26,133 matches
-
Cronicar Telefonul fără fir Fost consilier prezidențial dna Renate Weber a acordat un interviu Academiei CAȚAVENCU (nr. 30). La o întrebare a lui Eugen Istodor, dna weber povestește o întîmplare de pe vremea cînd era la Cotroceni care-ți dă fiori pe șira spinării: "Eram la o ședință în care se discutau Legile Siguranței Naționale. Deși aveam mobilul închis, acesta a transmis un mesaj din acea întîlnire. Acum vreo doi ani
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
al Editurii Cartea Românească) este alcătuit cinematografic, din mai multe secvențe ilustrative pentru devenirea unei femei. Cele trei secțiuni ale cărții, Ferma cu 300 de hectare, Erau doar fetele în cameră și Ruj pe icoane corespund unor vârste și unor întâmplări care au marcat decisiv personalitatea eului feminin (nu neapărat Livia Roșca însăși) care se confesează în versuri. Fiecare poem este un instantaneu cinematografic, un diapozitiv sau o fotografie, dincolo de care răzbate o întreagă existență. Unghiul din care este privită scena
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv. Poate pentru că totul este privit (și) prin ochii depresiei de azi. Printre amintiri nu se rătăcește, nici măcar din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie, resemnarea în fața unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară/ Privesc cearcănul meu
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
cu limba și cultura. A fi american are de-a face cu teritoriul. R.B.: Ați observat că opiniile dumneavoastră, mă refer și la beletristică și la eseistică, irită uneori? R.W.: Da, și într-un caz și în celălalt, din pricina întîmplărilor povestite, a temelor și motivelor pe de-o parte, dar și din cauza registrelor discursive pe de alta: ironia, sarcasmul sunt adesea fals înțelese în Germania, respectiv prost înțelese sau mai degrabă neînțelese. Foarte repede oamenii se simt vexați. Dar mai
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
a balansa permanent între memorie și actualitate, între anii formației și cei ai maturității, între faptul tranzitoriu, istoricizat, și obsesia creației înalte, dacă s-ar putea chiar desăvîrșite. De multe ori, căldura evocărilor și rememorarea unor fapte mărunte, a unor întîmplări în care au fost implicate deopotrivă mari personalități ale artei românești ca Tonitza, Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ressu, Dărăscu, Steriadi, Catul Bogdan, Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai deceniilor cinci-șase, conferă pasajelor o autentică forță epică, după cum considerațiile despre artă, despre
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
DEX avem surpriza de a descoperi și cuvîntul rablionetă, cu definiția "automobil vechi, uzat" și cu explicația etimologică "din rablă (după camionetă, cabrioletă)". E desigur o creație ad-hoc, un cuvînt-valiză glumeț, efemer, care nu s-a fixat în uz. Doar întîmplarea a făcut să fie consemnat. Internetul furnizează și cîteva cuvinte mai recente, necuprinse în dicționare, din familia lui rablă. Tipice pentru uzul familiar-argotic contemporan sînt diminutivul răbluță și formația glumeață rablament. Valoarea afectiv-ironică a diminutivului se asociază mai ales cu
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
e tot mai tentată să meargă direct la conținut fără obligatoriile ocoluri narative și stilistice specifice, specifice viziunii tradiționale despre literatură, în general și despre roman, în special. Lumea este grăbită, nu mai are timp de mofturi estetice, vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot mai mulți, literatura nu (mai) este decât o prelungire a faptelor diverse din presa cotidiană, a telenovelelor și a filmelor. De ce se bucură de audiență jurnalele și cărțile
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
jurnal este o carte a ideilor, raționamentelor, obsesiilor și angoaselor unui Eu destul de debusolat, care trăiește deruta semnelor tot mai vizibile ale îmbătrânirii trupului, pe fondul crizei literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării, gândurile sunt aleatorii, nu există o logică a notațiilor. Totuși, o explicație există și ea este dată la pagina 137:" Am ajuns să scriu ce scriu aici, pentru că mi-am impus să nu scriu despre familia mea, despre viața mea
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
interesante și mai credibile sunt observațiile directe ale "diaristului". Ochiul de prozator al lui Gheorghe Crăciun funcționează fără reproș, observațiile sale au precizia acordului fin. Neliniștea vârstei de trecere este admirabil surprinsă în numai două rânduri: "Îmbătrânirea. Oriunde întâlnești din întâmplare o oglindă simți nevoia să (te) privești în ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal de idei? Admiratorilor prozei lui Gheorghe Crăciun o asemenea operă le permite familiarizarea cu universul
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
colegi, în 1990, l-am angajat la revista "Orizont". Articolele sale erau, fără excepție, admirabile. Pe la mijlocul anilor '90 s-a mutat la București, unde a devenit unul dintre cei mai activi publiciști ai perioadei post-comuniste. Oricât de tristă ar fi întâmplarea, cred că s-a ivit un bun prilej de a rediscuta situația din ultimii șaisprezece ani în acest domeniu. De fapt, am asistat la un scenariu monoton: am aflat nume de persoane care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
nu erau mâncate numai în câte un loc, ci ele erau împrăștiate peste tot: unii spuneau că au văzut în fața porților bucăți întregi, bucăți separate ori părți diferite din măruntaie. În vreme ce astfel de lucruri durau de mult timp, iată ce întâmplare minunată a avut loc. Văzduhul era curat și senin, iar starea vremii era nespus de plăcută când dintr-odată stâlpii care susțineau clădirile publice din întreg orașul au început să verse toți niște picuri ca de lacrimi. Ba chiar și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în PSB, vol. 1, p. 415) „Ori de câte ori suntem secerați de voi ne facem și mai numeroși; sămânța (martirilor - n.n.) este chiar sângele creștinilor! Mulți filosofi la voi îndeamnă să îndurați durerea și moartea, precum și Cicero în Tusculane, Seneca în Simple întâmplări, apoi Diogene, Pyrrhon, Calinic; și totuși, prin cuvintele lor nu și-au putut face atâția discipoli, câți și-au făcut creștinii, care învață prin faptele lor”. (Tertulian, Apologeticul, L, 13-14, în PSB, vol. 3, p. 109) „Cu cât cei ce
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
din Note zilnice, nu pe "adaptatul" care-o să devină, years after. Și troica merge mai departe, cu popasuri de 3000 de semne (cred că și mai puțin...), povești scurte de viață lungă. De aici, un fel de-a condensa întîmplările așa cum, spuneam, dau almanahurile mapamondul în cîteva rînduri. Știați că? De recitit, în anotimpurile ușor nostalgice, cîntarea Bucureștiului pe note, sau despre Proust-ul din fiecare, între parole din Ionesco și viața pe Berthelot. Și-un Cuvier făcînd anatomia colțului
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
dar și momentele de luminoasă împlinire. Diferențele valorice dintre fragmente sunt semnificative, fapt explicabil pentru o carte în care notațiile cu caracter personal (pe multe pagini sunt evocați prieteni din copilărie, colegi și profesori, inclusiv din ciclurile inferioare, oameni și întâmplări din perioada în care era figurant la Teatrul de Operetă, rude mai apropiate sau mai îndepărtate) stau laolaltă cu cele esențiale, legate de nume capitale ale culturii române (Tudor Vianu, George Călinescu, Ion Negoițescu, Eugčne Ionesco, Mircea Eliade, Emil Cioran
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
pe febrilitatea căutărilor, tatonărilor. Cu siguranță că Damien Charron a intuit intranzitivitatea stilului său componistic, din moment ce a acceptat interacționarea propriilor demersuri sonore cu întreprinderi alterne muzicii, venite în special din teritoriul literaturii și al artelor plastice. Așa s-au născut întâmplările cenestezice plasate în medii prin excelență urbane (: Nancy - 1986; Bar-le Duc - 1983; Paris - 1998 și 2004; Strasbourg - 2000). întoarcerea la sincretismul artelor favorizează pe de o parte somaticul, ca sentiment vital ori colecție a tuturor funcțiunilor viscerale și al
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
mersul pe sârmă devine de la un moment dat încolo obositor pentru cel care îl practică, dar și pentru cel care privește. Poate tema este prea aproape de noi, iar infuzia de ficțiune, insesizabilă. Fiindcă vedem cu groază că toate personajele și întâmplările din această carte fac parte din coșmarul nostru cotidian. (Mai) Nimic nu este ficțiune, toți ne izbim de nesimțirea tot mai agresivă a semenilor care tinde să ne transforme viața într-un vis urât fără de sfârșit. Nesimțiții sunt un soi
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
și cazul de sistema unei istorii literare, fiindcă - aflăm din prefață, foarte "pe linie", terminologic, cel puțin, chiar abuzînd de clișee - Peltz compune recuperări subiective, simple fototeci cu prieteni, în stare să umanizeze o literatură. Luați, de pildă, o veche întîmplare nouă, despre venirea unui tînăr autore într-o redacție culturală (acolo, în broșura lui Peltz, Facla, la anul 1916), și despre covîrșitoarea putere a hazardului în asemenea daraveri. N.D. Cocea, ocupat, primește cărțulia de debut a unui aspirant la glorie
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
mic, într-o veche cazarmă, pe două saltele, împreună cu treizeci de femei necunoscute. Privirea copilului alternează cu cea a omului matur care, pe de o parte, încearcă să-și reamintească senzațiile de atunci, dar, pe de altă parte, privește sinistrele întâmplări cu o anumită detașare, cu o ironie abia perceptibilă și cu multă delicatețe. "Frățiorul meu nu avea decât trei ani, plângea întruna și nu înțelegea deloc ce se întâmplă cu el. N-aș putea să spun cât am fost eu
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
servește zilnic lui Ivan rații triple. Abia după douăzeci de ani scriitorul află de la o mătușă că aceste porții extraordinare le aranjase ea însăși fiindcă la Terezín lucrase la aprovizionare. Zece povestiri din partea a doua a volumului sunt inspirate din întâmplările trăite de autor în deceniile de după război. Probabil cea mai fascinantă dintre ele a fost o întâlnire secretă cu doctorul Mengele - cel cunoscut pentru atrocitățile comise pe vremea războiului -, organizată perfect conspirativ undeva în Elveția. În timpul unei convorbiri de o
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
eleganță "exhibiționismul său maladiv" unui complex de inferioritate specific infirmilor. Și nu se oprește aci. "Chiar și criticul literar de la ŤContemporanulť, un tinerel cu pretenții și arivist, purtînd numele poetului exilat Ovidiu, în cronica lui despre culegerea de nuvele intitulată întîmplări dintre amurg și noapte, m-a criticat violent pentru dragostea mea față de animale, pe două coloane! (...) Și problema era în cele din urmă pusă astfel: - Dacă pretinde că-i plac animalele, de ce nu și-a luat un pechinez în locul dogului
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
o vei exersa de la sine, în virtutea unei deprinderi ce nu mai are nevoie de imboldul impus al unei voințe culturale, sau ai fi putut crede că, în orele libere, se plimbă lăsîndu-se în voia unor asociații de idei pe care întîmplările petrecute în jurul lui i le scoteau în față, sau ai fi putut crede că, din cînd în cînd, deschizînd un dialog de Platon sau o carte de Hegel, conspecta sau interpreta d'emblée un pasaj al cărui înțeles îi atrăsese
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
grele decât acelea ale unor îngălbenite pagini de dosar. În emisiunea de televiziune invocată, pus de Mircea Dinescu în fața situației de a răspunde cu "da" sau "nu" în legătură cu dosarul de Securitate, Voiculescu a adoptat strategia contraatacului pe la spate: a evocat întâmplări ce n-aveau nici o legătură cu întrebarea, a acuzat și a răsacuzat, ca și cum problema colaborării ipotetice lui Mircea Dinescu la "Antena 3" ar fi fost echivalentul perfect al colaborării lui "Felix" cu Securitatea... Dacă toată această sordidă poveste ar avea
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
mînă firele spectacolului. Spațiul fantastic "desenat" de scenograful Dragoș Buhagiar, cu elemente și accente de décor, sau obiecte pur și simplu, art deco, cu aerul unui basm ca Vrăjitorul din Oz, în care micuța Dorothy trece prin cele mai aiuritoare întîmplări, aerul acesta l-am găsit imprimat în jocul Crinei Mureșan. În inocența pe muchie de cuțit a acestei Elisaveta Bam, acuzată, fără vină, de crimă, hărțuită și tîrîtă în plin absurd de niște impostori, neterminați și confuzi, slujitori obtuzi ai
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
pe care nimeni n-o mai citește..." (p. 247). Fiecare dintre cei patru semnatari de scrisori ai romanului lui Mihai Zamfir are propria sa marcă stilistică, la conturarea căreia au contribuit cultura, experiența de viață, stările de spirit date de întâmplările din jur. Petru este intelectualul puțin bizar, rupt de viața socială, care trăiește mai mult în amintire. Poartă în suflet Portugalia tinereții sale, pentru el timpul a înghețat în Lisabona de la mijlocul deceniului opt, este încă îndrăgostit de fata la
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]