453 matches
-
îi răspund întinzându-i mâna cu bucurie... Mă gândeam că în răgazul ce și l-a luat poate că a găsit un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă uit întrebător la el, dar dumnealui tace mâlc. Îmi dau seama că o face anume. Mai mult chiar. În ochi poartă o luminiță care spune că acuș-acuș va izbucni în felul lui... Și nu m-am înșelat. Când tocmai îi umpleam ulcica
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Da’ profund ai mai devenit, dragule! - l-am tachinat eu râzând. Am luat calea întoarsă și în cele din urmă am intrat pe strada Tudor Neculai. Din dreapta, de la înălțimea turlelor sale, ne privește biserica Sfântul Vasile. Mă opresc și privesc întrebător la ieșean... Nici nu mi-am dat seama când ieșeanul mă ia la vale: -Ce zici tu? Aista habar nu are ce și cum devine treaba cu biserica asta. Ei uite că n-ai brodito, vere. Află că biserica a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ceață puțin pe J.P. Acum e acum, mi-am zis eu și cred că și el. Trebuia să ridicăm ancora și, înaintea ei, purntea. S-a îndreptat către ea, a apucat-o dintr-o margine, și s-a uitai mine întrebător: "Te-ai hotărît? Rămâi sau cobori?" Era un bărbat bine J.P., frumos, cu o dantură de excepție, cu un zâmbet de american, și bronzat arid cu riduri mari și prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sumar, care tocmai aștepta un mijloc de transport care nu mai venea. I-am promis că o duc până în Constanța, dar, din păcate, nu aveam drum într-acolo și nici nu doream să îmi fac. însă nu am rezistat surâsului întrebător care îmi confirma că poziționarea excentrică grupului de călători nu însemna decît: "Scapă-mă, dracului, de locul ăsta aglomerat!" Am frânat și am început să caut ceva în torpedou, încercînd cu coada ochiului să văd dacă vine sau nu către
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
marilor dregători, poate uitase, poate nici nu cunoștea toate subțirimile lor. Acum simți că greșise ceva. Era cuceritorul slăvit al atâtor neamuri străine, dar nu era nici dregător, nici mare preot. Oricând putea fi ridicat altul în locul său. Se uită întrebător în ochii lui Tefnaht. Iar preotul îi făcu semn spre soldatul chemat, care aștepta. Totuși, zise: - Prea înțeleptul și sfântul nostru stăpân s-a lipsit de robul lui ca să ne ajute. Robul Auta cunoaște cerul și noaptea și ziua și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu gura căscată. Ființa crezu că vrea să spună ceva, și așteptă. Auta însă era uimit: n-a înțeles unul din doi, sau într-adevăr ființa străină era om. Arătă cu degetul spre ea și zicând iarăși om o privi întrebător. Ființa făcu la fel cum făcuse și Auta la început: își puse amândouă palmele pe piept și rosti deslușit cuvântul om. Auta întinse mâna spre turn și rămase așa, așteptând. Văzu cum intrau ceilalți și cum au închis ușa după
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
avea prilejul să văd grădina asta și să miros florile ei. Luntrea tot n-are cine s-o lovească sau s-o zgârie; n-a văzut-o nimeni... Și la urma urmei, poate învăț și eu ceva. Hor îl privi întrebător. - Vreau să văd cu ochii mei cum se răpește o femeie! zise râzând cârmaciul. Să știu cum să fac și eu cu una din fiicele tale, după ce ne întoarcem acasă. - Nu te vrea? îl întrebă simplu Hor. Cârmaciul nu răspunse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să zică decît: eu sunt cel ce este. Mai mult nu știa. Dar bătrânul își răscoli barba albă cu mâna și holbă ochii. Apoi se trânti cu fața în pulbere, sărutând glezna lui Min. Cârmaciul nu pricepu și se uită întrebător la Auta. Acesta îl privi lung pe bătrân, își rosti în minte vorbele spuse de cârmaci, și abia într-un târziu înțelese că Abraam îl socotea pe Min Dumnezeu. Bătrânul se sculă cu greu din țărână și nu mai îndrăzni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
plătit niciodată atât cât meritam. —Cu-atât mai rău pentru el, zise Aidan. Și-acum ce-ai de gând? întrebă Darcey. —Acum am puțin timp liber înainte să plec la Jugomax, în California, le spuse ea. —Jugomax? Aidan o privi întrebător. —E o companie nouă din State. Una dintre filialele lui. O companie care vinde jucării și jocuri pe internet. El crede că o să fie un mare succes. Deocamdată încă se lucrează la detalii, dar eu sunt pe lista de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Eu mă duc doar să iau niște paracetamol. Darcey se ridică de pe scaun. Mă întorc într-o clipă. —Te simți bine? Aidan părea îngrijorat. —O mică durere de cap, recunoscu ea. Din cauza buzei și a piciorului... —Ce? o privi Nieve întrebător. —Poveste lungă, spuse Darcey. Încercă să nu șchiopăteze până în bucătărie, însă piciorul o ustura groaznic. Deschise ușa de la frigider și-și turnă un pahar cu apă, apoi luă vreo două pastile. Simțea că durerea de cap nu avea nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spuse ea. Am ieșit la prânz cu cei din consiliu și am băut șampanie. Nu, deșteapto. Sărbătorim faptul că nu ne-am prăbușit pe pistă. Darcey râse. — Asta nu avea cum să se întâmple. Cum zici tu. Neil o privi întrebător, iar ea ridică din umeri. —De ce nu? Te-ai gândit la vreun loc anume? Merseră la restaurantul Roly’s din Ballsbridge, unde Darcey de-abia îl împiedică pe Neil să mai comande șampanie. Un pahar de vin îmi ajunge, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
baltă, cu ce te-ai ocupa aici? întrebă el. Darcey ridică din umeri. Tocmai asta-i chestia. Cam același lucru, probabil. Trebuie să îmi câștig existența. Nu sunt ca Nieve, care poate să facă orice pentru bani. Neil o privi întrebător, iar Darcey îi povesti despre conversația de la telefon cu Nieve din seara plecării. — Deci se pare că pune pe hârtie senzaționala poveste a lăcomiei în lumea afacerilor, spuse ea. Lucru ironic, dar atât de caracteristic lui Nieve. Și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe scări și apoi în holul de marmură al hotelului. Neil stătea aproape sprijinit de una din coloanele pătrate. Era cu spatele la ea și privea prin ușa deschisă a hotelului la strada din față. —Neil! Bărbatul se întoarse și o privi întrebător. —Mai spune-mi o dată, îl rugă ea. Ce să-ți spun? — Ce simți. Nu pot să trec prin asta din nou, zise el. Am spus-o o dată. Eu... — Într-o singură propoziție, stărui ea. Doar o dată. Încă o dată. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mâna pe el. — Despre ce anume vorbim, mai exact? Gânditor, Six Își puse mâinele una Într-alta, apoi le desfăcu, ca pe urmă să-și Încrucișeze brațele În jurul corpului, cum face o fată cu eșarfa la o petrecere. Mă privi Întrebător. — Confidențial, desigur, am mormăit. — Bijuterii, Îmi răspunse. Vedeți dumneavoastră, Herr Gunther, fiica mea a murit fără a lăsa un testament, iar În lipsa acestuia, toate bunurile Îi rămân soțului ei. Paul a făcut un testament, prin care lăsa totul Reich-ului. Clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
te poți aștepta, răspunse Illmann. Căldura din timpul unui incendiu puternic face ca pielea să crape precum coaja unei banane coapte. Asta, dacă mai ții minte cum arată o banană. — Unde ai găsit canistrele cu benzină? El Își ridică sprâncenele Întrebător: — Oho, și despre astea știi? Da, am găsit două canistre goale În grădină. Nu cred că erau acolo de multă vreme. Nu erau ruginite și Într-una dintre ele mai era Încă o cantitate mică de petrol rămas neevaporat. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
anume avea Paul Împotriva soțului tău? — Asta e ceea ce te interesează cu adevărat? — Va fi de ajuns pentru Început. Ea scoase un mic suspin de nerăbdare: — Prea bine, o să jucăm jocul tău, dar numai până mă plictisesc de el. Ridică Întrebător din sprâncene spre mine și, deși habar n-aveam despre ce vorbește, am ridicat din umeri și am zis: — De acord. Este adevărat, nu se Înțelegeau, dar nu am nici cea mai vagă idee de ce. Când Paul și Grete s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vesta și Încercă să-și controleze indignarea Îndreptățită. Privi apoi scurt În jurul persoanei sale, ca și cum verifica dacă demnitatea lui e Încă intactă. Six continuă să strige: — Fiica mea, ce i-ați făcut fiicei mele? Gangsterul se Încruntă și se uită Întrebător la mine: — Despre ce dracu’ vorbește? — Cei doi oamneni pe care băieții tăi i-a luat pe sus din casa de pe plajă ieri, i-am spus eu de urgență. Ce ai făcut cu ei? Hai, că nu e timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
rusă, cazac necredincios? Astăzi, n-am luat nici un boț de mămăligă! Ai uitat că-i ajunul Crăciunului, păgânule? strigă răspicat Fetea. Apăi, eu am venit cu gânduri bune. N-ai uitat că trebuie să mergem cu colinda în Rediu?, murmură întrebător Dimitrie. Până la noapte mai e vreme. Hai, mai bine de mi-ai ajuta să tai porcul! rugă Fetea. Cei doi bărbați porniră spre cotețul animalului de sacrificat, înfruntând pornirile dușmănoase ale crivățului. Animalul porni a grohăi amenințător, parcă dorind, în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu era acasă, așa că se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre satul de baștină. Sufocat de întrebări, Gheorghe nu reușea să răspundă deslușit, căutând, bănuitor, la cei doi frați, care nu-i spuneau nimic de familia lui. Când a aflat, s-a așezat, bătrânește, pe podețul din fața comenduirii, uitându-se, întrebător, la cei doi frați, parcă așteptând alte vești. Spre amiază o luă din loc și se opri la căsuța din chirpici, făcută în primul an al căsniciei lui mistuite de patimile războiului. Își amintea de băieți, ce-i mai certa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
așa cam de vârsta mea, ia dă tu fuga până la bar și ne adu niște bere rece, meșterul se scotocește prin buzunarele pantalonilor mânjiți cu var și-i întinde acestuia banii mototoliți, Câte, meștere? Patru! și se uită la mine întrebător, Mulțumesc, eu nu rămân, trebuie să ajung acasă! Atunci trei! 5 august, pornesc singur pe drumul mănăstirii, nu m-au putut opri nici rugămințile mamei, nici uimirea amenințătoare a tatei, Corina m-a întrebat doar, Ce ți-a venit? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de război pictat cu motive florale, iar cealaltă ca un zombie. Femeia mai tânără nici nu privi către polițiștii care intrară În cameră. Avea privirea ațintită În gol către televizor, unde Dumbo era chinuit de zor de clovni. Logan privi Întrebător către consiliera pe probleme de familie, Însă aceasta făcea tot posibilul să Îi ocolească privirea. Trase adânc aer În piept. — Domnișoară Reid? Nici o reacție. Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea televizorului. Ea privi prin el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ajunse în dreptul lui, îi zâmbi și se așeză alături de el. — A fost o noapte foarte caldă, zise. — Eu m-am născut departe de mare, în munți, unde gerul durează luni în șir, răspunse Sertorius Macro. Știi unde? Gajus îl privi întrebător. — În cea mai puternică fortăreață dintre Sicilia și Alpes: Alba Fucens, inima Appenninus-ului. Am crescut printre soldații din legiunile A Patra și Martia, în fiecare zi printre arme. Tu te-ai născut pe Rhenus, știi cât de mare e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intrat cu stângul la patinoar. M-au dat iar afară. Noroc că acum sunt vaccinată În această direcție. Studiez și (Începând de mâine, sper) mă antrenez. Sâmbăta și duminica vor fi zile de calvar. Pioletul meu cel nou mă privește Întrebător: când vom pleca? Va avea oare răbdarea necesară ca să nu izbucnească odată? Niciodată În această perioadă nu mi-am pierdut speranța. Te aștept să vii, să pornim din nou pe cărările de munte, spre cerul albastru al piscurilor Înalte. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]