, când descopăr o carte de vizită arămie murdară ițindu-se de sub preșul de la ușă. E a unei companii de taxiuri de care nu am mai auzit niciodată: „Pegas - șoferul dumneavoastră Înaripat“. După ce formez numărul, tipul de la celălalt capăt Îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu vor să li se reamintească ce le așteaptă acasă, femei care sunt departe de copiii lor și se simt Împunse de ghimpele vinovăției. Pe fața mamei se citește un sentiment mult prea bine cunoscut mie. Două măsuri de scuze Înnebunite („Îmi pare rău pentru tot, oameni buni!“) la trei măsuri de sfidare („Și noi am plătit pentru locul nostru ca și voi, iar ea e atât de mică, ce-ați vrea să fac?“). Bebelușul nu are mai mult de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de vânt, niște gunoaie care dansează, cerul de culoarea unei tigăi. Văd un taxi, o lumină neclară galbenă la orizont. Fac cu mâna când se apropie. Nu oprește. Alt taxi trece În viteză pe lângă mine, gol ca un dric. Sunt Înnebunită acum. Se apropie al treilea taxi. Îi ies În față ca să-l opresc. Taximetristul trage de volan ca să mă evite și-i văd prin parbriz fața lată de ciupercă turtită strigându-mi: —Vacă proastă, nu poți dracu’ să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și fericirea de logodnice a lui Jolene, KK și Cari. Peste câteva zile, luam masa la Joe, restaurantul acela super-nesănătos, de la intersecția dintre Sullivan și Houston. Julie era îmbrăcată pretențios, în scurta din blană de nurcă Mendel după care e înnebunită toată lumea. Pe de altă parte, prințesele din Park Avenue se îmbracă pretențios pentru orice eveniment, chiar dacă comandă mâncarea acasă. Așa m-aș îmbrăca și eu dacă aș avea o mulțime de haine noi în fiecare săptămână. Julie se împăună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lung de trei ori. Am pășit pe prundiș și portiera Porsche-ului s-a deschis cu putere, lovind vehiculul de alături. Violatorul aspirant a sărit din mașină, cît pe ce să-i rămînă partea din spate a smochingului În mîinile victimei Înnebunite. S-a refugiat În beznă sărind printre luminile Renault-ului. Am luat-o la fugă după el, dar a traversat În goană dîmbul de lîngă porți, și-a Îndreptat smochingul cu o mișcare din umeri și a dispărut În noapte. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]