669 matches
-
ți s-ar smulge din mână sau, și mai rău, te-ar târî și pe tine în râu. Dar toate aceste potențiale probleme îi așteptau la kilometri în față. Deocamdată, râul era leneș și mai primitor decât cerul, care se înseninase. Se apropiau de Killum Point, acolo unde Jack Killum, după o cădere nervoasă, își adusese soția și cei cinci copii ca să-și încropească o gospodărie. Fiii mai mici ai lui Jack, Hugh și Marvin, mergeau deseori până la Salmon, aducând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcut dintr-un material adecvat - mustind de umezeală, absorbea Întunericul mai repede, transformîndu-i Întreaga suprafață Într-o masă de umbră. O linie vagă, alterată de vreme, ce se afla În vîrful zidului Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles, imposibil să văd ce se află dincolo de ea dar, dacă-mi amintesc bine, erau doar trei căsuțe mici din lemn și o clădire Înconjurată de un mănunchi de copaci... probabil un han sau vreo casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea dreptatea ei). Pe scurt, o bardă urâtă în bunăstarea mea de excepție, în care doar dorul de ai mei mă tulbura un pic. Am avut două luni de construcție a unei stări în care stresul, duritatea, chinuiala dispăruseră. Mă înseninasem. Acum e foarte important să nu las răul să mă năvălească. Azi nu merg pe acolo și de teamă că primesc mesaje distrugătoare, și pentru că vreau să pun o distanță între mine și năvala de răutate de ieri. Și stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a încheiat, din păcate, tragic prin împărțirea (sfâșierea teritorială) și îngenuncherea țării în 1940. Putem conchide, totuși, cu un quod erat demonstrandum! * * * Dacă bilanțul activității pe jumătatea de secol descrisă, generând satisfacție și mândrie, ne descrețește fruntea și ne înseninează, quid pentru viitor? Ce ne va aduce ziua de mâine? Putem avea încredere în ceea ce se conturează? Care va fi destinul nostru ca națiune? Ne vom păstra identitatea și demnitatea? Dar politica externă? România de astăzi, ca și cea din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dumneavoastră din gât, cea care se plimbă în sus și-n jos pe trahee, care șoptește amenințări și aproape că țâșnește afară din piept? — Vai, murmură ea. Cine ți-a spus? Încurajat de acest nou succes, chipul lui Sampath se însenină puțin. Întinse degetul către un bărbat chel din mulțime și spuse: — Și dumneavoastră, domnule, uleiul acela secret pe care vi l-a dat doctorul din Side Gully. E clar că nu are efect. Încercați mai bine un masaj zdravăn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
următoare știam ce trebuie să-i spun. — Doamne, Lorne. Dacă tu te simți nesigur, atunci ce speranță mai putem avea noi, muritorii de rând? Își ridică spre mine ochii în care se aprinseseră luminițe timide, după care fața i se însenină ca unui copil. — John, spuse el, expirând pe nas, hai să mergem și să facem filme. După chinuitoarele manevre din Central Park South, Autocratul s-a trezit blocat pe o stradă laterală, adevărată patrie a teatrelor. În timp ce Lorne îmi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strada Santa Ana. CÎnd am intrat În casă, l-am găsit pe tata refugiat În fotoliul său, cu o carte deschisă În poală. Era un album de fotografii. CÎnd mă zări, se ridică cu o expresie de ușurare care Îl Însenină. — Eram Îngrijorat. Cum a fost la Înmormîntare? Am ridicat din umeri, iar tata a Încuviințat grav, considerînd subiectul Închis. — Ți-am pregătit ceva pentru cină. Dacă ai chef, Îți reîncălzesc și... — Nu mi-e foame, mulțumesc. Am ciugulit ceva pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
izbuti însă. Dar în cele din urmă, pe când ea întoarse, pentru o clipă capul spre a privi îndărăt, el profită de ocazie și i-a înfipt mâna în ciuf. Cât ai clipi din ochi furtuna a încetat, cerul s-a înseninat, iar Părerea de Rău s-a întors în peștera ei. Roland, după această ispravă, a cerut Morganei cheile temniței, iar zâna , făcând acum o mutră binevoitoare, i-a întins o cheie de argint, spunându-i să umble binișor cu ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își găseau mulțumire
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. 125 JUCĂRII — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care porneau de la roșu și scădeau În intensitate, trecând prin violet și stingându-se Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune din care focul dispărea, lăsând locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu mi-a spus niciodată. - Nici n-o să-ți spună. E prea mândru. Poate că voia ca tu să trăiești două vieți, să fii faimos de două ori, o dată pentru tine și o dată pentru fratele tău... - Măria ta se mai Înseninează, bag eu de seamă. Există viață și În afara tronului, a bătăliilor, a jocurilor de putere. Poate că măria ta va descoperi, acum, această viață. Formele și culorile ei. - Poate. - Poate că nimic nu e Întâmplător. Poate că Valea Albă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seninătatea și bucuria. Vroia să plece și încercă să interpeleze pe Nory, care se prefăcea a nu înțelege, implicată într-un "flirt" îndrăcit cu Viso, caricaturistul, subt pretext că îi făcuse o "figurină de pretutindeni" foarte reușită. Pentru a se însenina, cum era lozinca, căută un obiect senin. Pantoful îi întîlni un reazăm moale și mătăsos. Un dog mare, culcat aproape de ea. Concentra asupra lui toată voința ei simpatică. Avură astfel o prietenie fără vorbă, ca și fără idei, foarte odihnitoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
izbutea să-i Înghită, deși, de fiecare dată când se Întâlnea cu unul dintre membrii săi, scotea vorbe de Încântare, le rostea gălăgios și părea nemaivăzut de fericit că i se hărăzise o asemenea frumoasă Întâmplare ce avea să-i Însenineze ziua. Primise cadou de la Învățătoarea sa două vechi ceșcuțe austriece din porțelan și farfurioarele lor, cu toatele cam ciobite, și pe care el le trecuse, În speranța unei bune despăgubiri, pe o listă În care Înșira autorităților militare pagubele provocate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vânturile șuierătoare care suflau peste munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice de reputația noastră, sperând să privim promisiunea unor câștiguri materiale. După cum ați văzut, am fost rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești despre victoria lui Nobunaga din Kai. Comparând ușurința succeselor seniorului său cu propriile lui dificultăți, Hideyoshi spera ca perspectivele să i se însenineze de-acum încolo. Îi adresase imediat o scrisoare lui Nobunaga, pentru a-și exprima felicitările și a-i explica acțiunile propriei lui campanii, precum și ca să-l informeze că renunțase la ideea de a mai încerca să obțină capitularea lui Shimizu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începu să fie inundată zilnic de ploi torențiale. Unii dintre seniori plecară spre provinciile lor a doua zi după festivitate. Alții, însă, fură reținuți pe loc de apele în creștere ale Râului Kiso. Cei rămași așteptau ca vremea să se însenineze, sperând că avea să se îmtâmple a doua zi sau în următoarea, dar nu puteau face mai mult decât să stea pasivi în locuințele lor. Pentru Katsuie, însă, nu era neapărat o pierdere de timp. Du-te-vino-urile lui Katsuie și Nobutaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai țineți legătura? — Nu, nu mai ținem legătura. Din păcate, n-am mai vorbit de ani de zile. Acum ea locuiește în Chicago, cu soțul ei și cu cei doi copii. E o nebunie, nu? Doi copii? am repetat eu, înseninându-mă. Cel puțin fosta lui, devenită manechin și apoi neurochirurg, părea destul de așezată la casa ei. Dar tu? m-a întrebat el, cu ochii ațintiți asupra mea cu intensitate. Ești căsătorită? Ai copii? — Nu, nu încă - simțeam cum încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
profesional cu mult îmbunătățit. Un an de zile de muncă asiduă, în schimbul unui progres major în carieră. Luând în considerare toate variantele, mi se părea a fi un troc care merita. — Dar hai să lăsăm chestiile de serviciu, s-a înseninat Mara. Pentru numele lui Dumnezeu, Claire, spune-mi, te rog, de ce-ți trimite Randall Cox flori! I-am povestit tot filmul serii precedente, care se încheiase, cu un sărut perfect de noapte bună, în mașina lui de oraș, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam. Îi oferim o șansă și purificăm colonia.“ Scandau, acum, pe rând, aplecându-se, tandri, excitați, peste dosarul vecinului: „Ji, jig, jigo. Să plece. Să plece jigodia“. Cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sună-l pe premierul Zhou să convoace o ședință. O să stau de vorbă cu „băieții din vechea gardă” pe data de optsprezece. Apropo, vreau să vii și tu cu mine. De asemenea, Lin Biao și nevastă-sa. Cerul meu se înseninează - Mao ridică el însuși arma. Îi chem pe Kang Sheng și Chun-qiao ca să sărbătorim vestea. Ședința de importanță istorică începe în seara de optsprezece februarie 1967. Gazdă este premierul Zhou. Eu și soția lui Lin, Ye, sosim mai devreme, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu i l-a vèzut niciodatè, acest zâmbet a luat probabil ființè în galeria ei de zâmbete în ultima vreme, dupè nașterea copilului, un timp în care eu nu mai am acces, timpul absenței mele din viața ei, Cu chipul înseninat de taină imperceptibilè a maternitèții, Corina explicându-mi despre universul bogat în evenimentele care au loc în viața unui copil de doi ani, propriul ei copil, împèrtèșindu-mi din trèirile ei de mamè, cum a fost când și-a deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ea își mai amintește. Pe vremea aceea nu eram prea cunoscut. Acum te las în compania lui Luciano. El se pricepe la haine mai bine decât mine. Între timp sosise și prințul, iar generalul uitase insolența tânărului boier și se înseninase. Croitorul și ajutorul acestuia alergau de la unul la altul, îmbiindu-i ba cu cafele, ba cu ciubuce. Ei însă avansaseră deja într-o discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în limba rusă. Fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]