499 matches
-
pe Ivan Petrovici; de altminteri, mulți strălucesc pe dinafară și vor să pară onestitatea întruchipată numai pentru că au caleașcă proprie. Și-s destui cei cu caleașcă... Și prin ce mijloace... Într-un cuvânt, Ferdâșcenko nu mai rezista deloc și se întărâtase brusc, uitând chiar de toate și întrecând orice măsură; până și fața i se schimonosise. Oricât ar părea de ciudat, se poate să se fi așteptat la cu totul altfel de succes de pe urma celor povestite. Asemenea „gafe“ de prost-gust și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
discuția, după toate probabilitățile, începuse din pricina unei polemici febrile și, desigur, toți ar fi vrut să vorbească altceva, însă Evgheni Pavlovici părea să insiste tocmai din această pricină, neținând cont de impresia pe care o provoca; sosirea prințului parcă îl întărâtase și mai mult. Lizaveta Prokofievna se încrunta, deși nu înțelegea chiar totul. Aglaia, care ședea deoparte, aproape în colț, nu pleca, asculta și tăcea cu încăpățânare. — Dați-mi voie, polemiza cu înflăcărare Evgheni Pavlovici, nu am nimic de zis împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că ele înseamnă pieirea omenirii, că sunt molima căzută pe pământ ca să tulbure „izvoarele vieții“? Gavrila Ardalionovici, în această seară, era într-o stare deosebită de surescitare, de veselie, de jubilație, după cum i se păru prințului. Desigur, cu Lebedev glumea, întărâtându-l, însă curând se înfierbântă și el. — Nu liniile ferate, nu! îi replică Lebedev care, în același timp, își ieșea din fire și simțea o desfătare covârșitoare. Căile ferate, singure, nu vor tulbura niciodată izvoarele vieții, dar toate acestea, luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
caietul dumneavoastră că vă lăsați scheletul drept moștenire Academiei? E vorba de propriul dumneavoastră schelet, adică vă lăsați oasele prin testament? — Da, oasele mele... Asta e! Căci s-ar putea greși; cică a mai fost un asemenea caz. — De ce-l întărâtați? strigă prințul deodată. — L-ați făcut să plângă, adăugă Ferdâșcenko. Dar Ippolit nu plângea defel. Dădu să se miște din loc, însă cei patru îl înconjurară, îl apucară de mâini cu toții deodată. Se auziră râsete. — Tocmai aici bătea: să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
senatorială. — Poți să-i amendezi, să-i decazi din drepturi, continuă Livia înțepată, aranjându-și cu demnitate pliurile tunicii. Nu e nevoie să-i omori. Nu se lasă înșelat de mărinimia ei aparentă. Cine e nefericitul care a reușit să o întărâte în așa hal? Puțin plauzibil să fie cineva dintre cunoscuți. I-ar fi ajuns crâmpeie de zvonuri la urechi până acum. Își încrețește fruntea, încordat. Nu, răspunsul se află cu siguranță dincolo de viața socială a Curții. — N-are nici un rost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tul înainte de a lua atitudine. Bun! La rândul său, Ianuarius nu îndrăznește să-i spună împăratului că Urgalanilla a pus ochii pe Narcissus al lui și i-a făcut avansuri, pe care el le-a refuzat, extrem de stânjenit. Asta a întărâtat-o și mai tare pe curviștina aia, care nu cunoaște ce-i rușinea. De aceea se duceau bieții copii, mai pe urmă, la bibliotecă, să ci tească împreună și să împrumute cărți. Cu un oftat, se apucă să strângă papirusurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se urnește cu greutate din loc și se apropie de el. Își îngroașă glasul: Bănuiala mea este că Flaccus Vascularius a încercat să ajungă la mine prin tine pentru a-l ponegri pe Libo. Așa, bravo! A reușit să-l întărâte. Îi va fi mai lesne să-l manipuleze, pentru că în nici un caz asemenea vorbe răuvoi toare nu trebuie amplificate printr-un proces. — Vezi deci, chiar înainte de a începe, îmi este ușor să presimt de ce natură va fi acuzarea întrucât cel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrut pe Germanicus, și gata, bunicu’ i l-a adus pe tavă. — ...și mândrețea de nevastă a lui Drusus... Dacă ai fi văzut-o cum arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și șleampătă, lipsită de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
verifică cu un aer concentrat fibula de pe umărul drept, cu care e prinsă pelerina dreptunghiulară și bălțată. — Evident că noi, trupele de germani, suntem superiori cohor telor pretoriene, rostește cu aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se zice că e transferat? — Și ce-i cu asta? Pe când noi suntem aleși. Rotunjește buzele și accentuează: — Aleși. Indiferența din ochii celuilalt îl face să repete cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de piscurile unor munți foarte înalți. Acest ținut are cam 15 sate, toate cu obiceiurile și judecățile lor deosebite. Uneori primesc și doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, fiindcă în munții lor nu au defel țarini; toată munca lor este păstoritul oilor. Plătesc o dajdie în
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci se auzeau scîrțîitul și pleoscăitul vîslelor, ștrengăriile fetelor și băieților, iar dinspre străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul continuu al motoarelor. Dacă se concentra, i se părea că aude scena În toate detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l cunosc, dar am auzit zvonuri despre el. E foarte atrăgător și are o reputație Îngrozitoare, de om care... Cum să mă exprim? OK, de om care nu e descurajat de faptul că o femeie e căsătorită. Dimpotrivă, asta Îl Întărîtă și mai tare. — O, pentru numele Domnului, spun eu, vrînd să Întreb mai multe și să aflu totul despre el, despre femeile pe care le-a cunoscut, despre lucrurile care-l atrag, ce reputație are mai precis, dar nepunînd, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ajungem la ședința aia. — Mda, bine. Oricum, ședința EO durează numai juma’ de oră. Ba chiar mă pun bine cu Niddrie exprimându-mi acceași opinie cu puțoiu despre politică, spre dezgustul Amandei Drummond. — Egalitatea e o aiureală imensă, zic eu, Întărâtând-o pe Drummond, care se așteaptă să-mi pun lațul de gât spunând vreo tâmpenie de genul că negrii nu sunt egali cu albii. Gândește-te mai bine, ușchito. Cum poți să spui așa ceva? — Ușor. E un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
trecut. Dar știi de ce, fără nici cel mai mic dubiu, zău așa, sigur știi de ce, Îmi pledez eu cauza. — Mi-aș dori să fie așa Bruce, chiar mi-aș dori să fie așa, spune ea, clătinând din cap. — Nu mă Întărâta Shirley, te rog, și nu ne insulta pe amândoi... mă ridic În picioare și mă duc până la ușă. Curva asta doar n-o să fie atât de proastă să pice În plasă. Îmi pare rău Bruce, nu Înțeleg ce zici... spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
hârtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mândră, învăpăiată, care parcă pătrundea până în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osândit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se mohorâse, frământat numai de dorința de-a auzi glasul fetei. Răspunsurile în doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotrivă, îl întărîtau. Din una, din alta, începu să spuie că el e om cu stare, cu toate că e gropar. Are pământ destul și bunișor, măcar de l-ar putea munci cumsecade în vremurile astea grele. Gropar s-a făcut numai de când i-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate. Galopa din ce în ce mai iute. Trebuiau să treacă Nistrul pe-ntuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine, după ce am discutat cu tine o vreme, ai plecat și atunci James a mărit miza și mi-a spus: „Bine, dublu sau nimic că nu reușești să o lași fără chiloți“. I-am spus să dispară, bineînțeles. Doar te întărâta când a spus că noi chiar am pus pariu pe asta. Chiar este un mic nenorocit care mă dezgustă. Sam, te rog înțelege, nu am vrut să... Am fluturat mâna în semn de acceptare a scuzelor; auzisem tot ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nuuuu, el e un Înger - ce spun eu: un Îngeraș din acela cu aripioare de fluturaș și cu ciuciuca-n bătaia vântului... Că, dă: dacă n-are izmănuțe...» - Și dacă nu vrei să zici, ce-ți zice el să zici?, Îl Întărât eu. - Atunci maaaare păcat ai să săvârșești - că doar ești creștin, nu? Și de-al nostru, ortodox! - «Asta așea ie!», cum zice țăranul român din capodopera lui Camil Petrescu: ’Un scriitor Între țărani’... Tata nu ia În seamă ironia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea crede urechilor că cel ce-i vorbea îi reproșase un anume ceva de care nu se simțea vinovată și aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de problema aceea, că mă cutremur și acum! Ufff! Ce impresie bună mi-a făcut și acum, colac peste pupăză, strică armonia cu nimicuri... Nici acum numi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stau așa, alei! O conduse pe Carmina până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi povestea cu lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avânți cu atâta amar de bani, sărea mama, doar îi dau și plapuma aia roz, cearceafurile noi cu broderie, perdele bune, fețe de masă. Astea-s mizilicuri, socotea tatăl. Se ciorovăiră aproape două ceasuri. Femeia nu voia decât să-l întărâte, de fapt era foarte mulțumită că el era de acord să scoată banii ăia de la CEC, în definitiv Elena fusese mereu feblețea ei, n-avea s-o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că totul fusese posibil, că omul acela, Dimitrie, o luase cu el pe Fana. Ovidiu plecase și el s-o conducă pe Larisa, acum, desigur traversau în diagonală parcul, poate el se va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când ea nu trăia decât pentru el, era aberant să trebuiască să-i justifice orele, zilele, ca să-și dea seama mai clar, mai crud, de marea stupiditate a vieții sale. Nu făcea decât să-i deschidă ochii și s-o întărâte împotriva lui. Trecu o zi, două, trei. Plajă, cantină, plajă, cantină. Un centru de reparații unde a cusut o baretă ruptă la o sanda. O cafea băută la cofetărie într-un pahar de plastic. Seara se lăsa cuprinsă de descumpănire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândeam că-i mai bine să mă retrag din peisaj. Tinerii ne aruncau priviri ucigașe și prietenul meu nu prea ținea la băutură. Când se simte provocat, cel mai tâmpit lucru pe care poți să-l faci e să-l Întărâți. Mânuie cuțitul ca un zeu Întunecat. Și tu ce mai zici? După câteva clipe de tăcere, Anton lăsă paharul din mână, ștergându-și gura de spumă. Mâna Îi tremura și abia atunci mi-am dat seama cât de terminat arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]