2,220 matches
-
iese din șablon și atrage atenția. Încă o dată se confirmă regula că o problemă, oricît de banală ar fi, e transfigurată de personalitatea celui care o atinge, că așadar nimic nu e pînă într-atît de tern ca să nu poată fi însuflețit de un ochi înzestrat cu spirit. Eadem, sed aliter - acesta e principiul volumului: despre același lucru (tranziția), dar în alt fel, în funcție de virtuțile interlocutorilor. Pleșu, Doinaș sau Sorin Alexandrescu sunt în vervă și molipsesc tema cu ținuta lor și, dacă
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
reapărea Molly. Cînd le văzu împreună pe cele două femei, zise, prefăcînduse că-și vede de treabă cu cîntarul lui sclipitor: - Costuri suplimentare! Ce știți dumneavoastră despre așa ceva? - Atunci urcați la o cafea și povestiți-ne, zise Molly, cu chipul însuflețit de provocare. Bărbatul își coborî privirea și spuse, cu ochii ațintiți în pavaj: - Unii oameni trebuie să muncească, dacă alții nu sînt nevoiți s-o facă. - Ei, haide, zise Molly, nu mai fi așa de morocănos. Vino și mănîncă niște
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
se transcrie într- un alt registru sensibil. Este ceea ce leagă poezia de trăirea clipei, prin intensitate și prin capacitatea de a face legăturile altfel, neprevăzut, tulburător. Fiecare moment al amintirii își conține poezia, dar nu cea solemnă, ci una biografist-minimalistă, însuflețită de o ironie afectuoasă. Rusia lui 1917, cea din timpul blocadei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cea postbelică și epoca hrușciovistă sunt filmate cu un zâmbet ironic, rescrise la scara micșorată a unei modeste familii de evrei prin intermediul
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
epoca hrușciovistă sunt filmate cu un zâmbet ironic, rescrise la scara micșorată a unei modeste familii de evrei prin intermediul animației, desenului, fotografiei, filmului de epocă. Toate aceste debriuri, souvenire alcătuiesc nu un destin, ci un poem. Capacitatea poeziei de a însufleți lucrurile, de a da deodată consistență lumii, de a trezi la viață micile întâmplări rămase într-un colț al minții este mai puternică decât orice altă vrajă, mai puternică decâtodski umple impropriu politicul de erotism, ruinează solemnitatea liturgică a ritului
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
-o cu o perdea de divagații prețioase, ci cu dorința vie a unei inteligențe care vrea să înțeleagă ce s-a întîmplat cu ideile omenirii. De fapt, contemplînd impresia aparte pe care un gînditor o face atunci cînd nu e însuflețit de ambiții sociale, îți dai seama că, în comparație cu el, noi, actualii purtători de hram speculativ, suntem niște histrioni pervertiți care vedem în gîndire un pretext elegant de afirmare personală. La Dragomir, imboldul parvenirii prin concept lipsește. Autorul Meditațiilor despre epoca
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
pînă la ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
picioarele tale”, „Un depozit de chibrituri se aprinde sub pernă”. Caută un refugiu în finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd „blîndețea unui calm șlefuitor de pietre și femei”. Se simte, în temeiul unui impuls mizantropic, „perfect în viciul (...) de a însufleți obiecte”. Solitudinea îi ascute simțurile. În perspectiva cosmică, adoptată ca un semnal al lejerității spiritului neconstrîns de convenții, se disting elemente familiare, mărunțișuri anodine megieșe cu simbolurile: „își face rîndunica norocosul cuib: sîrme, crucifixuri,/ lanțuri vechi din economia omului căzute
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
spirit. De exemplu, principiul antropic din cosmologia fizică - care e o formă modernă de formulare a sensului lumii (universul a evoluat în așa fel încît a făcut posibilă apariția omului) - principiul acesta e privit de Viorel Chițea ca o interpretare însuflețită de credința în Dumnezeu. Căci ideea că universul se comportă anume ca să ducă la apariția omului este rezultatul unei proiecții subiective, dar o proiecție la care recurg cei care vor să-și vadă confirmată dorința existenței unei divinități. Mai precis
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
comeți. / Înviu grădini ascunse cu gîndul. Tu te pierzi în mireasmă, / eu, adormit cu capul în brațele tale / pe trupul ca o catapeteasmă / în mijlocul goliciunii de fluiere siderale” (Întunecime secretă). Sub privirea auctorială care caută dedesubturile materiei spre a le însufleți fantast, Pegasul, cel înzestrat cu o mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
are plutire prin nuanțe, fiind terestră și osificată, de aceea studiile nu ademenesc cititorul, care, la sfîrșitul lecturii, nu simte nevoia să deschidă vreo carte de-a lui Sperantia. Vina îi revine din păcate exegetului, care, neavînd nervul de a însufleți ideile înfățișate, le enumeră fără participare intimă. Deznodămîntul e o carte al cărei aer de criptă analitică o preschimbă într-o antologie de banalități exasperante. Dar să încerc o incursiune în spiritul comentariilor din carte: intenția lui Sperantia e de
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
fi marxist era original, și poate ar merita să zăbovim aici. Marxismul lui Barthes se mărginește să observe materialitatea și fetișismul limbajului public, să denunțe „idealități” - poncife lansate cu rolul de a aliena masele. Atît, însă. Nimic progresist nu-l însuflețește pe autorul care, de tînăr, face elogiul clasicismului. Dacă Barthes s-a situat în anii 1950 la stânga, din motive care țin în mod evident de antiburghezismul generalizat în Franța intelectuală, stânga lui a fost însă una nietzscheană: Barthes a fost
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
aptitudini pentru disciplina geneticii, profesorul de la Oxford a intrat în pielea unui cruciat scientist hotărît a-l scoate pe Dumnezeu din mințile oamenilor. Malformația suferită e stranie din trei motive: mai întîi fiindcă a luat naștere în mintea unui profesionist însuflețit de cele mai bune intenții, căruia nimeni nu-i pune la îndoială onestitatea. În al doilea rînd, fiindcă diatribele pe care le repede împotriva religiei l-au izolat treptat în lumea colegilor de breaslă. Chiar și cei care îi împărtășesc
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
sinceritatea e un indiciu al mediocrității. Nicolae Breban e prea versat ca să cadă în directeți periculoase, cum, la fel, e prea pățit ca să alunece în sincerități crase, prin urmare, descriind istoria secolului XX, face ceea ce a făcut în romanele sale: însuflețește o atmosferă în care, folosindu-se de tiparele narațiunii, pune episoadele trecutului în cadre romanești. Autorul știe să cultive echivocul și ambiguitățile, obținînd exact acel dozaj de nuanțe care îl apără în fața oricărei imputări ideologice. Căci evenimentele asupra cărora se
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
se exprimă în versuri, în muzică sau în tratate de metafizică, ea tinde spre aceeași țintă: să cuprindă toată lumea în chenarul unei singure minți. Acesta e imboldul romantic: dorința unui singur ins de a îmbrățișa tot universul. „Inșii“ care au însuflețit romantismul german, și cărora Ricarda Huch le-a închinat o carte care a devenit o lucrare de referință în domeniu, alcătuiesc o galerie de nume aiuritoare: o falangă de genii care au marcat poate cea mai frumoasă perioadă din cultura
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
viață, ca o casă din care pleacă pentru totdeauna cei care au locuit și, mai cu seamă, au suferit și s-au iubit acolo. Căci nu pereții, nici tavanul, și nici înălțimea nu imprimă personalitate casei, ci ființele care o însuflețesc cu vorbele lor, cu râsetele, iubirile și ura lor, ființe care o impregnează cu ceva imaterial dar pătrunzător, cu ceva la fel de diafan ca surâsul de pe un chip, chiar dacă o fac prin obiecte materiale, covoare, cărți sau culori. Pentru că tablourile pe
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
țară”. Utilizează primul formula de scriitor popular, care va avea o carieră foarte lungă, într-o măsură defavorabilă lui Creangă, pentru că îi va limita mereu percepția: „Spiritul său viu, frumoasa sa limbă populară, stilul său naiv și natural, humorul ce însuflețește scrierile sale au un farmec așa de deosebit, încât pun pe Creangă printre cei întâi scriitori populari ce au avut românii vreodată.” Formula de scriitor popular derivă, așadar, dintr-o rețetă destul de simplu de închegat: spirit viu plus frumoasa limbă
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
doua categorie au tentă statistică, fiind vederi de ansamblu asupra stării precare a sănătății românilor, cu judecăți „sanitare” culminînd în verdicte de rău-augur (pelagra, malaria, mortalitatea infantilă, tuberculoza erau pericole cotidiene). Cele din a treia categorie sunt stricte, dense și însuflețite de o rigoare abstractă, adevărate incursiuni a căror înțepătură rece, de spelcă analitică, punctează cunoștințe de specialitate. Din prima categorie face parte discursul lui Grigore Romniceanu la deschiderea Facultății de Medicină din București în anul școlar 1888- 1889, alături de expozeul
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
veacurile de asuprire națională străină în Transilvania." în studiile din acest volum, Mircea Popa demonstrează convingător că iluștrii cărturari amintiți, ca și alții pe care îi conturează distinct, ca George Bariț, Andrei Șaguna, Timotei Cipariu, Alexandru Papiu Ilarion, au fost însuflețiți de cel mai curat și înălțător spirit patriotic pentru a dovedi apartenența istorică a Transilvaniei la pământul românesc și a obține drepturile și libertățile ce i se cuveneau.
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
sacre// am mai mult de cinci mii de ani/ eșarfa e un leagăn de mătase/ când închid ochii/ către Sud/ Ierusalimul îmi arată colinele sale/ are și el cinci mii de ani/ și mă cuprinde/ într-o aromă de portocale/ însuflețim aerul cu dansul nostru/ o, contemporani ai mei”, deși asumarea istoriei comune poporului evreu: „Eu/ fiica lui Moise/ rătăcesc în deșert/ Un cântec aud/ nisipul și pietrele își plâng/ foamea” nu-i la îndemâna orișicui. Tragedia trăită în timpul celui de al
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
nu le-au convenit. Dincolo de ideația urmărită cartea se citește cu plăcere pentru epica ei, pentru portrete, pentru descrierile de locuri. Vizitarea lui Gorki, întâlnirea de la Astrahan dintre Istrati și Rakovski, disputele dintre Istrati și Kazantzakis, firi atât de diferite, însuflețiți de convingeri care nu coincid peste tot, cu toate acestea prieteni, călătoria pe Volga, apoi în Armenia și în Georgia, în fine boala lui Istrati și suferințele, internarea la Filaret și sfârșitul, toate acestea compun un complex narativ care îl
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
seama lui Nietzsche sînt de fapt variațiuni pe teme schopenhauriene, de la „voința de putere“ la „veșnica întoarcere a identicului“. Cu alte cuvinte, artistul din el îl surclasează pe gînditor, ce rămîne de pe urma lui fiind stilul, acea „gheară a leului“ ce însuflețește cuvintele prin viteza asociațiilor și prin ritmul alert. Nietzsche e copios în figuri de stil și precar în argumente. În schimb, ingratitudinea îi vine din acea stihie care, împingîndu-l în prăpastie, îi insuflă sentimentul apoteozei. La o privire sumară, ingratitudinea
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
piese literare care pot fi gustate în sine, în afara oricărui tipar filosofic, azi despre Nietzsche am vorbi cu rezerva cuvenită autorilor minori. La Nietzsche peristaltica lexicală e mai spectaculoasă decît tectonica ideilor, iar Ecce homo e o mostră de stil însuflețit de un nesuferit hybris creator.
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
s-a vorbit destul de mult, în cazul lui, despre doi versanți, unul mistic (coborând, desigur, până la William Blake), celălalt - vizionar (unde cap de afiș e Allen Ginsberg). O observație, după părerea mea, foarte discutabilă: în primul rând, elanul mistic îi însuflețește pe toți vizionarii, cel puțin de două secole încoace, așa încât disocierea nu-și prea are rostul; în al doilea rând, mă tem că simpatizanții lui Conkan l-au luat mult prea în serios, încercând să-l atașeze, din calcul politic
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
teribil: puteai să ucizi oamenii pe care ți-i arăta cu degetul Securitatea. Tinu pricepuse astfel ce era puterea.” De aici încolo, un Tinu poate deveni ușor un Gheorghe Pintilie, personajul din Pantiușa, care îl descrie pe Bodnarenco, cel care însuflețește Partidul cu discursuri motivante, hotărâte și deșucheate, poate un Țurcanu, din povestirea Alexandru, cel care îl reia pe torționarul psihopat al închisorii de la Pitești, sau chiar un Șoșescu, președintele cel bâlbâit al Republicii. Tarele și durerile unei națiuni întregi sunt
Povestiri din comunism by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3792_a_5117]
-
își găsește refugiu într-un hobby incontrolabil: citește și scrie la un misterios jurnal cu „destinatar” pe care-l intitulează Caietele Constantin (din paginile căruia ni se oferă, în această primă parte, numeroase și prețioase secvențe). Un anume idealism estet însuflețește, de fapt, toate personajele. Nici Constantin nu e, în pofida ocupației sale, chiar o brută. Ucide la ordin, dar se comportă artist. Umple, de pildă, un album cu fotografii inexistente („fotografii pe care aș fi vrut să le am”): două-trei vorbe
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]