528 matches
-
mea o simțeam concentrată în micul ei pumn închis în palma mâinii mele. O mică mișcare a mâinii ei și - prin voința ei? prin voința mea? prin a amîndurora? prin a nimănui? - pumnul ei se eliberă și mâinile noastre se întovărășiră, mai strâns, prin degete. Aproape de Valea-Seacă ne-am întors înapoi. Mișcarea de a ne întoarce ne-a despărțit degetele. Dar Adela, conștiincioasă, a restabilit situația de mai înainte. Când am intrat în Bălțătești, mâna ei era încă proprietatea mea, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că întoarnă grindina, dar, ce-am văzut eu în tinerețele mele la dânsul, n-ar mai putea să facă nimeni. Iordache fusese cărăuș, urcând la munte grâu și coborând în șes cu draniță. De obicei la astfel de lucrare se întovărășeau neamurile între ele, dar se întâmpla să fie și oameni de strânsură, fără tain și răzbind care cum apuca la merinde. Ca mai umblat și mai în vârstă, în fruntea lor era acest Jorjâcă Bârcă, om răutăcios și spurcat la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ungariei, Întâlnită În drumul soldaților noștri către victorie asupra germaniei fasciste...? România, aflându-se la o hotărâtoare răscruce de decizii, urma să i-a o hotărâre, dar ce fel...? În acest context, Regele Carol II ( 1893-1953) fuge de răspundere și, Întovărășit de Elena Lupescu - amanta lui - În luna Septembrie 1940 abdică dela domnie, părăsind România plecând În exil și lăsând țara Mareșalului Ion Antonescu și la discreția hrăpăreților vecini...! Rămas numai cu viitorul rege Mihai, cine mai poate ști dacă era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mențiunea de tempo ,,molto vivace” ( în această Simfonie cele două părți mediane sunt deci inversate). Scherzo-ul se deschide cu un motiv ritmic foarte pregnant: Am remarcat înainte intersantul fapt că în această mișcare timpanii atacă singuri, fără să fie întovărășiți de vreun alt instrument, motivul inițial al scherzo-ului. Prima temă este expusă în stil fugato ( reluată pe rând de către viorile secunde, viole, violoncele, viorile prime și contrabașii, care întregesc treptat țesătura sonorităților). Tema a doua, adusă de suflători, este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
trebuie, numai fii și tu mai înfiptă, fiindcă azi îți iau înainte zăpăcite de-astea tinere! Și Aglae arătă cu capul, dușmănos, spre curtea Otiliei. Odată, trecând pe Calea Victoriei, Aurica se întîlni cu Felix și-l invită numaidecât să o întovărășească în circuitul ei. Ba chiar îl rugă, la un moment dat, să-i dea brațul, fiindcă nu se cădea, spunea ea, să zică lumea că merge cu un bărbat străin. Felix cerceta acum strada cu multă circumspecție, ca să n-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cum, ce să faci? Nimic! Să duci viață așezată. Bătrânul povesti toate suferințele lui. Doctorul zâmbi și bătîndu-l pe umeri îl încurajă: - Nu e nimic. Mizerii de-ale vârstei noastre. Ca să nu lemai bagi în seamă, plimbă-te, distrează-te, întovărășește-te cu oameni tineri, stai ziua, când e frumos, în aer liber, în Cișmigiu, la Șosea, cu condiția să nu răcești. Moș Costache ascultă recomandațiile cu religiozitate, puțin nemulțumit că nu i se dăduse și doctorii. Otilia, pusă la curent
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și Ștefan, dar, cum a văzut despre ce este vorba, s-a retras repede cu corespondența în cabinetul său. A apărut și Titi Ialomițeanu, venise cu trăsura cu muscalul Mișa să le ia la Șosea după cum conveniseră ; până la urmă, a întovărășit-o doar pe ea, și la tenis nici n-au intrat... — Mais qui sont ces dames ? a întrebat-o Titi în trăsură. — Ce sont des Vaï-madames, i-a explicat ea, după cunoscuta expresie a reginei. Și Titi : cum-cum ? Până să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le iei din același partid, chiar dacă le iei din aceeași facțiune a partidului. Despre unul auzi că este agent al Biroului Britanic ; despre altul că s-ar afla pe statele de plată ale ambasadorului Germaniei ; celălalt nu întâmplător l-a întovărășit pe Filipescu la Petersburg ; Take este avocatul Rusiei, ceilalți sunt boșofili, dar nu din convingere, ci plătiți, pe guvernamentali îi înjură toți, fără alegere. Și, în învălmășeala aceasta, cine mai scapă nepătat ? Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să trăiască de timpuriu teribile încercări ale vieții, și chiar o vreme și-a închipuit că se va dedica unei studenții studioase și ascetice, în cămăruța ei din strada Iosif ; că va avea numai camaraderii cu colegii ce o vor întovărăși în baruri și în localuri tenebroase, că va citi și va călători mult ; că va ajunge să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă orbitoarea cupolă a lui San Marco, va asculta visătoare cântecul gondolierilor, iar într-o cafenea din Montmartre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la Hotelul Imperial au ajuns până într-acolo încât se ceartă cu chelnerii pe nota de plată și se desfac la vestă ! Râsete, râsete, acea sănătoasă poftă de râs națională pe care am observat-o de-a lungul vieții că întovărășește dezastrele - și focul, și cutremurul, și războiul, și holera, și destrămarea țării... Amintirea acelei seri în grădina din Fântâna Blanduziei, când, proaspăt întors de pe frontul balcanic, din iadul holericilor, datorită promptei intervenții a amicului Jean Athanasiu, mă foisem pe scaun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am trezit într-un București obișnuit : vară, cald, proiecte de vilegiatură. Sophie încă îmi mai reproșează și acum pentru cât de posomorât am stat seara, în grădină, la Fântâna Blanduziei. Mă irita însă sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele... Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră. Profesorul își pune ordine, cu o mână ușor tremurătoare, în hârtiile din pomieră. Iar musafirul său începe, după vechiul obicei, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luptăm alături de Franța ! Pentru Ardeal ! în timpul ocupației, Muti a lucrat la spital, ca infirmieră. Erau multe doamne care făceau oficiul de infirmieră, dar puține își luau ocupația atât de în serios ca Muti ! Muti pleca de la cinci dimineața, pe întuneric, întovărășită de madam Ana, pentru ca să fie în spital la ora când se cântăreau zahărul și rațiile pentru răniți. Știa ea ce mult se fură ! într-o vreme se ducea tocmai la Azilul de bătrâni, unde instalaseră contagioșii de tifos exantematic. Povestea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e fascinant prin ardoarea cu care vorbește de copiii lăsați acasă și nevasta lui mititică. Atitudinea eroinei față de cîine și modul cum știe să și-l apropie, pregătește finalul, cînd o găsim acasă, împreună cu soțul său, care umblă tot timpul întovărășit de cîine. O atmosferă de oameni îmbătrîniți înainte de vreme, din care ea vrea să evadeze, dar adoarme și visează pescărușul mort, vînat de cei cărora le strica liniștea cu țipătul lui. Deși... mi-e teamă de pescărușul mort, nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acont. Să-l luăm! șoptește regizorul cînd rămîn ei doi. Abia ne scoatem cheltuiala cu dactilografierea și o parte din drumuri. Deocamdată, nimeni nu mai vrea nici o modificare la scenariu; e bun așa. Mihai semnează contractul pentru acont și pleacă, întovărășit de regizor. Nu are chef de nimic. Își dă seama că-i lipsește ceva. Trage cu coada ochiului la regizor și-l vede apatic. E prima oară, în ultimii trei ani, de cînd se cunosc și discută un proiect comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dea voie să vie la Curte și declară că, chiar fără de această învoire, el va căuta să se apropie de împăratul numai din pură afecțiune pentru dânsul. Invitat cu amabilitate de-a veni la Curte, rămase aproape de-mpăratul și-l întovărăși în campania sa din Tessalia, atât la ducere cât și la întoarcere. Stând lucrurile astfel, regele bulgar Constantin se-ntări printr-o alianță cu cumanii, cari locuiau pe malul stâng al Dunării, primi de la ei un contingent auxiliar de 20000
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale statului româno-bulgar, dar trecuseră de câțiva ani sub domnia romeică, iar acuma le trecea împăratului Mihail în deplina proprietate a regelui Constantin, ca zestre a miresei pețite. Cât despre încuscrirea făgăduită, împăratul se ținu de cuvânt cu bună-credință și întovărăși el chiar, împreună cu patriarhul, pe nepoată-sa până la orașul Silyvria, de unde o trimise înainte la regele româno-bulgar tot cu acea pompă și cu zestre de daruri. Dar nu atât de scrupulos a fost împăratul cu darea îndărăt a făgăduitelor două
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se lupte, și-i făgăduiră a combate cu efect năvălirea romeilor în Bulgaria daca aceștia și-ar fi pus de gând s-o facă. Propunerea lor fu primită și curând li se rânduiră și sosiră la noii aliați căpetenii bulgare, întovărășite de o mie de luptători bulgari. Devenind îndrăzneți prin aceasta, alanii întreprinseră incursiuni cu folos, roiri de pradă și de pustiire pe teritoriul romeic de primprejur și la urma urmelor trecură cu casnicii lor cu tot la Sfentislav. Puterea alanilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condee Încercate, erau nelipsiți: Constantin Dimoftache, Bernard Leibovici, Adrian Beldeanu, Corneliu-René Duda, Alexandru Georgescu, Puiu Șailovschi, Avram Seinfeld, Levi Solomonovici, Dolfi Solomon (Dumitru Solomon), Petrică Cozma ș.a. Purta cenaclul cu sine, În cărțile pe care le citise și care Îl Întovărășeau și În orele de clasă dar și În recreații, În disputele colegiale. Constatăm această și de la gazeta de perete a clasei, care era de un fel deosebit față de cele de la alte clase unde izul U.A.E.R. (Uniunea Asociației Elevilor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aș spune chiar un cântăreț inspirat de muze. Murmure aprobatoare se ridică de peste tot din jur. Vipsania e însă în continuare prea tensionată ca să se bucure de succesul protejatului ei. — Se va găsi cineva să-l salute sau să-l întovărășească pe stradă pe acest geniu? rânjește disprețuitor unul dintre necunoscuți. De unde i-o culege? se întreabă cu scârbă Vipsania. Îi adună probabil din bordeluri și din alte locuri deocheate, îi îmbăiază, îi îmbracă cu haine noi și-și imaginează că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țipete înfiorătoare din partea Sănduței. Mai mergem puțin și mă hotăresc. Cobor din mașină cu mielul, cu sticla de lapte și cu biberonul și intru în curtea a doi bătrâni. Aceștia refuză cadoul, determinați probabil și de faptul că Sănduța mă întovărășea plângând. Merg și mai departe, într-o curte cu o grădină frumoasă, în care se jucau doi copilași, dau drumul mielului, așez pe iarbă sticla și biberonul și dispar. Sper că acei doi copii s-au bucurat, dar eu și
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de calcar, brazii rămân veșnic verzi pe Ceahlău, ținându-i de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
liniștită, legănându-și valurile fine, ca o părere. Și pe-ntinsul apei nu se vedea decât o lebădă albă ca spuma laptelui, ce dormita și ea, grațioasă, sub umbra întunecată a unei sălcii uitate. Pasărea parcă înspuma întunecimea acelui loc, întovărășind bătrâna salcie. Luna de argint încununa bolțile cerești. Cărările de păcură erau acum luminate de văpaia lunii, ce venea peste aceste locuri ca o binecuvântare a naturii. Înserarea se lăsase ușor, fără să-mi dau seama. Pe cer, mii de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmbrăcaseră în haine de sărbătoare. Apostol observă că fata își pusese năframa verde de ieri și mai ales lăibărașul de catifea roșie care-i rotunjea sânii. Preotul Boteanu se cruci de mirare când se pomeni iar cu Bologa, și încă întovărășit de Vidor cu fata... Întrebă cu glas puțin îngrijorat: ― Ce-i, Apostole?... Ce s-a întîmplat?... Că doar nici trei ceasuri n-au trecut... ― Tu m-ai învățat, părinte, și ne-am grăbit să-ți cerem binecuvîntarea! zise Apostol zâmbind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
predai regimentului, firește cu formele reglementare... Mai merseră două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l ții la tine, la sector, până dimineața... Dacă o să mă sculați din somn pentru toate mărunțișurile... ― Dacă-ți iei tu răspunderea, eu n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
blând: Ruxăndriță, porumbița mea, până deseară la ospăț, n-ai vrea să mergem să facem nani? — Nani? - ganguri Ruxăndrița. Ba da, vreau, vreau! - și bătu din palme ca un copil, sărind cu putere în picioare. Episodul 81 MÂHNIRI Pe când Vodă, întovărășit de tânăra și sprințara sa Doamnă, ieșea pe ușă, papagalul se desprinse lin de pe umărul stăpânului său și zbură înapoi, așezându-se în jilțul proaspăt părăsit de domnitor. Câteva clipe fu liniște. Se auzeau doar strigătele slabe ale prostimii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]