1,110 matches
-
acolo, de pe cal, îi poate îndepărta , trebuia să ajungă la tatăl său , să-l scoată de acolo și să-l ducă acasă ! Lovi năpraznic, cu o putere nebănuită vreodată de ea, plesni cu biciul peste capetele atacatorilor , unde nimerea ! Era înspăimântată și asta îi dădea o forță de temut, lovea fulgerător. Fără cruțare ! Fără oprire ! Întinse mâna și-l trase pe tatăl său pe cal, apoi țâșni cu el spre casă și intră cu el aici, în camera asta , unde se
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
Sunt tot fetiță ta ...,nu ma confundă ... Atinge-mi sufletul ,alinta-ma cu șoapte , Aseaza-ma în tăcerile tale , nu te încrunta , Priveste-mi chipul suspendat în noapte , Intinde-mi aripile franțe să zbor , nu le reteza ... Atinge-mi sufletul înspăimântat ,nu-l îndepărta , Saruta-mi ochii înlăcrimați , dezbraca-ma de gânduri , Respira-mi iubirea , iubeste-ma și nu mă uită , Atinge-mi sufletul , pastreaza-ma în tine și te voi urma ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Atinge-mi sufletul / Gabriela Rusu : Confluente
ATINGE-MI SUFLETUL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376899_a_378228]
-
mele! - chicoti Buha continuându-și dansul. Pătru descărcă un foc de armă în aer de răsună valea. Surprinsă de reacția tânărului zgripțuroaica pițigăi: - Zevzecule, îți vor înțepeni degetele pe trăgaci! Tânărul trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul. Înspăimântată o luă la fugă prin curte căutând poarta. Se lovi de stâlpul acesteia și o torță îi scăpă din mână aprinzându-i părul despletit. Buha alergă despuiată în flăcări pe ulița satului cu cealaltă torță în mână, pătrunse în propria
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
și se tolăni în pat obosită după atâta trudă. A doua zi Leta lui Mandache își duse gâștele la apă, dar, cu cât se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își puse mâinile în cap și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Piața Universității. În ziua aceea, Alina a fost atât de aproape de șenilele ce-i puteau curma viața. Ea nu-și aduce aminte cum a scăpat de scutierii care aruncau cu brutalitate în mașini pe cei pe care-i prindeau. Era înspăimântată... Aproape de str. Eminescu, după ce a scăpat de mulțimea din apropierea hotelului Dorobanți, s-a prăbușit. Ajunsese la capătul puterilor. Respira greu și avea senzația că se sufocă din lipsă de aer. Își amintește doar că soldatul acela a salvat-o și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
să știe încotro se îndreaptă. Alina a rupt din bluza ei o bucată caldă de pânză și i-a șters cu grijă fața, după ce l-a ajutat să se reazime de o poartă metalică mai ferită de lumină și privirile înspăimântate și pline de nedumerire ale oamenilor ce treceau prin apropiere. Observând că nu a fost suficientă, fără să stea pe gânduri, a mai rupt și din partea cealaltă o bucată. Mânecile și umerii i-au rămas pe trupul zgribulit mai mult
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Erau amândoi în tabără școlară. La un joc nevinovat, de copil, aveau nouă ani, un copil aruncă de la etaj un obiect mare de fier, acesta lovindu-l grav pe Virgil la cap. Fratele său leșină. Ștefan își aminti cât de înspăimântat a fost atunci. Desigur, imediat instructorul taberei a adus medicul. Virgil s-a îmbolnăvit grav. Avu câteva crize de epilepsie, făcu un greu tratament, care dădu rezultat, dar sensibilitatea lui rămase. I se mai întâmpla să facă convulsie, apoi reuși
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378041_a_379370]
-
și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i aștepte de la alde Bogatu’ pentru că nu-și făcuseră slujba dinainte plătită... Nevasta omului îl așteptă mult timp până să pună straie cernite... Alde Bogatu’ își rumegă supărarea zile bune, frământând hârtia pe care trebuia
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
de omizile verzi. Când ajunse lângă stratul cu lalele, nu-i venea să creadă ! Erau ofilite vreo patru lalele și câteva lăcrămioare, iar celelalte flori erau foarte agitate: -Vine sfârșitul lumii... -Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile înspăimântate... -Liniștiți-vă, dragele mele, zisă fetița curajoasă, mie nu mi-e frică de monstrul de sub pământ ! Se uită cu atenție în jur și văzu o moviliță de pământ ce creștea văzând cu ochii și înțeleasă îngrijorarea florilor. Luă o sapă și
MOSORELUL DE CATIFEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375806_a_377135]
-
acel moment, n-am mai știut nimic...M-am trezit când mă strigai, spunându-mi să cobor, iar eu ți-am răspuns: „sunt deja jos!” „Cum așa, m-ai întrebat? De când ești acolo?” - Nu știu...ți-am răspuns, mirat și înspăimântat de cele trăite. Zâmbind, ai coborât, arătând cu mâna spre rădăcina copacului, la nici un metru de mine, iar inima mi-a înghețat pentru a doua oară, în acea noapte. Din vânător, am gândit că am devenit vânat, când în sclipirile
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
soioși care, după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar un vis urât. Se așeză pe pat din nou, mai liniștită după ce bău însetată
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
într-adevăr un mic demon dezlănțuit. El la rândul său, se apăra încercând să mai amortizeze loviturile cu perna și cu pătura pe post de scut, însă era greu să se opună acelei furii dezlănțuite. Mama și tata se treziseră înspăimântați, crezând că a înnebunit copila. O trăgeau de pe el și încercau să o liniștească, dar ea reușea să le scape ca o zvârlugă și iar sărea pe el, dând ba cu teneșul, ba cu pumnii, roșie toată, cu codițele-i
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
de șapte aș vrea să țin capul în poala cuiva și să privesc norii este un act barbar să te așezi în poala unei străine voi lua o palmă și țipete acute poliția de moravuri îmi va monta cătușe mamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajă cineva vrea afecțiune au zis ce crimă, ce abjecție ești arătat cu mâna surfiștii te fluieră cu dispreț bărbăția exclude nevoia de tandrețe sunt nevoit să părăsesc farul cineva va stinge lumina vor atârna la
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
a făcut această mișcare doar pe jumătate. Căci telefonul m-a anunțat că primisem un mesaj. Înainte să îl deschid, am simtit cum neliniștea mea ia proporții insuportabile, de parcă m-aș fi aflat la un pas de o catastrofă. Aproape înspăimântată, am citit: “Știi ce am visat? Că te aflai la o nuntă și ai fost cea care a prins buchetul miresei. F.” Corina Diamanta Lupu București 11 decembrie 2014 Referință Bibliografică: LOGODNICUL MEU, FRED (V) / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
se petrece într-o localitate dintre Arad și Timișoara, metaforă a unei "insule de vară", aceeași, dar la scară mai mică, de pe Mureșul copilăriei autorului, când moțăiala cehoviană făcea casă bună cu mentalitățile provinciale specifice zonei, unde alienatul Picu "victima înspăimântată a copiilor care îi cereau buletinul", bolnavul "bătut pe la anchete să spună unde se ascundea tată-său", este unul din personajele pitorești și tragice ale cărții, alături de Radu Metodistu. Rememorările sunt văzute prin ochiul adolescentului care cutreieră cartierul acela "de pe
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
loc o lumină solară sau de fulger care m-a orbit pentru câteva momente, amețindu-mă de tot... Iar atunci când, plin de curiozitate, am revenit asupra acelui Punct luminos, am auzit o voce de tunet în interiorul meu care încă trepida înspăimântat : „- Ascultă, ființă nesupusă și prea curioasă, dacă insiști să Mă ispitești chiar și numai în gând, filmul tău incendiar îl voi prezenta imediat tuturor, cu toate tainele tale, și-ți pregătesc pe loc un prematur stop-cadru, să Mă pomenești ! Așa că
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
figura lui desfigurată,umplută de sânge, sperând că n-a comis abominabilul. Incearcă să-și adune calmul, aduce o oglindă mică din raftul de la baie și i-o apropie de gură..... Se prăbușește mut lângă femeia lividă, care-l privește-nspăimântată ,căci înțelege că totul s-a sfărșit.... - Trebuie să chemăm poliția ! De Salvare nu mai e nevoie .... - Nuuu..... Mihai ce-o să se-ntâmple acum ? - Nu știu exact ce-o să se-ntâmple ,probabil o să fiu arestat . Îl privește speriată ,nu îl
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
vrabie prins în scorbura unui nuc din livadă, deschise ochii și încercă să răspundă la chemarea fratelui. Dar tuburile ce-i străpungeau plămânii și-i astupau căile respiratorii, aproape că o făcură să se sufoce și începu să se zbată înspăimântată. Elena, sora mai mare se repezi să o țină de mâinile care se străduiau să își smulgă tuburile iar Alexandru aproape că demolă casa alergând speriat să-și cheme părinții care pregăteau cina. - Mama, tata... Sofia... repede!... urlă băiatul terorizat
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
ca Analistul Integral al coloniei. Își băga nasul peste tot? Ei bine, acum nu mai aveau să-i vadă nici nasul și nici ideile moderniste. O patrulă trecu pe lângă ei, măturând cu reflectoarele toate sensurile de rulare. Sildiva ridică capul înspăimântată, cu pieptul fremătând de respirația accelerată, șuierătoare. Cât era de frumoasă! I se părea absolut credibil ca bărbații să fie atrași de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând niște sâni ca niște fructe, cu mameloane argintii, scânteietoare pe sub costumul
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere. Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele parcă nu mai aveau acea sclipire fascinantă. Cu oarecare teamă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
să-l străpungeți cu țepușele fără milă, fiindcă acela-i de vampir! Se dezlănțui un adevărat masacru odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul tocmai când luna răsărea de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se iviră la ferestre. - Să urcăm în palat! - strigă căpitanul
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
și eu o vechime, iar salariul îl împart cu tine. - Așa am negociat! - N-am semnat nici un contract cu tine! - se înfurie Florica Ești o escroacă! - Dacă nu plătești, vei avea necazuri! Voi trimite camorezii să te omoare ! Florica tresări înspăimântată: - Faci parte din mafie? Tocmai atunci pătrunse nora Angelicăi. Aceasta rămase stupefiată de scenă. - Am să chem carabinierii! Și Florica smulse telefonul Angelicăi de pe măsuță. - Che succede? Che succede?(Ce se întâmplă?) - întreba disperată signora Rossa când auzi numele de
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
de sapte aș vrea sa tin capul în poala cuiva și să privesc norii este un act barbar să te așezi în poala unei străine voi lua o palmă și țipete acute poliția de moravuri îmi va monta cătușe mamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajă cineva vrea afecțiune au zis ce crimă, ce abjecție ești arătat cu mâna surfiștii te fluiera cu dispreț bărbăția exclude nevoia de tandrețe sunt nevoit să părăsesc farul cineva va stinge lumina vor atârnă la
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
și uit tot ce trece de șapteaș vrea sa tin capul în poala cuiva și să privesc noriieste un act barbar să te așezi în poala unei străinevoi lua o palmă și țipete acutepoliția de moravuri îmi va monta cătușemamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajăcineva vrea afecțiune au zisce crimă, ce abjecțieești arătat cu mânasurfiștii te fluiera cu disprețbărbăția exclude nevoia de tandrețesunt nevoit să părăsesc farulcineva va stinge luminavor atârnă la intrare cartonașul pe care scrie„ÎNCHIS”ICAR... Abonare
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
Omul nopții! - N-am auzit de el! - exclamă cu naivitate femeia. - Vreau să-l văd! Cei doi bătrâni îl priviră cu neîncredere și ezitară. - Nu vă intru în casă. Aduceți-l aici! Țăranii încremeniră. - Sunteți surzi? - repetă cu asprime necunoscutul. Înspăimântată, femeia purtă micuțul până în prag de unde îl preluă bărbatul său și-l dădu „omului nopții”. Acesta îl cuprinse cu palmele-i puternice și cu un surâs în colțul gurii îl privi cu dragoste la lumina lunii. Pruncul la rândul său
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]