1,931 matches
-
mare rușine să ți-o taie altcineva; este onoarea ta, mai ales că a mea era așa de frumoasă, mi-a spus cu nostalgie. -Da de unde tată-mare? semănai cu Moș Crăciun! Făra ea pari tânăr și frumos! Tata-mare s-a înroșit de plăcere și nu a mai așteptat de data aceasta să ne apropiem de casă să mă „plătescă”; a băgat mâna în buzunar și mi-a întins un leu. Când am văzut leul, mai să cad pe trotuar și întinzând
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
cu această secreție, ea este administrată în mai multe feluri: fie că se toarnă pe partea cea mai cărnoasă a brațului copilului care urmează a fi inoculat, frecându-se cu o bucată de pânză spartă, atâta vreme până ce porțiunea se înroșește și se inflamează, fie că se produce o mică rană în același loc și se varsă o picătură din otrava de bubat, legându-se apoi rana cu o bucată de pânză veche. Cu asta totul s-a terminat. ” Și tot
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
ridică de pe scaun. Ieși afară în pragul casei să-și răcorească plămânii și creierul. Nu era niciun copil în curte. Intră în casă. În camera lor, cei trei stăteau cuminți, urmărind ceva la televizor. Petrică, tresări la intrarea mamei. Se înroși de teamă, de emoție. Nu auzise ce au discutat cele două, dar a auzit țipetele mamei. Dar mama, nu spuse nimic. Se așeză tristă în fotoliul rămas liber, privea spre ecranul televizorului, fără să vadă. O copleși rușinea! De ceea ce
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
către copile. Cea năltuță luă năframa sinilie, mijlocia, pe a gălbie. Doar cea sângerie rămăsese. A cui să fi fost?! Mezina privea îndurerată la cârpa ceea, întrebându-se în ce fel batista ei albă, pusă de tăicuțu la piept, se-nroșise?! Orfanele căzură-n genunchi ținându-se de mâini și porniră să plângă sfâșietor. Oamenii adunați priveau înmărmuriți durerea fetelor. Abia ajuns în clipa asta, băietanul nu-și mai putu ține cumpătul. Pe loc slobozi un strigăt prelung de deznădejde... * În
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
fără a fi copleșitoare prin gravitate, impresionează prin puterea lirică de a sugera un dezastru de proporții cosmice: „Soarele, vulcan erupt,/ Pânza cerului a rupt/ Undeva la asfințit/ și pe boltă s-au ivit// Flăcări, magmă, șiroind/ Și tot cerul înroșind”. Predispoziția pentru pictural apare și în Stăpâna nopții, Lună plină, Buchet pe lună, Sublimă singurătate care alcătuiesc un ciclu al lunii, în care se pot identifica două dimensiuni - una în notă ludică, alta, într-o notă gravă. Perspectiva antropomorfizantă din
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
inimii spini, Nici prin gând n-o vom mai face să plângă. Poți spune un "te iubesc" înlăcrimat Privind la fiorul lui, ce pleacă din tine, Dă-mi un zâmbet alb, de dragoste perlat Și-l vei vedea cum se-nroșește în mine. Trezește scânteie albastră, de iriși păzită Și lacrimi vii vor cânta, mici cristale, Ascultă-le cântul și lumini de cascadă Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge. Încremenește tăcerea durerii tale, de dor, Acum lumea poeziei mele e
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
eu, fir de floare-ntr-un ulcior, tu, doar stropindu-mă ușor, pășuni coseai boțind cărări, cu tălpi din veșnicii de zări, strângeai în ace de arici, ninsori verzui de licurici. Ningea frumos, ningea tăcut, prin gerul unui azimut, eu, înroșindu-mă ușor, tu, doar strângând din maci, un dor, păleau, sub țurțuri, primăveri, spălându-ți ochii de poveri, tăiai colinde-n lemn de brazi, să nu-ți simt plânsul pe obraji. Ningea, cândva, cu soare blând, nămeți de foc răniți
NINGEA, CÂNDVA... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382532_a_383861]
-
la mare - omițând să-i spun de Maria - cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare privindu-mă drept în ochi. Brusc zise: - Aveți ochi albaștri ... M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
făcut fără mine sâmbăta trecută. Sper că nu te-ai apucat de prostii cu proful? Hi, hi, hi, continuă ea să râdă singură de gluma spusă. - Ei, na, ce ești nebună? Cum așa? încercă Angela să se eschiveze de la detalii, înroșindu-se fără să vrea. Acest lucru nu-i scăpă perspicace-i sale prietene. - Alo! Angela! Ai ceva să-mi zici ce eu nu știu? Ce ascunzi? - Nn.. nimic, ce să-ți ascund? Ești zurlie? Dacă a aflat că nu mai
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
Plutesc tăcute frunze în eter, Pădurea cântă-ncet doină de jale.. Și plâng pe ramuri galbenele frunze După suratele ce au căzut în tină, Iar vântul trist le cânt-acum prohodul, Iar soarele le-a pus la cap lumină... S-au înroșit de dorul verii teii, Și plâng cu frunze roșii pe pământ, Se sparg pocnind castanele pe drumuri, Când smulse sunt pe aripe de vânt... Mă fugărește vântul prin poieni, Mă ninge-n păr cu frunze ruginii, Ascult foșnitul codrului pe
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
trandafiri atunci când Mihai ieși să-și cumpere o cartelă de telefon, dar despre ultima ispravă, nu-i spuse. De ce să o îngrijorez și pe ea, își spuse. Povestind, Delia nu remarcă schimbările ce aveau loc pe fața Danei. Aceasta se înroși, apoi o paloare de moarte se așternu pe fața ei. — Delia, trebuie să-ți spun ceva! Dana se așeză pe scaunul din bucătărie, acolo unde ele se pregăteau să bea o cafea. Delia privi la Dana mirată: — Ce este, draga
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
el cu ochi de căprioară speriată.Oare? El, cu ochii lui albaștrii, pătrunzători, a privit-o adânc, până în străfundul sufletului, și a întrebat-o cu un zâmbet ușor șăgalnic în colțul gurii: -Vii? iar ea, a răspuns afirmativ. Și se înroși toată! Dacă ar fi spus nu, în acele momente, ar fi avut convingerea că întreg universul știa că minte. Iar ea, fusese învățată ca nu trebuie să minți! Uitase ea din învățăturile biblice, dar nu chiar pe toate! De la mașină
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
el cel puțin fusese cândva cineva și nu putea ierta așa ceva spuse pe un ton aspru: ,,Mai bine pleacă din fața mea nu am uitat ce mi-ai făcut, de fapt cine știe câți ai mai avut în tot acest timp.” Sofia se înroși puțin la față Mihai cunoștea acea expresie a feței ei era mai frumoasă atunci când se enerva apoi ea spuse: Cum poți să-mi vorbești așa Mihai cine crezi că ești ia spune-mi de două ori în toată viața noastră
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
idioată? Apropie-te, să-ți arăt ce greșeli ai făcut! M-am apropiat timidă, dar „tovarășul” a întins mâna pe umerii mei. Ah...când mi-aduc aminte!..Am început să tremur și să respir sacadat. Probabil că m-oi fi înroșit, că ardeam toată. Până atunci nici un bărbat nu pusese mâna pe mine. Era prima oară...Și atât de mult doream...Șiretul malac, hâit în chestiile astea de...,,montaj”, mi-a simțit starea. Știa că sunt victimă sigură, dacă mă mângâie
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
suita sa regală A sosit de Sânziene Și-n păduri, și în poiene. Și-a întins, pe îndelete, Un covor de margarete Pe câmp și o ie nouă Croșetată-n ochi de rouă. Și-a dorit să înflorească Holdele, să înroșească Macii, apoi albăstrele A lăsat printre vâlcele, A-ndemnat puii să zboare, Teii i-a umplut de floare, Soarelui i-a spus că-i cere Să ardă mai cu putere, Greierilor să compună Muzică, dar foarte bună. A făcut schimbare mare
VARA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385333_a_386662]
-
un ham al acestuia o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă în beregata, din care ieșeau țipete sfâșietoare ca de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge-n valuri, țipetele mieilor se răresc, ciobanii își umplu buzunarele, încă o viață
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
știe de mine. Va trebui să mă judec pentru pensie alimentară, paternitate, umilință. Dacă am serviciu, îl las în plata Domnului. Fața fetei s-a luminat, sunt sigur că pot, oare mă puteți, ajuta? Nici Eugen, obrajii fetei s-au înroșit când a pronunțat numele lui, Olga nu a scăpat amănuntul, în multele ore petrecute după program, nu a găsit vreo idee, deși eu am avut câteva, chiar mi se păreau geniale, dar el le-a respins pe toate. . -Te rog
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
veți avea serviciu,luați-vă după Eugen și veți pierde. Apropo, cum m-ați botezat? Călugărița? -Da, a fost o glumă, pentru că umbli, cu bluzele încheiate sub gât și fustele tăiate mai jos de genunchi, inginerul Marian Cioflină s-a înroșit tot și a pus capul jos. -Bine băieți, ne întâlnim la ora trei, așa vă veți salva, dacă vreți. Cei doi ingineri au părăsit încăperea contrariați, Marian i-a zis lui George: -Mă ar fi bine, să facem cum zice
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
biroului la ea. -Cum îndrăznești să stai pe scaunul meu? De altfel văd, că nu ai terminat curățenia, ieși afară, să nu te mai prind în apartamentul meu. De azi nu mai faci curățenie la mine, ai înțeles. Sonia se înroșise la față, era supărată de la serviciu și acum colac peste pupăză o mai supăra și asta. Olga a ieșit din apartament fără să spună nici un cuvânt, recunoștea în sinea ei că Sonia avea dreptate. A sunat-o pe Maria, să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
Joia Mare se strigă peste sat. Dar strigarea o făcea Voevoda Țiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare. Joia Mare este cunoscută mai ales, în cultura populară actuala, ca ziua în care se înroșesc ouăle; pentru că se spune ca ouăle înroșite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfințite și îngropate la moșie o feresc de piatră. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
strigarea o făcea Voevoda Țiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare. Joia Mare este cunoscută mai ales, în cultura populară actuala, ca ziua în care se înroșesc ouăle; pentru că se spune ca ouăle înroșite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfințite și îngropate la moșie o feresc de piatră. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
Spiritualitatea românească păstrează și câteva legende referitoare la înroșirea ouălor. Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat. Iar ei au răspuns că atunci va învia Hristos, când se vor înroși ouăle din coșul ei. Și pe data, ouăle s-au făcut roșii. Se mai spune că, după Înviere, jidanii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau în ouă roșii. Altă legenda spune că, sub crucea pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
Înviere, jidanii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau în ouă roșii. Altă legenda spune că, sub crucea pe care a fost răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un coș cu ouă și ele s-au înroșit de la sângele ce cădea din rănile Domnului. Există și alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de răspândit pe teritoriul românesc, așa cum era și în trecut, ceea ce l-a făcut pe un călător turc din secolul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
ani de închisoare. Apoi, la începutul lui februarie 1941, fiul cel mic, Florea, care avea doar 19 ani, pornește și el spre Lunca, cuprins de dorul libertății. Fiind cosit de mitralierele călăilor ruși, și-a găsit sfârșitul în apele Prutului, înroșit de sânge nevinovat. Ana, rămasă singură în suferință, este ridicată și dusă în Rusia, în Krasnoiarsk, unde a și decedat. Acestea sunt doar câteva din tragediile celor 602 de martiri din Panteonul satului Mahala, suferințele românilor din această localitate martirizată
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
A sărit mama. N-are decât cinci ani. -Ba, am șase! am intervenit eu țâfnos. N-ai spus că la primăvară fac șase? -Am spus! La primăvară, nu acum! -Ba, acum vreau! Ba, acum! Iar bâzâituri, iar urlete, iar fund înroșit de mama. Și urletele se intensificau, pe măsură ce se apropia Crăciunul. Maia ales că Ilie mi-a spus într-o zi : -Bă, chiar dacă îți dă mă-ta voie, fără traistă și băț nu te luăm! Când am auzit, am diversificat urletele
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]