521 matches
-
Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd, nu-i va vedea nici pe ei? Sunt sigur că, dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toată ziua În camera lui, scuzându-se că nu se simțea bine. Făcuse febră, fapt care Îi diminua probabil nu numai energia, ci și capacitatea de a vorbi, fiindcă devenise extrem de tăcut. Fața Îi era trasă, gura uscată și ochii Înroșiți, deși nici nu băuse, nici nu plânsese. Ore În șir, a stat În pat nemișcat, studiind motivele nedeslușite formate de mizerie și praf pe tavan. Între timp, Rose și Armanoush și cele trei mătuși se plimbau pe străzile din Istanbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al iubirii -ca ființă, al morții-ca desprindere de ființă, al iubirii ca moarte continuă și al morții ca iubire în continuă putrezire." Dan C. Mihăilescu " Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul condiției românilor, punând fierul înroșit pe rana adâncită de cancerul istoriei moderne. Ca și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu". Theodor Codreanu IURIE MATEI (CHIȘINĂU) Născut la 11 martie 1968 în comuna Cazangic, raionul Leova, R.Moldova Studii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o apăsare în piept și începu să respire sacadat, aproape ca și cum ar fi avut un atac de cord. Francesca era pe cale să se mărite. Și, culmea, cu Laurence Westcott. Durerea prezentă și trecută îi străbătu întreg trupul ca un fier înroșit, torturându-l cu amintirile plăcute și cu gândul că din nou, nu acționase suficient de rapid. Avea s-o piardă iarăși pe femeia pe care o iubea. A doua oară. — Felicitări, Franny, dragă! Era ora de baie de sâmbătă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se aflau flacoanele cu sângele donat de dimineață. Era gata să tragă aer în piept și să se ridice când unul dintre ele, pe care scria J. Allen, i se întipări în conștiința tulbure ca o urmă făcută cu fierul înroșit. Își aminti ce spusese Jack în glumă despre furtul sângelui donat de vedeta pop și se uită din nou. Dumnezeu nu-ți oferea prea multe ocazii de genul ăsta, iar Fran Îi ceruse ajutorul chiar în dimineața aia. Să rateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau la tsukimi, tot la fel de absurd este să fii japonez și să nu alergi, din octombrie până în noiembrie, după frunzele colorate ale toamnei (momiji). Atunci, se produce un adevărat exod, pe întreg teritoriul Japoniei, spre acele Mecca tradiționale ale frunzișurilor înroșite sau îngălbenite, din regiunea Tohoku sau de la Nikko, unde peisajele montane îți răpesc într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile despre "fronturile frunzelor colorate" le-au luat locul celor despre florile de cireș, iar la Tokyo, în gara Asakusa, de unde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
purta altfel, din moment ce atunci i se părea Își probabil că așa și era) dezamăgirea încercată doar începutul - și încă unul pe care nu-l imaginase niciodată - al unui lanț de greutăți și umilințe? Probabil că se dusese inutil, cu ochii înroșiți, în audiențe până a avut inspirația să scrie într-o cerere despre pachetele pe care le dusese comuniștilor la Jilava și a izbutit să obțină altă casă pentru ea și pentru copii; la parterul acestui bloc ce fusese al Băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plecat calm, fără o vorbă, pe urmele ultimului armăsar căruia îi pusese potcoave și pe care nu se știe cine îl adusese, în orice caz nu o femeie, un armăsar negru, cu părul strălucind, mușchii vibrând, dinții de fier, privirea înroșită, și atunci s-a îndepărtat pentru prima oară faurul de atelierul lui, de unde nimeni nu-l văzuse mergând mai departe de o sută de pași, cât să treacă drumul, la brutar, pentru pâine, sau la măcelar, pentru carne, sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în patul larg, încălzit de propria-i febră și ud de propria-i transpirație, nu reușea să adoarmă, în ciuda morfinei. A fulgerat-o o durere ascuțită, aproximativ în dreptul operației, care ar trebuit să fie vindecată de-acum, ca un fier înroșit a fost, i-a cuprins pânteceele, stomacul, a urcat spre piept, în lungul esofagului, ca un tăvălug gata s-o zdrobească, abia reușea să respire, era ca o gheară nevăzută ce scormonea sub pielea ei, îi venea să țipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe cât mai frumoase, să ne cucerească, dar să ne și convingă, în același timp, prin lozinci sau vorbe aspre sau amenințări directe sau subtile amenințări, pentru că nu-i era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le, vii aici să te fuți cu femeia mea și mai și dai în mine?“ Voia să fie impunător, Andrei Vlădescu îl vedea mic și îndesat, cu umeri lați, brațe groase și palme butucănoase, clătinându-se nesigur pe picioare, ochii înroșiți îi sclipeau, Andrei Vlădescu i-a îndepărtat mâna, dându-se un pas înapoi. „Iar vrei să dai? Iar vrei să dai, dom’le?“, zicea bărbatul, sprijinindu-se cu o mână în tăblia mesei, cu cealaltă făcându-și avânt și ajungându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar o luciditate suprafirească explodă chiar atunci în mintea lui, ca printr-un culoar alb și orb. Și, în miezul acelui culoar alb pe care tocmai înainta, văzu deodată capul marelui dragoman Dimitrie zburând într-o spumă de sânge... Lama înroșită, umedă, caldă, iar și iar ridicată... Din nou amenințătoare... Pândind chiar deasupra capului său... Viziunea fu atât de reală, încât îi veni să țipe. Simți mirosul sângelui proaspăt care se scurgea în picături repezi pe tăișul iataganului. Auzi până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin cu lapte cenușiu, curse afară toată răutatea. Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a mai botezat cu podoaba asta de nume”? Apoi, adresându-se unei studente cu ochii negri și umeziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încetul, vizitează tripouri particulare, mă bârfește pe la prieteni, risipește bani, intentează acțiune de divorț, în vreme ce eu mă simt măcinat de crâncena dorință a revederii. ...Chipul ei de altădată îmi apare iluminat de fericire. Un coafor aplecat peste dânsa, ciocănește fierul înroșit, în care fumegă, din când în când, un petec de hârtie. Miroase a păr pârlit. Din colțul încăperii văd ochii ei fără umbra grijilor, reflectați în oglinda toaletei. Surâde așezată pe scaun, după greaua bătălie care, în sfârșit, o transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un mărăciniș de nepătruns, după ce lăsase la răspântii, în zăpadă, câte o groapă înroșită, unde se ghemuise ca să-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fi să mor drept răsplată pentru faptele ei rele. Mi-o și imaginam la înmormântare, o ceremonie ieftină și de prost-gust organizată la subsolul unui salon dubios de pompe funebre. Înnebunită de durere, cu lacrimile curgându-i șuvoi din ochii înroșiți, mi-ar smulge probabil cadavrul din coșciug, jelindu-se beată: „Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum depune mărturie. Agenta Watson Își ridică privirea și-i zâmbi lui Logan În vreme ce acesta se așeză lângă ea. — Cum merge? șopti. — Merge. Puștiul de la bara martorilor n-avea mai mult de douăzeci și unu de ani, iar transpirația Îi făcea fața Înroșită și plină de coșuri să strălucească În luminile tribunalului. Era masiv. Nu gras, ci doar cu oase mari. Maxilar mare, mâini mari, brațe lungi și osoase. Costumul gri Împrumutat de la Serviciul de Procuratură al Coroanei ca să-l facă să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde cîțiva tineri vînjoși, care se vor Înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un patriot american atât de anemic împotriva noastră. Anemic și stângaci. Chiar a căzut într-un cuțit? Mal o lovi cu palma deschisă. Claire se clătină, apoi îl pălmui și ea, fără să verse nici o lacrimă, ci doar cu obrazul înroșit și mânjită cu ruj. Mal se întoarse și strânse în mâini balustrada, speriat de felul în care arăta. Claire zise: — Ai face mai bine să renunți. Ai putea să dezvăluiți nedreptatea care ni se face, să declarați că suntem ineficienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întâmplat lor. Maimuța se apropie. Era așa curajoasă, nu trăda nici cea mai mică teamă. Orice om s-ar fi simțit puțin ciudat să jefuiască astfel în plină zi. Ochii căprui ai maimuței erau însă reci și nemiloși, cu marginile înroșite și ațintiți cu hotărâre asupra lor. Într-un acces de groază, cu inima prăbușindu-se într-un abis întunecat, Pinky urlă: — Fugi, fugi, fugi. Fugi, Ammaji. Lasă înghețata și fugi. Numai că Ammaji, căreia tocmai îi fusese înmânat un cornet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
râs ascuțit, isteric: - Ăsta e cal de regiment, nu de curse . Nu isprăvi cuvântul și țipă cu toată gura. Printr-o mișcare brutală, neprecugetată, Lică o plesnise peste mâini cu cravașa. Dunga albă lăsată de curea se desena pe brațul înroșit. " Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gura. Printr-o mișcare brutală, neprecugetată, Lică o plesnise peste mâini cu cravașa. Dunga albă lăsată de curea se desena pe brațul înroșit. " Tot era să plec așa și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un stadiu primitiv, nu se putuse aștepta la așa ceva. Mâncărimea înceta brusc. Durerea din stomac se transformă într-un fel de apăsare, ca aceea pe care o simți după un prânz prea îmbelșugat. În schimb, avu senzația că un ac înroșit îi împunge fiecare vertebră. La jumătatea spinării, acul se prefăcu într-un țurțure de gheață, care începu să se topească și să-i curgă ca un șuvoi rece spre sale. Ceva (o mână? o bucată de metal? un clește?) îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
noutate. Apoi, Duczi era slab, purtînd mereu pantaloni și bluze cenușii. L-am Încercat, dar tot degeaba, și pe Fromercz Tibi, mai ales că el avea un obraz roșu ca Zoli și unul alb. Zoli Îi avea pe amîndoi la fel de Înroșiți, și asta tot timpul. Iar dintre noi, el părea cel mai puternic. Nu era mai Înalt, dar avea brațele mai groase și capul mai rotund, cel mai rotund dintre toate capetele de băieți de la secția română, dar și de la secția
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că pe el l-au luat Într-un loc Îndepărtat. Bănu iau că la Kuala Lumpur. Cei care l-au adoptat n-au vrut să spună unde-l duc. Adam a privit fruntea Încrețită a lui Karl și ochii lui Înroșiți și obosiți. S-a Îndepărtat, iar mâna lui Karl i-a alunecat de pe braț și a căzut moale. Karl a rămas În fața resturilor cinei din farfuriile ciobite, sub lumina crudă a becului care atârna până jos, deasupra mesei. Era ca și cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]