645 matches
-
pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în codru toate-înverzesc, Iar râurile șușotesc și parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de mană duioasă Ce fără de ceață în inimi ne lasă. Nepătruns și falnic mintea-mi aprinde, Cu puterea lui adeseori mă cuprinde De dragul lui n-aș mai
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
venit, Supărat eu te am găsit Era-i trist și aplecat Și de frunze despuiat. Soarta să ți-o schimb acum Mi-aș dori dar nu am cum, Tu veșnic, eu trecător, Tu renaști eu sigur mor! Mă chemi când întinerești Tot cu flori să mă- nvelești Să te simt că ești cu mine Să nu mai duc dor de tine. Că în lume cât am stat Te-am iubit și-am suspinat. ERA FRUMOASĂ Era așa frumoasă, ca o suvenire
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Kay: - Le-ai spus ce te-am rugat eu? Ea încuvință puțin cam țeapăn: - Nu cred că au prea mari speranțe. Ei își dau seama foarte bine că Lesley Craig poate, în decursul unei perioade de treizeci de ani, să întinerească vreo trei sute de persoane. Dar nu prea cred că, indiferent de cantitatea de efort științific depusă, vor putea profita și cei care nu au aceeași grupă sanguină cu el. Jefferson Dayles ezită, apoi: - Presupunând că s-ar putea face, personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
femeie se iubesc mai mult, cu atât se tot împuținează între ei secretele corpului și, din cauza suspiciunilor, se tot înmulțesc secretele sufletului. În iubirile, ca a lui Balzac, dintre un bărbat de douăzeci de ani și o femeie de patruzeci, întinerește corpul cel bătrân și îmbătrînește sufletul cel tânăr. Sunt bărbați care nu pot cuceri o femeie, decât dacă se prezintă singuri la concurs, și nu o pot păstra decât dacă nu se ivește un concurent. Asemenea bărbați în realitate sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu tânăr... Dar de o bucată de vreme, probabil din prudență inconștientă, am încetat să mai atac cu ea problema. S-ar zice că acum îmi ascund vârsta. În realitate, nici eu nu știu bine ce simt, căci Adela mă întinerește și mă îmbătrînește. Mă întinerește prin ceea ce simt pentru ea și pentru univers, devenit decorul ei. Mă îmbătrînește prin comparația cu ea, impusă de tinerețea ei - mereu cres-cîndă, fiindcă o descopăr mereu. Senzația este absolut inedită. Până acum nu îmbătrîneam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bucată de vreme, probabil din prudență inconștientă, am încetat să mai atac cu ea problema. S-ar zice că acum îmi ascund vârsta. În realitate, nici eu nu știu bine ce simt, căci Adela mă întinerește și mă îmbătrînește. Mă întinerește prin ceea ce simt pentru ea și pentru univers, devenit decorul ei. Mă îmbătrînește prin comparația cu ea, impusă de tinerețea ei - mereu cres-cîndă, fiindcă o descopăr mereu. Senzația este absolut inedită. Până acum nu îmbătrîneam, pentru că îmbătrîneam fără să știu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Lucrurile sunt cu mult mai complicate. Căci personajul are teamă de femeie (citește vitalitatea și spontaneitatea ei), dar la cei patruzeci de ani ai săi se agață de viață, iubirea fiind un remediu împotriva morții. Prin iubire, Emil Codrescu se întinerește. Infuzia de tinerețe, cu toate gesturile adolescentine subadiacente, dezvăluie un alt suport al aventurii sale. Handicapat sentimental, frustrat erotic, aproape bătrânul personaj simte nevoia unei compensatoare iubiri ivite într-un moment de criză. Pentru această interpretare ne putem sluji de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vinuri, aproape zilnic mi se oferă muncă suplimentară fiind necesar tot timpul să Încep ziua de lucru cu lucrători pe jumătate narcotizați...!! Vă rog, serviți... Slavă Domnului, depozitul e plin!” „Întradevăr, constată Gică Popescu - cu fiecare pahar golit simp cum Întineresc...” Mai dădu un pahar de gol, punând o firească Întrebare. „Doamnă Tatiana, aveți idee de ce acest „Elixir al vieții”, nu se găsește În prăvălii?? Am certitudine ori mă Înșel...? Numai În acest depozit se Îmbuteliază sute de mii de sticle
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încă e devreme... — Ei, Camelia. Mă lași să mă spăl pe față? Bine că nu se zăreau pantofi bărbătești la intrare. Își prinsese părul Într-un fileu și era Îmbrăcată În ceva matlasat, ce aducea a pijama și care o Întinerea mult. Nu știu de ce, dar Încă Îmi era imposibil să o suprapun peste impresiile pe care le-am cules, Încetul cu Încetul, din fotografiile În a căror studiere atentă mi-am pierdut două seri consecutive. — Camelia... cafeneaua ? Mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atent cu eticheta, și pe generozitățile cunoscute ale soției sale. Într-adevăr, doamna Pavel își ieșise în sărbătoare, descria cercuri, acolade, linii frânte în repede mișcarea mâinilor agitate de temperamentul ei trezit la viață, însoțit de conversația vioaie cu care întinerea - pentru ea în primul rând - timpul obosit al acelei zile sau al acelor vremi... Domnul Pavel abia reușea să facă loc frazelor lui prin dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca în construcții monumentale sau mai degrabă semănând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil îi străluciseră în tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, când păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca fulgii viscoliți ai sălciilor. Omul meu, Ștefan Gâdea, a mormăit ceva. Am înțeles că-i aduce omagiul unei înjurături. —Frumoasă muiere, am răspuns eu. —Asta-i una Raruca, m-a informat Gâdea. Parcă s-a mai subțiat și a întinerit iar, s-a mirat el. Rudăreasa nu ne vedea însă; era atentă înspre un canal adânc ce dădea în gârla mare, unde pluteam noi. Pe celălalt mal al acelui canal văzuse pe cineva, care rămânea ascuns pentru noi. Dintrodată dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unde Columba și neprihana iubitei așteaptă dezghețul pământului. Ei, mamei noastre, soției, celei pentru care omul (bărbatul) lasă casa părinților și întemeiază o nouă familie, înainte de toate, i se cuvine prinos de recunoștință în aceste zile; ei, celei care a întinerit și țara noastră, țară unde cinci milioane de copii de școală sunt - la ora de față ‐ fructul lacrimilor ei și al nopților ei de priveghere, ei înainte de toate, dragostea și omagiul nostru. O cunoaștem cu toții din toată literatura lumii și
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Toate lacrimile tale nu pot șterge nici unul din cuvintele scrise acolo. Nici lacrimile, nici stafia vreunui vultur. Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zile Elfrida și Irina au ocupat o mare parte a vieții lui Vultur-în-Zbor. Studiile lui Gribb și indolența lui Cerkasov le împinseseră întotdeauna pe cele două femei una către cealaltă. Păreau să se bucure de compania lui și erau amândouă întinerite de prezența indianului. într-un anumit fel, ele erau un adăpost pentru el, un adăpost pentru gândurile și temerile sale în aceeași măsură, ca și Casa Fiului Răsare pentru Virgil. Atâta timp cât se afla în compania lor, bărbatului i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
accesibil oricărei fantezii abacadabrante, mai mult sau mai puțin morbide?! „Și ziceți că o să mi se subțieze fața?” Întreba cu un aer absent Noimann, Îndreptându-și, pentru a câta oară oare? șuvița rebelă de pe frunte. „Asta Înseamnă că am să Întineresc...” „V-ați pus vreodată, totuși, Întrebarea cum o să reacționeze o soție când, trezindu-se În zorii zilei, o să dea față-n față cu un ou?” „Depinde cu ce fel de ouă ați vrea să aveți de-a face...” „Indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înfipsese În cap ideea că, dacă va face exerciții zilnice În fața oglinzii, atunci, Într-adevăr, ridurile de pe fața lui se vor risipi, evaporându-se În spațiul eteric aflat undeva În spatele propriilor sale reprezentări, și Noimann, Încetul cu Încetul, va Întineri, revenind la o vârstă ideală, a deplinei maturități, când, În urma experiențelor acumulate, omul se află În punctul maxim al ascensiunii sale, eclipsând pe toți cei cu care intră În contact cu el?! Medicul nu era naiv și totuși această teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De aceea, trădarea de neam pentru legionari este actul cel mai reprobabil și nu putem da altă replică decât lupta și moartea noastră pe care noi nu le-am ocolit niciodată și nu vom putea tăcea nicicând. Noi le-am întinerit sufletul celor obosiți. Țara întreagă trebuie să se înalțe și să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. „Priviți drept în ochi pe toți tiranii voștri! Îndurați cu resemnare orice lovitură, suportați orice chin, căci jertfa voastră, a tuturora, va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui Ștefănel dădeau roade, iar durerile din partea dreaptă a corpului dispăruseră cu totul. Fiul Îi făcea tatălui masaje cu substanțe ciudate, dar frumos mirositoare, și uneori Îi Înfigea, răsucindu-le ușor, ace subțiri de lemn Între degetele de la picioare. Cosmin Întinerise cu cel puțin zece ani. Era efectul tratamentului și al bucuriei. - Vreau să spun... adică... m-am tot gândit... . Ușa se deschise vijelios și Alexandru apăru În prag, gâfâind. Privi o clipă spre tatăl lui, apoi spre Erina, făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevestei trei copii și, În ciuda clevetelilor de pe ulițe, Își lăsase femeia gravidă pentru a patra oară. Se apropia sorocul nașterii și proaspătul pensionar Încerca voluptuoase emoții, căci ar fi vrut să aibă, pe lângă primii trei băieți, și o fată. Dordonea Întinerise, parcă și pielea feței Își pierduse zbârciturile, iar clevetitorii șopocăiau că se hrănea cu larve de trântori și cu lăptișor de matcă - lucru greu de Închipuit pentru ei, dar pe care profesorul cu adevărat Îl făcea. Într-o dimineață, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dovedește ceva important și durabil. N-au reușit să neegalizeze! Nu, n-au reușit, profesore, să știi, n-au reușit. Dovada a fost brutală și regretabilă, recunosc. O dovadă, totuși, trebuie să admiți... Renăscuse doamna Venera, trebuia să admită. Ochii întineriseră, ca și mișcările și obrazul. O adevărată înviere, ce mai. Gata să facă o criză, sărăcuța, dar își revenise instantaneu, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase, Sfânta Sâmbătă nu se încheiase. — Zic că dumneata înțelegi, asta zic. Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Desigur, știu că, deși se plâng, tot cred că le e mai bine decât mie. Până la urmă, îmi petrec serile de vineri și sâmbătă vânzând bere ieftină la cutie găștilor de puști beți care pleacă la Ibiza. Și nici nu întineresc. Dar nu mă deranjează. Cel puțin nu trebuie să suport serate cu rude nesuferite (Doamne, părinții mei mi se par de-ajuns!) sau să mă cert în ce casă o să iau cina de Crăciun. Chiar în acest moment, în timp ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mitocănești, totdeauna în jur de o sută de fire, semănând frapant cu un papagal. La fiecare vizită de-a lui, mama trebuia să umple cu flori vasul mare din camera bună, plus două vase pe terasă, pe urmă între flori întinerea, începea să râdă și-i dădea telefon soră-mii să-i spună că ăsta-i domn, dragă, face vânzare la florărese... patru Până la poștă trebuia să ajung în oraș, drum de vreun kilometru, bun pentru picioare, întâi pe drumul nisipos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vreodată aroganța oarbă, fericită a tinereții —Bineînțeles că nu-mi știu anii pe dinafară, pentru că nici nu vreau să-i știu! Când am văzut că s-au adunat prea mulți, am evitat să Îi mai număr... O sclipire provocatoare a Întinerit privirea lui Traian Manu. Sub blândețea obosită a privirii - așteptarea, neliniștea. Pupila Îi pâlpâie o secundă, nesigură, apoi Întreaga față i se destinde: râsetele s-au grăbit să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
când gradul de fertilitate se diminuează. Câteva secunde, Julia s-a holbat la el cu gura deschisă. Ei, mulțumesc pentru discursul încurajator. Îmi pare rău, dar lucrurile astea trebuiau spuse. Expresia lui James era foarte gravă. Nici unul dintre noi nu întinerește, așa că de ce să mai pierdem timpul gândindu-ne la ceva care în majoritatea căsniciilor e de la sine înțeles? Pentru că asta nu e o căsnicie obișnuită, i-a sărit muștarul Juliei. Poate că n-ai sesizat, dar, pentru vârsta mea, arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]