3,216 matches
-
Picasso, gingășie și grație, ci o extraordinară libertate de mișcare, interzisă nudurilor de atelier. Această dezinvoltură naturală declanșează spontan seria dezmembrărilor acrobatice pe care Picasso le impune trupurilor de pe plajă. Picasso amplifică mișcarea naturală a înotătoarelor sale: unduirea devine torsionare, înotul, dezmembrare până la metamorfozarea trupurilor feminine în creaturi acvatice cu coadă de pește și brațe-lopeți (La nageuse 1929). Amplificarea mișcărilor naturale, pe care surplusul de energie solară le dezinhibase deja, duce la forme organice uneori grotești, datorate, poate, unghiului insolit sub
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
toată lumea capul spre ei. Lionel se ascunde sub masă (la figurat). În ușa bistroului apar cele două gemene. Sunt îmbrăcate la fel, în niște rochii scurte, mulate, cu dungi ca de zebre. Încearcă să se miște la fel: ca la înot sincron, dar pe uscat. Totuși, ceva îi face pe cei trei comeseni să se îndoiască de reușita operației de despărțire a siamezelor. Și acel ceva nu e faptul că între cele două fete e o diferență de vârstă de cel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă Esmé verdictul. Roman se ridică în picioare și începe să râdă în hohote: — Trișoareo! Escroaco! Târfo! Eu am fost campion al Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne banii înapoi, hoațo! Începe să dea cu pumnii în peretele de sticlă incasabilă care desparte cele două compartimente. Se oprește când încep să-l doară pumnii. Lionel, încă binedispus, întreabă ironic: — O să mor și eu? — Toți murim. Mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rău de el, dar dacă știa că stă prost cu banii, nu trebuia să se-ntindă la chiuvetă de marmură. — Când a cumpărat-o, stătea bine cu banii. — Lui Roman i-a prezis c-o să moară înecat. Unui campion de înot. Și azi a murit înecat. — Eu am auzit c-a murit îmbătat. — De la cine? — De la madame Agnès, care știe direct de la Fatima, care știe direct de la inspectorul Clovis. Toată lumea știe de înclinația lui spre băutură. A lui Roman, nu a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dragi ție, își iau un emoționant rămas bun de la tine, pupi fiecare broască țestoasă pe ambii obraji, ele se aruncă apoi demonstrativ, una câte una, în valurile mici ale lacului cu apă dulce și rece, lumina lui roz face seducător înotul dimineața, te uiți în lungul lacului până nu îi mai poți zări tresăltarea. trecutul, ca o mașină de tocat până să te întâlnesc, fiecare moleculă a ființei mele a fost digerată de o enzimă fiecare celulă a fost atacată de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sex feminin, tristă și frumoasă ca o cariatidă care susține acest templu de uimire. nu e complicat, nu e postmodern, dar îmi seamănă ceea ce scriu ce scrijelesc pe acest bob de orez - viață a mea timp al meu, prin care înot la mare adâncime cât mă poate ține respirația antrenată la circ numai cu tine, luo na numai pentru tine, pentru noi, pentru copilul nostru. sosirea acasă vezi ce simplu era? mă întreabă eul meu pe mine cel care are ochii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zâmbește. Șofează cu dezinvoltură. Ajungem pe plajă. Parchează mașina. Scoate un pat și două scaune pliante din portbagaj. "Ce vrei cu astea?", o întreb. "Să ne așezăm". "Dar nu înotăm?" "Du-te liniștită, eu rămân aici. Să nu te grăbești". Înot în bazinul imens, și aici sunt valuri înalte. Apa oceanului spală bazinul ca pe o coajă de nucă. Dansez în valuri și mă gândesc la viața aborigenilor. Acum o săptămână am fost invitată la cină la Mihai, fostul soț al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o apă mare și tu nu știi încă să înoți, Vișinel, dragule! - Nevoia o să mă învețe! Am să dau și din mâini și din picioare... - Crezi tu că așa te poți menține la suprafață!? Viața e chiar mai dificilă decât înotul. În ochii Inei se stinse o duioșie plină de tristeți de parcă băuse în acele clipe ceea ce mai rămăsese în cupa amărăciunilor în care se adunaseră, de-a lungul timpului, atâtea și atâtea încercănări. - Nu se poate să nu se poată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-șef la treisprezece ani. Grava accidentare i-a adus bunicului, un an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au adăugat maturizarea ivită la primirea buletinului de identitate, dragostea puternică pentru sporturile de vară î fotbal, volei, handbal, oină, înot, orientare turistică, ciclism, tenis de câmp) și de iarnă îschi, sanie, bob, patinaj, tenis de masă, șah), și conjunctura fericită a întoarcerii tatei din detenție - a învins monotonia serviciilor religioase și a dus la despărțirea de biserică pentru un timp
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
rezultând o scăldătoare în formă circulară pe care noi am botezat-o „La ciubăraș”. Adâncimea nu era prea mare, vreo doi metri, iar noi toți săream, cu mult elan, de pe malul înalt al Șutului, căci aveam și un antrenor de înot în persoana inginerului Zugravu, soțul dirigintei mele, profesoară de română. Al treilea loc de baie, mai îndepărtat de casă, era pe Strâmtură, în dreptul dealului consăteanului Tebrean, mai la vale de casa bătrânului piuar Gușoi, care deviase un braț din râul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o sfătuiau pe Ina să se lase în voia valurilor. Lua viața așa cum este. Nici În negru nici în roz. Știa să înoate, învățase acest lucru la ștrandul orașului și avea întotdeauna forța necesară de a ajunge la mal, chiar dacă înotul îi cerea un efort sporit. Era stăpână pe ea și nu dispera nici chiar în diminețile când soarele acoperit de nori prevestea o zi mohorâtă. * Alex, pe de altă parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
facem pe tata nefericit. Tata se simțea cel mai bine când era cu noi, așa ne spunea de fiecare dată. Dădea din cap la fiecare cuvânt al meu și-mi zâmbea. Eu îi povesteam de notele mele, de antrenamentele la înot și despre Mickey Mouse. Îmi sorbea fiecare explicație sau gest de parcă ar fi vrut să le țină minte toată viața, era ca atunci când faci fotografii, le pui în album pentru amintiri, dar nu te mai uiți la ele poate niciodată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
rece și eficientă. O zi, apoi alta și încă una. Viața noastră creștea în partea noastră de lume, iar despre tata nu mai știam nimic. Cumpărasem un televizor nou, mama începuse să se uite din nou la știri, eu lăsasem înotul și mă apucasem de patinaj. În fiecare duminică, mama mă însoțea la antrenament. Îi plăcea să mă vadă plutind peste gheață și făcând cercuri în spirală, așa, ca în desene. Apoi mă lua de mână și hoinăream prin oraș până
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a animalelor, a interzis, cel puțin În interiorul sediului ei, vânarea, chinuirea și omorârea lor,,. -E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În Încăpere, Îi provoacă durere. ,, Când am cunoscut-o pe Ema, aveam 23 de ani, și eram un student foarte bun. Noapte de noapte stăteam aplecat asupra cărților, nepăsător la distracțiile celor de vârsta mea. Singura plăcere Înafara studiului, era Înotul pe care-l practicam Într-un bazin al unei școli sportive, unde mă duceam destul de rar. Tatăl meu era prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să mă relaxez, când trupul meu amorțit simțea nevoia de puțină mișcare. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un bazin al unei școli sportive, unde mă duceam destul de rar. Tatăl meu era prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să mă relaxez, când trupul meu amorțit simțea nevoia de puțină mișcare. De obicei plecam spre bazinul de Înot al liceului, când orele de sport se Încheiau, și portarul, cu un aer plictisit Îmi deschidea ușița gheretei În care rămânea peste noapte, afundându-se apoi cu același aer plictisit În citirea gazetelor de sport din ziua aceea. Intram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vorbesc cu soarele și cu stelele. Mi-am pierdut instinctul social și bucuria de-a visa. Tot ce mi se Întâmplă e Însă viu, nu am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc câteodată pâine mucegăită, Înot prin gunoaie, mă Împrietenesc la cataramă cum se spune, cu propriile gânduri, mă Închid În șandramaua mea care tremură din toate Încheieturile și scriu, revărs pe hârtie povești pe care le mai țin minte sau inventez altele, În funcție de starea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiu-său. Trebuie să-nțelegi că alde Smolka nu-s la fel de bogați ca noi - și tocmai în asta constă diferența ultimă. O mamă care muncește și lipsa jaluzelelor, da, asta îmi explică în suficientă măsură totul - de ce merge el la înot în Parcul Olimpic și de ce simte nevoia să-i tragă mereu pe toți de puță. Își duce zilele cu brioșe și cu propria lui șmecherie. Eu mănânc prânzuri gustoase și de-aici mi se trag toate inhibițiile. Dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avântam În piscină lovind apa, care avea temperatura corpului, acea temperatură de piscină de hotel care fetelor le place la nebunie, dar pe care bărbații nu pot să o sufere. —Douăzeci de ture În jurul casei, a ordonat Lauren, Îndepărtându-se Înot. —Douăzeci? am strigat eu surprinsă În urma ei. —Bineînțeles. Trebuie să-ți fixezi țeluri În viață. Eu personal sunt o tipă pentru care țelurile contează foarte mult, spuse Lauren În timp ce dădea din brațe. Am prins-o din urmă și am Înotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
monograma H cu alb, care se asortau cu porțelanurile În dungi Bernardaud, și chiar și papuci În aceleași culori. Ne-am petrecut zilele următoare navigând leneș În jurul golfurilor și golfulețelor din St. Bart’s. Făceam aceleași lucruri În fiecare zi: Înot, sex, plajă. Serios, asta este tot ce făceam. Nu că am fi avut nevoie de varietate. Ancoram Într-un golfuleț Încântător, debarcam, ne plimbam agale prin sătuc și apoi beam limonadă la o cafenea În aer liber În timp ce citeam Herald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ne ajuta să urcăm la bord. Lauren și Giles ne așteptau pe punte, ținându-se de mână. Era de necrezut: Lauren, măritată! Proaspeții căsătoriți păreau să strălucească, la propriu, de fericire. Giles era foarte bronzat și purta pantaloni scurți de Înot roz pastel; Lauren Își schimbase deja hainele - și bijuteriile. Acum era Îmbrăcată cu un costum de baie Întreg cu dungi maro și albe, fără spate. Pe inelar avea un inel imens din abanos cu un topaz, iar părul Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu totul inedit și radical, însă simplu în același timp și de un caracter aproape arhaic, creând astfel un punct de reper unic în istoria Olimpiadei. "Cubul de apă" a fost dat în folosință la 28 ianuarie 2008. Sala de înot este o clădire cubică de culoare bleu. Exteriorul acesteia este alcătuit din 1.234 de perne pneumatice. Sub cerul albastru acoperit cu nori albi, Cubul de Apă se transformă parcă în mii de picături de apă ce plutesc deasupra Beijingului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o vacanță de primăvară din liceu am mers la Sinaia împreună cu Mateiul mic și cu doi prieteni; și nu doar că am mers la Sinaia, dar, la rugămintea unuia dintre ei, ne-am dus într-o după-amiază la bazinul de înot (pe unde nu mai călcasem de ani buni); și nu doar că ne-am dus la bazinul de înot, dar, când noi intram și ea ieșea, m-am trezit față în față cu o fată brunetă, subțire, parcă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doar că am mers la Sinaia, dar, la rugămintea unuia dintre ei, ne-am dus într-o după-amiază la bazinul de înot (pe unde nu mai călcasem de ani buni); și nu doar că ne-am dus la bazinul de înot, dar, când noi intram și ea ieșea, m-am trezit față în față cu o fată brunetă, subțire, parcă era o căprioară; și nu doar că era o căprioară, dar, cum îi licăreau ochii, cum clipea și cum lăsa ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o lună de zile, mereu la aceeași gazdă, de aproape două duzini de ani. În luna pe care o petrec acolo nu se întâmplă nimic: citesc, ascult muzică, lenevesc, port discuții, mă uit la ceas, uneori ajung la mare și înot. Nu sunt singur acolo, ci înconjurat de nevastă, tată, prieteni, cunoscuți care vin și stau sau vin și pleacă sau uneori nici măcar nu vin. Văd cam aceleași fețe în fiecare an și este bine. Anul ăsta am fost acolo fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]