723 matches
-
mai ordonat. Dinspre câmpie se auzea încă, din când în când, ecoul ciocnirilor îndepărtate ale ariergărzii, iar în perimetrul taberei se făceau, cu eficiență și cu sângele rece pe care hunii și-l regăsiseră, pregătiri pentru înfruntarea altor atacuri. Se înnopta, iar Balamber, care fusese profund mișcat de cuvintele înflăcărate ale lui Atila, se îndepărtă împreună cu Mandzuk pentru a se alătura restului mingan-ului său. O mică siluetă cu părul răvășit îi alergă în întâmpinare și, acolo, în mijlocul războinicilor, se ghemui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină. În restaurant erau o mulțime de cavaleri, probabil funcționari ai urbei, care făceau spirit, toți, cu atâta emulație, de parcă ar fi concurat la un premiu. În sfârșit, am plecat. Înnopta. Apele Ozanei erau acum ca dosul de cositor al sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mâncat propriile excremente, despre alții, că s-ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un mărfar și coborîse la Hadic; de acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine, Începu să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În casă. Farfuriile, cuțitele și lingurile, Însoțite de cratițe și melesteu, aveau să zboare direct În căpățâna sa. Închipuindu-și cum vor decurge lucrurile, Subotin hotărî, asumându-și toate riscurile, să nu mai meargă În seara aceea acasă, ci să Înnopteze În depozit. Zis și făcut. Fiind obosit după o zi de muncă grea și amețit de băutură, brigadierul se culcă direct pe dușumea, punându-și geanta burdușită cu acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la fel! Fără cuvinte ! Nici ministrul Popov nu a avut nimic de spus. Seara am servit dineul pe o navă maritimă de pasageri reprezentativă a Ucrainei, care era ancorată în Marea Neagră, cel mai probabil pe Canalul Bâstroe. Toți participanții au înnoptat pe această navă. A fost un dineu stropit din belșug cu vodcă, foarte mult apreciată, îndeosebi de localnici. A fost prezentat și un agreabil program artistic. O seară plăcută cu care s-a încheiat prima reuniune a "Trilateralei". O a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ea. Continuam să nu-i vorbesc, dar, ciudată senzație, mă temeam pentru ea, o învăluiam cu privirea într-o afecțiune neașteptată. Mi se părea că o pândește o primejdie. La jumătatea drumului dintre Fès și Meknès, am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel de cărți, minunat caligrafiate și legate în piele. Mi-a explicat că teologii musulmani precum și personajele sus-puse din țara negrilor cumpărau sumedenie de asemenea cărți și că era vorba de un negoț extrem de profitabil. Cum ne opriserăm pentru a înnopta în acea localitate, l-am însoțit pe genovez la o cină oferită de furnizorul său. Locuința era bine construită, cu marmură și majolică, având pereții îmbrăcați în țesături din lână fină, iar podelele acoperite cu covoare tot din lână, plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans anevoios, de gumă. Pustiu adânc... și-ncepe a-nnopta, Și-aud gemând amorul meu defunct: Ascult atent privind un singur punct Și gem, și plâng, și râd, în hî, în ha... Tablou de iarnă Ninge grozav pe câmp la abator Și sânge cald se scurge pe canal; Plină-i
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
canal; Plină-i zăpada de sânge animal - Și ninge mereu pe un trist patinoar... E albul aprins de sînge-nchegat, Și corbii se plimbă prin sânge... și sug; Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug Pe câmp, la abator, s-a înnoptat. Ninge mereu în zarea-nnoptată... Și-acum când geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licărind. - Iubito, sunt eu la ușa înghețată... În grădină Scârțâie toamna din crengi ostenite Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn, Și frunzele cad ca
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
care se temuse Virgil și pe care știa că trebuia să-l înfrunte. Aceasta era Elbaroom, căminul comunității de băutori din K, centrul de informații al orașului. Potrivit planurilor sale, trebuiau să intre, nu numai ca să găsească un loc de înnoptat, dar și ca să-l prezinte pe Vultur-în-Zbor orașului K. Așadar, trebuiau să-l întâlnească pe cârciumar. Cârciumarul se numea O’Toole. — Ana radar era, are radar Ana, murmură Virgil Jones. în afară de limba numită malayalam, era singurul palindrom pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pînă cînd silueta ei s-a topit În penumbra cenușie dinaintea furtunii. Am desdoit cartea de vizită. În interior, scrisă cu albastru, era o adresă pe care o știam prea bine: Bulevardul Tibidabo, 32 27 Furtuna nu așteptă să se Înnopteze ca să-și arate dinții. Primele fulgere m-au surprins la puțin timp după ce luasem un autobuz pe linia 22. CÎnd am Înconjurat piața Molina și am urcat pe Balmes, orașul Își pierdea deja contururile sub perdele de catifea lichidă, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
peste ea și i-am mîngîiat pielea pîntecelui cu vîrful degetelor. Bea Își miji pleoapele și Îmi surîse, sigură și puternică. — Fă-mi tot ce vrei, șopti ea. Avea șaptesprezece ani și viața Întreagă Îi strălucea pe buze. 29 Se Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre albastre. Din furtună mai rămăsese un suflu de burniță rece. Am vrut să-i Înapoiez cheia, Însă Bea mi-a poruncit dintr-o privire să o păstrez eu. Am coborît pînă la promenada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le-am luat cu mine. Chiar În după-amiaza aceea l-am vizitat pe tata la Cimitirul Cărților Uitate și le-am ascuns undeva unde nimeni, mai ales Julián, nu le-ar fi putut găsi. CÎnd am ieșit de acolo, se Înnoptase. Megînd pe Ramblas În jos, am ajuns pînă la Barceloneta și am intrat pe plajă, căutînd locul de unde privisem marea cu Julián. Rugul de flăcări de la magazia din Pueblo Nuevo se zărea În depărtare, dîra de culoarea chihlibarului răspîndindu-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zărea silueta vilei familiei Aldaya. M-am Întrebat dacă Bea, pierdută În acea Barcelonă a celor dezvoltați de lume, văzuse și ea aceeași imagine și Înțelesese că n-avea unde să se ducă În altă parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căutat să pună În practică preceptele lui Iisus: săptămâni Întregi a umblat pe câmp, umplându-și gușa cu semințe de in și floarea-soarelui... Și-a clădit un cuib din rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Da’ eu ce mănânc?! ... iată că vin musafirii. (strigând): Babă Iovă, întâmpină pe musafiri! Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locușor și pentru noi. Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc! Iova (deschide ușa): Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Oameni buni, eu v-aș primi, dar bărbatul meu este foarte rău și nici nu vrea să audă de oameni străini în casa lui. Iosif: Dar soția mea, Maria, trebuie să nască. E iarnă, zăpadă și ger și trebuie să înnoptăm undeva. Maria: vă rugăm, adăpostiți-ne măcar în staul! Iova: Haideți în ieslea boilor din staul! Văd că-și este foarte rău, trebuie să naști. Am să te moșesc eu. (Fecioara naște pe Isus - scoate de după ieslea improvizată o păpușă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
casă la mine, peste noapte, niște străini? Noi nu primim necunoscuți la dormit. (Închide ușa.) Iosif: Am bătut la multe uși, dar nimeni nu ne-a deschis. Trebuie să găsim un adăpost. Doamne, ajută-ne! Maria: Uite o iesle. Să înnoptăm aici! Iosif: În iesle? Maria: Da. (Intră. Îl naște pe Isus.) Pauză muzicală de trecere spre scena III - 2 minute Scena III - Lângă iesle Păstorul 1: Frate păstorule, în seara asta oițele ne-au dat mai mult lapte ca de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mai buni dintre ofițerii săi sub paloșele creștinilor , orice urmă de ordine a dispărut din rândurile oștirii sarazine ale cărei rămășițe sfârșiră prin a-și căuta scăpare în tabăra de unde Eude și aquitanii săi au fost goniți . Intre timp se înnoptase și Carol nevrând să riște un atac asupra propriei tabere pe întuneric își retrase armata și a petrecut noaptea în vale , cu gând să înceapă bătăia în dimineața urmatoare . Potrivit planurilor sale , când s-a luminat de ziua , francezii se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era nimicirea unui cavaler din Apus, care se numea Roland și despre care vrăjitoarea a citit în cartea Destinului că va veni să-i distrugă grădina. După ce i-a povestit toate acestea, buna doamnă s-a depărtat. Văzând că se înnopta și că nu se mai putea întreprinde nimic până-n dimineața următoare, Roland s-a culcat și în scurt timp a adormit. În acest timp, nemernica femee pe care el o salvase și nu știa cum să fugă la iubitul ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
zile, două săptămâni... Mai mult nu. La auzul acestor vorbe, lotrului i s-a întunecat privirea. „Eu vreau ca faptul să se petreacă chiar în astă seară și ea îi dă cu două puncte”. ― Uite ce, Zaura. Cum vezi, se înnoptează. Eu nu mai am timp să te ascult. Poate altă dată. Acum mă grăbesc, fiindcă am și alte treburi. Dă-mi fiertura. Cât ai bate din palme, țiganca i-a adus un ulcior încă fierbinte, cu dop de ciocălău. ― Ia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
celor doi, acolo, în bordeiul lotrului, s-a sfârșit în „coadă de pește”. După vreo săptămână, așa, la vreme de seară, lotrul a pornit spre han. Începuse să ningă liniștit. Ce mai, ningea dumnezeiește. Când a ajuns aproape de han, se înnoptase de-a binelea. S-a oprit pe dâmbul din preajmă și a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost sigur că nu e nici o primejdie, a intrat în han. A rămas preț de o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem, Petruță? Unde îl îngropăm? Mare pedeapsă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]