486 matches
-
pentru a demonstra că holera nu se transmite prin contagiune directă, ci poate să se ivească datorită intervenției unor stimulenți psihici, relata o întîmplare petrecută la Iași: "La epidemia de holeră din 1866, un individ, după ce a început a se întărîta boala, a fugit la Socola, la o vie; aicea, fără să aibă relații cu vreun bolnav, se îmbolnăvește de frică"; trei zile a fost fără ajutor, a patra zi l-au pus niște români, care nu se temeau să sară
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
hârtia îi tremura între degete, obrajii sublocotenentului de sub ștreang se umplură de viață, iar în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mândră, învăpăiată, care parcă pătrundea până în lumea cealaltă... Pe Bologa, la început, privirea aceasta îl înfricoșă și îl întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă... Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osândit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se mohorâse, frământat numai de dorința de-a auzi glasul fetei. Răspunsurile în doi peri nu descurajau deloc pe gropar, ba dimpotrivă, îl întărîtau. Din una, din alta, începu să spuie că el e om cu stare, cu toate că e gropar. Are pământ destul și bunișor, măcar de l-ar putea munci cumsecade în vremurile astea grele. Gropar s-a făcut numai de când i-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și câteva vrăbiuțe se joacă În streașina cârciumii. Mă bate vântul, mă bate, și din față și din spate... Și mă culcă la pământ, dar eu mă ridic și cânt... Gicu Îi toarnă lui Șpriț vin În pahar și Îl Întărâtă. Da’ de ce zici tu așa, Sandule, adică de ce nu mai e cum era și nu mai ține cum ținea? Gore, care a venit cu un ou de lemn și le-a spart ouăle tuturor până să se prindă de șmecheria
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis pîntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mîna împotriva lui, pentru el și nu-ți va mai veni gust să-l lovești. 9. Iată că ești înșelat în așteptarea ta; numai să-l vezi, și cazi la pămînt! 10. Nimeni nu este atît de îndrăzneț ca să-l întărîte. Cine Mi s-ar împotrivi în față? 11. Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu. 12. Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui, și de tăria lui, și de frumusețea întocmirii lui. 13. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat se apropia; fuseseră zăriți... de acum nu se mai fereau și alergau ca două victime
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul nu-l potolise, parcă îl întărîtase mai mult. Auta se uită și el la acest rob și simți cum îl doare și pe el trupul, deși nebătut. Vâslașul aruncă printre dinți: - Poți să spui de trei ori că lupul e capră, lapte de la el tot n-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-o fi lovit cu biciul. Caii odihniți au luat-o la fugă spre malul văii cu stâncile prăpăstioase, omul trase hățurile, sperând să-i oprească. N-a reușit. Mergând mereu la vale, căruța îi lovea peste picioarele din spate, întărâtându-i și mai rău. A doua zi oamenii din sat găsiră, împrăștiate prin iarbă, bucăți din corpul musafirului meu, din corpurile cailor și din căruță, toate sfărâmate de stânci. De atunci eu nu mai beau vin, vezi că sunt singurul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ajungem la ședința aia. — Mda, bine. Oricum, ședința EO durează numai juma’ de oră. Ba chiar mă pun bine cu Niddrie exprimându-mi acceași opinie cu puțoiu despre politică, spre dezgustul Amandei Drummond. — Egalitatea e o aiureală imensă, zic eu, Întărâtând-o pe Drummond, care se așteaptă să-mi pun lațul de gât spunând vreo tâmpenie de genul că negrii nu sunt egali cu albii. Gândește-te mai bine, ușchito. Cum poți să spui așa ceva? — Ușor. E un punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
trecut. Dar știi de ce, fără nici cel mai mic dubiu, zău așa, sigur știi de ce, Îmi pledez eu cauza. — Mi-aș dori să fie așa Bruce, chiar mi-aș dori să fie așa, spune ea, clătinând din cap. — Nu mă Întărâta Shirley, te rog, și nu ne insulta pe amândoi... mă ridic În picioare și mă duc până la ușă. Curva asta doar n-o să fie atât de proastă să pice În plasă. Îmi pare rău Bruce, nu Înțeleg ce zici... spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Gheorghe Tescu „Boierul nebun...“ La răspântia veacurilor nouăsprezece și douăzeci... ...De cum cădea bruma, toamna și toată iarna până la dezgheț, umbla pe uliță, sprijinit într-un toiag, îmbrăcat în blană de lup, urla și scheuna, mârîia..., se întărâta ca lupii; gemea, plângea, ridica gura în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar și mila și jalea văzându-l... Schilav, de șale îndoit și cu un singur ochi, așa cum a scăpat cu viață de sub grinzile casei în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au căzut vreo cinci, al‟di, ... și-i înșiră cu glas molcom, sugrumat, ca o cădelnițare pentru fiecare nume. În ceardac se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost dom‟ căpitan Măracineanu, comandantul batalionului 1 din reg. 8 linie. Dar, chiar când striga: „dupa mine, copiii mei!“ a fost
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un oftat, ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Clipele astea, nu sunt timp, n-au să moară niciodată!... Focul lăuntric se potolea. Sudorile îl broboneau ca roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să-și mai întărâte ființa cu întrebări fel de fel.. mai bine să lase nedesgropate avuțiile destinului, mulțumindu-se să le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dracu’ de tare. Își Înclină fața foarte slăbită spre mine și zise: Știi, mi se pare că te-am mai văzut undeva. — Păi, hai să vedem, i-am spus. La Rot Weiss Tenis Club? La Herrenklub? La Excelsior, poate? — Mă Întărâți. Am aprins o țigară și i-am pus-o Între buze. Pariez că a fost la Operă - sunt mare amator, știi. Sau poate că a fost la nunta lui Goering? Buzele lui galbene se destinseră În ceva care aducea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mexicului. Plutește în aer ceva tragic și primejdios, ca strigătele aztecilor din acea noche triste când spaniolii au fugit din Tenochtitlanul răsculat. Șoseaua străbate așezări rare, ale căror nume nu le rețin, apoi aceeași singurătate neagră, îmbibată de apă și întărîtată de fulgerele care continuă să se vânzolească pe cer ca niște reptile luminoase. Enrique tace, atent la drum, privește ploaia ce se prăbușește în parbrizul autobuzului și înaintăm mai departe spre un nume, căci despre Uxmal nu știu aproape nimic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vânt. Păcat că n-am făcut-o. Le-aș fi putut folosi acum ca proiectile contra șacalilor care dau târcoale. Oricum, somnul meu din această noapte e compromis. Dimineață, șacalii se vor retrage obosiți să se culce, dar noaptea îi întărîtă parcă. Oribilul "concert" din junglă e din ce în ce mai agresiv. El îmi va rămâne, probabil, în memorie, ca ploaia care s-a năpustit peste noi în drum spre Veracruz, și după ce alte amănunte din această călătorie se vor șterge. Căci, din fericire
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poză, încins de luptă și mirosul transpirației amestecat cu alte mirosuri vagi, nedefinite, precum și strigătele aprinse ale celorlalți îmi fac o plăcere netrebnică, strâng tot mai tare trupul ce se zvârcolește aproape anihilat sub brațul meu și zvârcolirea lui mă întărâtă neînțeles, așa cum aveam să spun și mai târziu la spovedanie, eram conștient în clipa aceea că nu trebuia decât să dau drumul strânsorii în care îl țineam pe celălalt băiat și cu o mișcare rapidă să ajung la poză, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca să-i îmbrățișez o pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
respira înălțată și singură ca floarea reginei, cu petalele plușate, și fragedă chiar în ierbarul alpinistului temerar, îndrăgostit de dânsa. Am greșit în nopțile de insomnie, iscodind-o ca un inchizitor, întins lângă dânsa, pe patul nostru: ... „Gloria, dormi?” începeam întărâtat: țineam să știu dacă vierul s-a tăvălit în așternutul nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căscându-se decât golul, am scris poezii pline de vorbe mari, care însă nu ne-au ajuns, motiv pentru care în final am lăsat zarurile să aibă ultimul cuvânt, cine ce o să se facă. Asta și din cauză că eu, ca să-l întărât pe camaradul meu, afirmasem fără ocolișuri că până și un necredincios ar putea fără probleme să ajungă papă, așa cum de altfel demonstra și istoria Bisericii. „Mda“, am spus eu ca să închei relatarea mea din anii tinereții, „Joseph a avut zarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dat distrat, care cuasi i-a luat-o nainte portdrapelu nostru, Spátola. Bonfirraro, ploșnița amăruntelor, a zis că n-a să Îngăduie la un nepedepsit să s-arate răspect față cu studardu și poza lu Monstru. Chiar acolo l-a Întărâtat pă Copilu Tonă, după apelativ Cagnazzo, să proceadă. Tonă, care ie mereu acelaș, mi-a deznodat fieștecare urechelniță, care le aveam răsucite ca coajili dă arahidă, și, care pentru fapta aia i-a căzut cu tronc lu Bonfirraro, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru bani. Hai, varsă ce ai! — Dick e mai priceput la galanterii decît tine, domnu’ polițist White. — Ai ceva tare pentru mine sau ai venit la o tacla? — Io-mi țin chestia tare pentru Lana Turner, iar pe tine te Întărîtă ăia de-și bat nevestele. Am mai auzit că te porți tare frumos cu doamnele și că nu ești prea pretențios În privința Înfățișării. Bud Își pocni degetele. — Iar tu ți-ai făcut un obicei din a-i călca pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]