69,898 matches
-
Și numărul 1-4 al revistei "Arhitectura" este tocmai fișa clinică a locului, cu descrieri simptomatologice, radiografii, aprecierii ale stării morale și chiar cu prescripții curative. Că deocamdată lipsesc medicamentele este doar un simplu amănunt. Cartea-obiect Literatura și artele plastice se întîlnesc deseori în spațiul mare al culturii. Și pretextul acestei întîlniri este cartea, înțeleasă în dubla ei natură de text și de obiect. Mesajul scriitorului, universul său liric sau narativ, coabitează natural cu reprezentările grafice și cu viziunea obiectuală pe care
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
sclipind în bătaia luminii electrice, ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca acum, în ziua luminoasă de iunie cu soare generos, când, trăgând perdeaua de pluș, dădusem față în față cu autorul Moromeților. Ne întâlneam prima dată de când îmi apăruse Galeria. Și chiar mă gândeam, mă tot gândeam, cum avea să fie când mă voi întâlni cu Preda. Pe care îl admiram de mult. După care alergasem cu ani în urmă prin Piața Romană, când
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
luminoasă de iunie cu soare generos, când, trăgând perdeaua de pluș, dădusem față în față cu autorul Moromeților. Ne întâlneam prima dată de când îmi apăruse Galeria. Și chiar mă gândeam, mă tot gândeam, cum avea să fie când mă voi întâlni cu Preda. Pe care îl admiram de mult. După care alergasem cu ani în urmă prin Piața Romană, când îi apăruse primul volum din Moromeții, și, gâfâind, în colțul pieții de unde, pe Ana Ipătescu, dădeai spre Gazeta literară, îl felicitasem
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți, ca în vremurile "bune". Sigur că Bucureștiul meu are și zone minunate, ca al fiecăruia. Sigur că în acel oraș o întîlnesc pe bunica mea și poveștile ei universitare extravagante, pe doamna Mareșal Averescu care o adora, toalete și baluri, biblioteci și veselă de Rosenthal, descompletată azi, dar și strigătele isterice ale femeilor din blocurile copilăriei mele, și cozile la carne, și
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
în unele locuri. Ai nevoie numai de șansă ca să se producă revelația lor, ca să se arate. Drumul spre ele te scoate din ordinar și te conduce spre extraordinar, urci trepte spre anumite întîlniri, treci probe ca în basme. Eu am întîlnit un astfel de loc, de curînd. În deșertul arid al Bărăganului, foarte aproape de București există o insulă de verde, de apă, răcoare și generozitate în care timpul se dilată, este zburdalnic, spiriduș năzdrăvan care își uită atribuțiile. Se cheamă Joița
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
ce ți se mai poate dori. Ca să nu mai spun că te-ai lăsat amarnic înșelat. Nu există cale între cele două, ba chiar nu există cale deloc. Poate că nu există decât drumuri care se încrucișează fără să se întâlnească, în spații diferite. Nu poți să rămâi singur fără să te plictisești, nici să te freci de alții, fără să ajungeți să vă detestați. Sunt două mii de ani de când te obligă, în numele legii celei mai sfinte, să-i iubești pe
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
climatul literar înclinat spre stagnare și torpoare, printr-o doză de imprevizibil, de dezacord cu ceea ce s-a acreditat, de "îndrăzneală". Constantin Călin se miră (e drept că în 1983, însă data îi sporește meritul) de împrejurarea că n-a întîlnit nici o "anchetă"sau "masă rotundă"despre "curajul criticului". Întrebîndu-se dacă ar fi nepoliticos să socotim că un astfel de "curaj"e, uneori, absent, își dă singur răspunsul " Cred că nu". Urmează o descriere a "curajului"în domeniul comentariului literar: "În
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
ridicase cu propriile-i mîini de spițer cu care-și ciopîrțise prima nevastă. Fugise din pușcăria din Cayenne și apăruse la Rosal del Virrey într-un vas plin de papagali nevinovați, cu o negresă frumoasă și hulitoare pe care o întîlnise la Paramaribo, și cu care avea o fată. Femeia muri de moarte bună al puțină vreme, și nu avu soarta celeilalte, ale cărei rămășițe ajunseseră îngrășămîntul propriei grădini de conopoidă, ci fusese îngropată întreagă și cu numele-i de olandeză
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
Grimaud, cînd iese din aceeași pivniță, e comparat cu un satir bețiv, ca cei din pînzele lui Rubens. Milady îl compară, tot pe Athos, cu Satana, iar el spune că s-a întors de pe tărîmul celălalt special pentru a o întîlni pe ea care, în ochii lui, e tot un demon. După ce muschetarii au ținut sfat în bastionul Saint-Gervais, Athos revine și recuperează stindardul uitat. Deși dușmanii trag asupra lui, nu e atins de nici un glonte. În timpul cît au stat acolo
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Aramis. Temporara lor separare (Athos-Aramis și D'Artagnan-Porthos) din timpul Frondei simbolizează războiul civil. Vicontele de Bragelonne epuizează posibilitățile combinatorii. Aramis și-l asociază pe Porthos, pentru a-i servi de adjuvant în conspirații, în timp ce D'Artagnan și Athos se întîlnesc în întreprinderea restaurației lui Carol al II-lea, iar apoi în dizgrația lui Louis XIV. Astfel, Vicontele... "materializează" cele două perechi abia schițate la începutul ciclului. În plus, la finele romanului, Athos și Porthos mor aproape simultan, iar D'Artagnan
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
întreprinderea restaurației lui Carol al II-lea, iar apoi în dizgrația lui Louis XIV. Astfel, Vicontele... "materializează" cele două perechi abia schițate la începutul ciclului. În plus, la finele romanului, Athos și Porthos mor aproape simultan, iar D'Artagnan se întîlnește, patru ani după aceea, pentru ultima oară, cu Aramis. Și astfel, toate combinațiile posibile de 2+2 au fost epuizate. Așa cum s-au epuizat și combinațiile 3+1. În acest ultim sens, e semnificativă și fraza absolut finală a romanului
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
mirare fantastică a fost să văd solidaritatea și continuitatea acestui grup de oameni constituit cu (atunci) douăzeci de ani în urmă și de fapt continuat cu cel puțin încă 20 de ani. Cu unii din ei am început să mă întâlnesc foarte des, zilnic aproape, cu alții periodic. Mai ales la Doinaș acasă se întâlnea câteodată grupul, spre anxietatea soției, Irinel (cine ar putea s-o condamne, date fiind condițiile), unii au ieșit treptat de la închisoare (inclusiv Sârbu, Balotă și alții
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
cu (atunci) douăzeci de ani în urmă și de fapt continuat cu cel puțin încă 20 de ani. Cu unii din ei am început să mă întâlnesc foarte des, zilnic aproape, cu alții periodic. Mai ales la Doinaș acasă se întâlnea câteodată grupul, spre anxietatea soției, Irinel (cine ar putea s-o condamne, date fiind condițiile), unii au ieșit treptat de la închisoare (inclusiv Sârbu, Balotă și alții, iar alții au fost încarcerați ulterior, ca Negoițescu de pildă). Oricând, atunci când erau împreună
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
se întoarce și ne vede, are o mișcare țeapănă, ca de robit, cu arcul întins la maximum... Dracu mă pune să povestesc asta prin oraș, în lumea încă bântuită de amintirea cutremurului. Preda află și, la proxima ocazie, când ne întâlnim, mă atacă, supărat, cu violență. Tac, ascult, nu zic nimic. Știu că, în acest caz, am asupra lui o superioritate certă de care profit, calm. Nu uitasem că o dată, mai de mult, cu sinceritatea brutală, care e a oricărei mari
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
lucru ar fi. Volumul doi al Orbitorului nu aduce mari noutăți în plan stilistic, tematic sau narativ. înșiruirea de povești sau de pasaje de virtuozitate prozastică își continuă binecunoscutul ritm. Mai ales păstrarea recuzitei tematice uimește. Și în Corpul veți întîlni mulți-mulți fluturi și, bineînțeles, multe "divagații" cu o ecuație simplă: viscere, creier, foetus. Sînt imagini pe care Cărtărescu le-a impus în urmă cu cîțiva ani și pe care mizează în continuare. Deja, ceea ce în 1996 părea o inovație, acum
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
nici măcar bănuită, era firesc ca mass-media să intervină, să provoace o dezbatere serioasă pentru lămurirea chestiunii. Din nefericire intervențiile presei au fost prea puține. Alarmantă mi se pare însă tăcerea care din nou a pus stăpânire în societate: m-am întâlnit cu foarte mulți istorici din toate generațiile care aproape în totalitate și-au manifestat indignarea față de modul în care s-a lucrat la tratat: dar, în marea lor majoritate ei se complac în tăcere limitându-se, exact ca în vremurile
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
peste treizeci de programe, din care jumătate non-stop, la care ne putem uita după pofta inimii. Fiecare se uită la ce vrea. Butonatul a devenit, de altfel, o meserie. Bernard Pivot, pe care, în absența televiziunii, nu l-am fi "întîlnit" niciodată, făcea un elogiu acestei continui alergări pe claviatura telecomandei. Ce bucurie, bucuria de a alege! După 1989, am avut, în fine, parte, în toate domeniile de ea. Un contraargument ar fi, admit, acela că butonatul este, de la un punct
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
pansat), restul eram "mamaie". Eu una mă amuzam cînd o soră cam de vîrsta mea, cu un mare buzunar căscat în care depuneam obolul, îmi spunea pregătind seringa: "să vezi, mamaie, că mînă ușoară ca a mea n-a mai întîlnit fundul matale de cînd e el". Dar Colecistul, o profesoară ardeleancă, fierbea de indignare și îmi împărtășea tot felul de replici pregătite pentru nesimțiții de regățeni, de la "nu-mi amintesc să vă fi permis să mă tutuiți", pînă la "mamaie
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
răsturnată spectaculos, ritmic, într-un cotidian al zilelor noastre: "...liza cîntă la clavecin brodează navighează pe internet...". E un procedeu conștient, pentru că autoarea atrage cu insistență parantetică atenția asupra lui în altă parte: "... umbra ta mirosea a hoit (cuvîntul se întîlnește des la arghezi pentru neîncrezători a se verifica)...". Plutește diluată în acest fel de a scrie o nostalgie parcă secretă după un mod dispărut de a face poezie, închisă într-un poem cu început de basm fantastic: "a fost odată
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
Rădulescu-Motru, Dumitru Drăghicescu, Marin Preda (care surprinde legătura între obediență și trădare) etc. Interesant este însă faptul că cei mai mulți analiști - oameni ai rațiunii, artiști sau pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie în Criminologie dialectică editată în 1945: " Concepția vedică a Dreptului, exprimată atât de paradoxal, rezumă diferențierile între raționalismul
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la moartea lui Mateiu I. Caragiale trecuseră cam vreo 120 de ani. Ce țară
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
se citează scrisori, se compară caligrafii, fizionomii, se adună deci cu o grijă de colecționar împătimit mici fragmente și se reface arheologic piesa originală. Se fac tot aici mărunte și curioase observații, unele memorabile: "Somnului îi lipsesc visele. Nicăieri nu întîlnim povestit nici cel mai mărunt vis, necum unul de amploarea și coerența celui visat de Eminescu în 1876." Altădată se pun laolaltă toate informațiile posibile cu privire la portretul fizic al scriitorului, un portret descompus în elemente: tot ce s-a consemnat
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
gratuit. Aceeași fantastică răbdare se vede și în foarte consistentul capitol despre Caragiale și Creangă. Există un fel de absență a întîlnirii concrete dintre cei doi, deși se poate deduce că au luat parte la petreceri comune, că s-au întîlnit la Junimea. Oricum, o misterioasă și tulburătoare tăcere între ei și absența oricăror categorisiri reciproce. În schimb, foarte multe asemănări și deosebiri semnificative între operele celor doi. Dan Grădinaru strînge materie pentru un posibil opțional la universitate pe acestă temă
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
altele. ș...ț Ceaiurile, dineurile, vizitele și contravizitele se țineau lanț. Comme c'est ennuyeux de s'amuser!", exclama uneori bunica. Ele se oboseau doar cicălind slugile, în total opt. ș...ț După-masă, grand-papa se ducea la Intim-Club, unde se întîlnea cu alții, care nici ei nu făceau nimic. Erau moșieri sau mari proprietari de imobile, care încasau doar chiriile și arenzile. Erau și unii care munceau, aveau industrii, făceau negoț, dar nu erau oameni de lume"". Umorul poveștilor lui Georgică
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
forme. (Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul) Imaginile par a țîșni de-a dreptul din revolta materiei ce-și reneagă tiparele, își vomează principiile, își blestemă condiția. Însă Nordul e plurisemnificativ. El face posibilă apropierea antipozilor metafizici, care se întîlnesc nu în arena înregistrării mecanice pe care o săvîrșește scriptorul, ci în chiar funcționalitatea eului său sfîșiat: "în Nord sînt mai multe norduri în care te răsucești ca într-un smîrc. Fiara/ și îngerul sînt aproape. Ochiul meu e arena
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]