1,283 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ALTER EGO Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ies cu plugul la arat în cer mai pe înserat Soarele să dea în pârg să răsară stele-n târg Ca să văd una ori alta de lună-am secat balta Și-am tras razele la mal să le pască al meu cal Ca să zbor frate în cer am tocit opinci
ALTER EGO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370839_a_372168]
-
2 Intră-n scenă Istoricul, așteptat la ușă de Călătoru, afirmând față de Prescurescu multe auzite de pe culoar care s-au discutat în interiorul sălii. Călătoru, cum îi stă bine cu drumul, a plecat înspre cărarea dinspre mâlul apei curgătoare. Istoricul: Se înserase. Satul se pregătea să intre în liniștea nopții/să se odihnească pentru o altă zi lungă de vară/ cu dimineți le îmbelșugate de rouă/ puritatea dimineților. Dacă, în cel mai fericit caz, vre-un cârcotaș, cât de cât elevat, cu
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
Ori ploile curg prin râuri de dor Cu lacrimi udăm petale de floare, Cuprinse-n al dragostei zbor. În iarna aceasta tiptil a venit Primăvara devreme și ne-a lăsat Un mugur ce plânge parcă uitat O brândușe albastră pe înserat. Încununată cu nea și flori de zăpadă De dorul ninsorii iarna plângea... Cu lacrimi de gheață făcut-a paradă, Când cu primăvara tainic se împletea. Clij Napoca 21 februarie 2016 Dansul iernii Fulgi mari de zăpadă pe frunte îmi cad
SE-MPLETESC ANOTIMPURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370088_a_371417]
-
Toate Articolele Autorului DANSUL VULPILOR A început să ningă. De mult voiam să mă bucur de zăpadă! Pământul înghețat așteaptă și el ninsoarea. Pomii bătrâni ai grădinii caută cu ramurile lor goale, prin cer, cuibul fulgilor de nea. E spre înserat. Tata a terminat de băgat nutreț la vite, în grajd. Mirosul plăcut al fânului umple aerul rece. Păsările și-au mâncat boabele și s-au cuibărit mulțumite. Cățelul, vesel, mai trage o raită prin grădină, pe lângă gard, în rondul lui
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Muncă, relaxare și chef S-a înserat de câteva ceasuri Și luna se scaldă în vălurele pe lac; Codri-s întorși cu vârfu-n adânc; Sunt tablouri nocturne și-mi plac. Miroase aromă de tămâioasă prea coaptă Și de gutui cu puf galben amărui; Câtă parfumărie-n cămări
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
cu care știe să transpună sensurile versului scris în stările sufletești ale cititorului sensibil la o poezie autentică. Nu pot încheia această scurtă introducere la volumul Mariei-Ileana Tănase „Note de toamnă”, fără a revela seria de sintagme culese din poemele înserate în acest volum, din versurile cu o mare încărcătură metaforică, care impresionează prin expresivitatea estetică și prin semantica conținutului lor, cum ar fi: dorința respiră prin rime - te-am zidit din cărămizi de cuvinte (Nu te-am pierdut); m-ai
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când Soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă, dar cu regret pentru locul ce-mi oferise o binecuvântată odihnă, am pornit spre cabană. Mergeam alene prin iarba înaltă, deodată aud voci, care se certau, era un glas de femeie care plângea și un glas de bărbat
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
răspunderea să fie pusă toată pe umerii lui și ei să îi ocupe locul ca “salvatori”, timpul din păcate mi-a dat dreptate și ziarul a dispărut de pe piață, sper că nu și din inimile cititorilor. Fie-mi îngăduit să înserez aici acest articol pe care nu îl pot uita -cât de actual mai este astăzi? -scris de Traian Suciu, pentru ca el să imi răspundă cu un zâmbet peste soare, așa cum altădată privea de după perdeaua din redacție, să îmi facă, de
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
românești în secolul XVIII,p.133, că tema centrală aleasă de Chesarie este evoluția istoriei și timpului. Cărțile scrise și tipărite la Râmnic,s-au în zona acestui ținut,au fost răspândite pe întreg teritoriu Principatelor Române.Acest adevăr este înserat în Evanghelierul din 1746:”nu numai în țara măriei tale ci în toate țările și ținuturile ce vorbesc limba românească...cu care să se lumineze nu numai o seamă de norod,ci toată pravoslovia.”(„Cărturari și cărți în spațiul românesc
COSTEA MARINOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369445_a_370774]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CEAIUL Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CEAIUL S-a înserat și este frig afară, Dar în cabana veche, părăsită, E un cămin cu piatra înnegrită În care arde-o flacără sprințară. Mă uit la flacăra ce-mi încălzește Picioarele și-mi e atât de bine! În mână, am romanul de la
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
ți-o voi spune, că tare neinformat văd că ești, mai apucă să surprindă un crâmpei de vorbă, atât de încet rostit încât nici nu era convins dacă îl auzise cu adevărat sau mintea lui o luase razna. Nu se înseră de-a binelea când se îndreptă spre izvor. Acolo găsi doar niște turiști umplându-și sticlele cu apă și câțiva copii jucându-se. Își spuse că sosise prea repede și hotărâ să aștepte. Încet, încet animația din jurul lui se risipi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
nu o va determina să mai încerce vreodată. Prin ploaia măruntă și deasă a toamnei, taxiurile treceau unul după altul. Erau încărcate și stropeau pietonii, fără ca șoferii să-și mai întoarcă privirea, pentru a-și vedea isprava făcută. Era pe înserat și toată lumea se grăbea. Un singur taxi, tras pe dreapta, la doi pași de o bancă de lemn vechi, stătea cu portiera din față deschisă. Își aștepta clientul de vreo zece minute și într-un sfârșit, apăru. - Mergi înainte! Comanda
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
pulover roșu de lână. Apa din surse glaciare se găsea oricum peste tot. Un tip caraghios, fără doar și poate. Sau bucureșteanul acela ciudat, pe care l-am întâlnit undeva pe malul lacului Podragu, înainte de ascensiunea pe Înălțimea Sa Moldoveanu. Înserasem la cabana ocupată până la ultimul loc. Se alipise de noi; era asistent universitar la o facultate cu profil umanist din capitală. Țin minte cum începuse să depene povești cu viziuni supranaturale, la lumina focului de tabără. Despre sunete și vibrații
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
valma aruncate/ Nimic solid/ Totu-i fraged și candid/ Doar tușe împrăștiate în vânt/ Idei arzând în gând/ O lume ce se naște în fiori/ Amețitor de poetic/ În apele fanteziei și a nemuritorului dor.// Mai adaug o impresie. Filmulețul înserează o imagine a unei case cu acoperișul roșu, pe care tronează un ou imens. Este desigur un simbol al genezei, al nașterii lumii umane, punctul de la care a pornit viața pe pământ. Despre Dali se pot scrie tomuri petru că
DELIRUL LUI DALI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353262_a_354591]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > MY LORD (IX) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
Acasa > Strofe > Timp > NOAPTE BUNĂ! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului Începe și a se însera, Genele ușor a se lasă, Moleșeala și ea cască, Ziua cu seara își marcă. Reușitele zilei a înghega, Relele rele a le scutura În liniștea serii a procura, Energia din ziua următoare, Oportunitatea să nu zboare, S-așeze pe ramuri
NOAPTE BUNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353719_a_355048]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CASA PĂDURARULUI (3) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa Pădurarului (3) Eliza veni pe înserate de la școală. Cum intră în casă, aruncă pe pat ghiozdanul și se duse întins să vadă ce face micul ei pui de căprioară. Puiul dormea în colțul camerei, hrănit deja bine de Mugurel. Dar, urechile-i fine, deslușind glasul fetei
CASA PĂDURARULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353738_a_355067]
-
Rugă fără sfârșit - cel mai lung poem pentru cartea recordurilor. În aceeași idee, poeta ne înfățișează pe ultima copertă una din poeziile închinate mamei sale, căreia i-a dedicat ambele volume de versuri și, plină de dor și de recunoștință, înserează în prezentul volum un prim grupaj de versuri explicându-se, parcă, cititorului: „Ochii-mi plânși trimit în ramă/ Gând pios și dor de mamă” - Amintire, iar în prima pagină expune fotografia celei ce i-a dat viață într-un tablou
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
doar un an înainte, în 1965, i se plânsese lui Andre Malraux, într-o convorbire de substanță, de îmburghezirea vieții la nici douzeci de ani de la proclamarea republicii populare. În seara aceea a echilibrelor, eram de serviciu pe ambasada. Se înserase și mă pregăteam de culcare. Ce puteam să fac, într-o țară condusă nu prin legi parlamentare, nici prin ordonanțe guvernamentale de urgență, ci prin Directive ale Președintelui Mao, omul politic care izbutise, răvășind tara, să fie socotit, de frică
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
Malciu Publicat în: Ediția nr. 450 din 25 martie 2012 Toate Articolele Autorului În balcon, mi-e locul preferat; ades număr minute, persoane care trec, mașini și câini și-a lor mișcare urmăresc în plină zi și, mai ales, pe înserat. Atunci, mișcarea-i mai intensă și zgomotul crescut, iar ochii-mi obosiți privesc copaci cum se despoaie sub rece vânt și picuri mici de ploaie... Ascult cântat de greieri nevăzuți prin iarba deasă, sub balcon. Arar, privesc câte-o pereche
SE SCURGE TIMPUL... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354704_a_356033]
-
de la o extremă la alta,Nietzsche nu abolește definitiv perspectiva credinței în zei, ci dorește să spulbere numai credința în anumiți zei, cei cărora el le-a declarat „război”.În „Amurgul zeilor”,după încântarea produsă de priveliștea idolilor dărâmați, Nietzsche înserează capitolul Ce le datorez anticilor, în care apelează la un zeu, străpvechiul Dionysos, chemându-l să protejeze viața, să simbolizeze voința de viață printr-o „doctrină a misterelor” în care „durerea este sanctificată . „(Friedrich Nietzsche,Werke.Klassiker Ausgabe, Band I-
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
pe poartă, afară, în plină noapte... Cu fața umezită de lacrimi, cu pieptul zvârcolit, alerga prin sat... prietenii îl strigau, ce a pățit, dar el nu vedea pe nimeni, nu auzea pe nimeni. Până a ajuns la pădure, s-a înserat deja. Acolo, în sfârșit, putea fi singur să plângă, cum n-a plâns în viața lui. Nu-l vedea nimeni, nu trebuia să-i fie rușine. -Luminosule, ce păcat ai săvârșit?! Dragul meu mânz, tu ai un suflet așa de
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
Ne aflam pe la jumătatea lunii lui „Cuptor” a anului 1980 ori 1981... Începuse a treia „repriză” de ploaie din acea zi. Primele două au fost la lumina zilei, pe când acum se înserase. Trecuse de ora nouă... Și? Ce-i cu asta? Nimic deosebit, desigur... Atâta doar că în vara aceea am auzit și am văzut cele mai puternice manifestări ale fulgerelor, ale acelor descărcări electrice puternice, care se petrec pe timp de
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
Ionescu-Gion. Aproape de noi... Mircea Cărtărescu este acuzat în „Săptămâna” din 1981, tot de un „confrate” care făcuse pactul cu Securitatea, că ar fi plagiat în „Levantul”! Chiar eu am fost acuzat de plagiat în romanul „Insula viscolului” în care am înserat, ca intertextualitate, cu ghilimelele de rigoare, o povestire despre care personajul meu spunea că o citise într-o carte, a unei scriitoare necunoscute. Motivul fiind răzbunarea pentru un articol publicat în presă în care arătam: că o parte din scriitorii
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
știam cu cine stătea de vărbă, dar de obicei când ajungea la fântână, cam toate țărăncile din jurul nostru se trezeau că nu aveau apă. Tataie rădea și vorbea cu toate, era cea mai mare bucurie pentru el să plece pe înserat să aducă apă. De multe ori, când nu era obosită, mamaie căra apa singură și atunci tataie își făcea de lucru să o termine și tot ieșea. După alte câteva minute, care au trecut destul de greu pentru amândouă, tataie a
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]