665 matches
-
Te urmăream trecând în zori Pe lângă geamul meu micuț din internat, Dar într-o zi, plin de fiori Și cu emoții de copil te-am așteptat; Ai tresărit și te-ai oprit, Și cu ochi mari, întrebători, tu m-ai privit, Iar eu cuprins, de-un dor cumplit, Cu mare dragoste, în dar, ți-am oferit Un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
în seamă a ști el ceva... Bine ar fi să ne spună și nouă. Atunci așteptarea ne-a fi mai ușoară - s-a auzit glas din mijlocul vagonului. Toți cei de față au întors capetele către Dumitru. Privirile grele și întrebătoare fixate pe el le simțea ca pe o povară. Ce să le spună? El știa doar unde i-au trimis pe el și pe Todiriță. Încolo... În cele din urmă, le-a răspuns: ― Eu cred că ne duc la o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vedea pentru prima oară. Nu a scos, însă, nici un cuvânt. Nici caii nu arătau prea bine. ― Da’ ce le lipsea? ― Aveau părul din frunte și o parte din coamă pârlite. Parcă trecuseră prin foc... Atunci m-am uitat mirat și întrebător la camaradul meu: „Ce-or fi pățit omul și caii de arată așa?” Și l-am întrebat: „Ce faci, Traistă, băiete? De unde vii?” Omul a făcut ochii mari, semn că mi-a recunoscut glasul. „Euu... am fost... și măăă... întorceam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
voievodul se Întoarse spre palat și făcu un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind cum cei doi Îi mulțumesc cu o Înclinare a capului și se grăbesc spre palat. - Să mergem... Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în pace! E scurtă în gât. Atâta tot! încă sufocată de graba cu care venise, întrebă pe Rim dacă l-ar supăra vizita Elizei. " Cît protocol!" reflectă Mini. Rim, galant, se arătă încîntat că vede pe "verișoara Eliza". Mini rămase întrebătoare: încă o verișoara! - N-o cunoști, Mini, pe Eliza? A lipsit câtva timp la Călărași. Acum s-a stabilit aici cu totul. E vara primară a lui Doru Hallipa. O văd rar. Eu cu ocupațiile mele, ea cu ale ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marginile lacului, vedeau că apa invada pământul uscat, pas cu pas. — Azi sunt unii care n-au nici o grijă! Ia uitați acolo. Sunt fericiți cât încape. Hideyoshi stătea călare pe cal, vorbindu-le pajilor din spatele său: — Unde? Toți pajii priviră, întrebători, în direcția unde arăta stăpânul lor. Într-adevăr, deasupra lemnelor aduse de ape se jucau câțiva bâtlani albi ca zăpada. Pajii, încă adolescenți, ridicară din umeri și chicotiră. Ascultându-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor calul și reveni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care-l lumina dintr-o parte, chipul lui Hayato arăta extrem de palid. — Cred că ați fost invitat mâine dimineață să participați la o ceremonie a ceaiului în tabăra Seniorului Shogen, pe Muntele Shinmei. În ochii lui Nomura ardea o expresie întrebătoare, iar tăcerea stranie a nopții îi făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
evidențieze prea mult față de alți tineri de vârsta lui. - La urma urmei nu-i treaba mea și n-ar trebui... mormăi el destul de tare, căutându-și pipa și punga de tutun prin buzunare, oprindu-se însă brusc când observă mina întrebătoare cu care îl privea secundul. În ultima vreme i se întâmpla din ce în ce mai des să vorbească de unul singur fără să-și dea seama. Alt semn al vârstei. Oamenii se uită la mine din ce în ce mai îngrijorați. Oare a venit vremea să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să ia decizii cu care se împăcase greu mai apoi. Dar acum... acum urma să fie luată una dintre cele mai importante hotărâri din existența Quadrantului Confederat cu implicații majore asupra Confederației. - Pentru ce ne-ai convocat astăzi? șuieră focul întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în tonalitatea interlocutorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
creștet până în tălpi. Sâneața și-a sprijinit-o pe îndoitura brațului stâng, ca pe un copil mic... Sub pielea arsă de soare, mușchii îi joacă ca niște șerpi. Văzându-mă atât de nedumerit, îmi zâmbește încurajator. Poate că privirea mea întrebătoare îl face să-mi spună: --Nu te-am oprit să te jefuiesc, boierule. Să ne așezăm la umbra acestui stejar și să povestim - mi-a vorbit, punându-și durda alături. --Parcă te-aș cunoaște de undeva, drumețule - mi-am dat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de o frumusețe aparte și apoi la omul care îl strunește... Nu mică mi-a fost mirarea când, înălțat în scări, ședea - cine altul - dacă nu prietenul meu, gândul de veghe, zâmbindu-mi cu gura până la urechi. Rămân cu privirea întrebătoare fixată pe el și cu o undă de reproș îi strig: --Da’ bine, omule, mă lași vorbind de unul singur în mijlocul uliții?” --Nu scapi tu de mine așa ușor, burzuluit ce ești. Trag doar o fugă să văd ce se
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru nereușita mea: Nu fi supărat. Data viitoare le ai musafiri la masă. Pornima spre grădina de zarzavat pe lângă acareturile din preajmă. Când am ajuns, am băgat de seamă că toate sunt așa cum le știam. Călugărul mă cercetează cu privirea întrebătoare: „Vrei să intrăm sau mergem mai departe?” Drept răspuns, pornesc înainte...La o bucată de vreme, printre copaci, se zărește luciul bălții din vale. Acum știu unde ne vom opri...Bătrânul nu-și schimbă pasul niciodată. Așa și acum, merge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în suflet...Știu că din clipă în clipă bătrânul se va arăta. Și nu m-am înșelat, pentru că după puțin timp îi aud pașii moi apropiindu-se...Se oprește în prag cu privire întrebătoare: „Nu ți-i foame, fiule?” „Și încă cum!” - îi răspund în gând. Mi-a ghicit răspunsul și îndată a aprins o lumânare, plecând grăbit. După puțin timp, foamea îmi era astâmpărată. Îndată pe măsuță ședea și o oală cu apă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pornit de unul singur . Mă întorc să-l aștept pe bătrân...El încă șade în loc, cu ochii închiși și mâinile ușor întinse în față, cu palmele deschise, ca într-un extaz prelungit...În sfârșit, face ochi și îmi descoperă mutra întrebătoare. Cu o tresărire ca și cum ar fi fost surprins făcând ceva ne la locul lui, mi-a vorbit apoi cu calm și adâncă aducere aminte... În aceste câteva clipe petrecute aici mi-am adus aminte de vremea pe când, ucenic fiind, încă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Mi-ai răspuns foarte plat, a zis Josephine. Tinerețea ei te deranjează? Nu m-am putut abține să nu zâmbesc amuzată. Nu conta ce făceam. Oricum interpretarea avea să fie una negativă. Josephine mi-a studiat zâmbetul cu o expresie întrebătoare. —încerc să fac pe curajoasa, am glumit eu. —Știu, a replicat ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fiica ei e dependentă de droguri, a răspuns ea cu ipocrizie. —Ăsta e singurul lucru pe care i-l reproșați? —Asta-i tot. Mama arăta de parc-ar fi fost în stare să ia gâtul cuiva. Josephine a privit-o întrebătoare. Mama și-a dat capul pe spate. Buzele îi erau strânse. — Deci, Rachel, mi-a spus Josephine zâmbindu-mi. Sper că acum ai înțeles că nu ai nici un motiv să te simți vinovată. Oare mama plânsese așa de mult numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până într-o zi când Helen a dat nas în nas cu Nola și cu mine. Eram în oraș. —Tu ești Nola? a țipat ea cu o neîncredere aproape palpabilă. Dar arăți... Nola a ridicat o sprânceană, într-un gest întrebător care era teribil de șic. —Arăți normal, a scăpat Helen porumbelul. Mai mult decât normal. Minunat. Ce păr și ce haine ai... — Astea nu-s nimic, fetițo, i-a răspuns Nola cu vocea ei cântată. Stai să-mi vezi mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fior pe șira spinării. Dacă e un violator sau cineva care vrea să mă tragă în cameră la el și să mă lovească în cap cu propria-mi frapieră? Mă întorc. Și ochii mei întâlnesc alți doi. Sunt albaștri și întrebători. Și sunt ai lui Mike. Mike, pilotul. Arată superb. Și eu arăt ca naiba. Sunt nervoasă pe el că s-a furișat așa. Îl urăsc pentru că mă vede în halul ăsta. — Bună, spune el foarte relaxat. De parcă ar fi perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să-și aprindă o țigară. Să știi și tu cum e când o femeie-ți trezește instinctele materne, râde mama. Ferească Dumnezeu, nu, mămică, Zina o să plece-n câteva zile, n-a venit în București decât ca să... Mama se uită întrebătoare: chiar așa, de ce venise? De fapt, ea avea toate motivele să se bucure; venirea Zinei o mai scotea puțin din telenovelele ei ca să discute de-ale femeilor. Ca în seara când am venit acasă necurățat îndeajuns de mizeriile de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
impresionat. Deschide portbagajul, iar eu mă așez în scaunul șoferului și îmi reglez scaunul în față în așa fel încât să ajung la pedale. De când vreau să conduc o decapotabilă! Portbagajul se închide și Luke înconjoară mașina, cu o expresie întrebătoare pe față. — Tu conduci, da? — Măcar o parte din drum, m‑am gândit, zic în treacăt. Doar ca să‑ți mai tragi și tu puțin sufletul. E foarte periculos să conduci mult, știi și tu. Dar poți să conduci cu pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mânăstire, mă îngână Luke, după o pauză. — Da, o mânăstire! îl sfredelesc cu privirea. De ce să nu vizitez o mânăstire? Sunt o persoană foarte interesată de latura spirituală. — Sunt sigur că ești, draga mea, spune Luke, aruncându‑mi o privire întrebătoare. Dar poate că îți pui pe tine altceva în afară de tricou, înainte să te pleci... — E o rochie, zic, trăgându‑mi mai bine tricoul peste fund. Oricum, spiritualitatea n‑are nimic de‑a face cu hainele. „Gândiți‑vă la crinii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ați fost atras la vârsta aceea de o asemenea temă, domnule profesor? Traian Manu șovăie cu privirea În privirea ascuțită a Giuliei până când, brusc, Își dă seama că a șovăit prea mult și renunță. Ochii lui, privind spre ceilalți ochi, Întrebători. — ...Da, asta e o Întrebare, dar nu mi-am pus-o până acum. Trebuie să fi fost curiozitatea morbidă a adolescenței, cea bântuită de ideea sinuciderii și de tot soiul de Întrebări definitive, care să mă fi Împins să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Cu cine stau eu, de fapt, de vorbă? Sunt oare chiar urmașii celor care mi-au fost cândva apropiați - la fel de apropiați cum mi-ați devenit voi? Sau sunt doar niște străini, pregătiți să joace acest rol? Ochii lui, plimbându-se Întrebători, de la una la alta, pe fețele tinere care Îl Înconjoară. E tăcerea unor tineri bine educați, politicoși, În fața profesorului temut-iubit, Într-o patriarhală sală de clasă? Sau e tăcerea unor adolescenți care jinduiesc pământul sălbatic unde Încolțește aventura? * —Ooo, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]