104,540 matches
-
Studii Moderniste din 2001? Am glumit acolo pe tema cultului pentru exotic pe care o constatasem într-o antologie numită Poems for the Millennium de Jerome Rothenberg și Pierre Joris. Antologia în sine este foarte bună, dar noi ne-am întrebat "ar fi oare publicată opera acestor poeți din închisoare turci antologați aici, dacă ar fi americani?" Cum ar fi cu poeții din închisoare din Pennsylvania sau din Brooklyn: ar fi și ei exotici? Din acest punct de vedere, România este
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
orientări. Mi se pare că profesorii au un teribil sentiment de vinovăție pentru că nu le este recunoscută valoarea, ceea ce nu este cazul în Europa. Mă gîndesc, de pildă, la Germania. în Statele Unite, dacă ești în avion alături de cineva care te întreabă ce slujbă ai și spui că ești profesor de engleză, îți răspunde că, probabil, trebuie să-și supravegheze exprimarea din punct de vedere gramatical. Este adevărat că a fi profesor universitar nu reprezintă un prestigiu; pe de o parte, profesorii
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
ci încearcă doar să păcălească. Nimeni nu se amăgește, căci fiecare știe că inevitabilul se apropie. Totul e să faci față, să salvezi aparențele. Imprevizibil nu este decât momentul fatal și identitatea victimei. Până să se arunce zarurile, autoarea se întreabă îngrijorat-vinovată: "Care dintre părinți va fi câștigător? Care dintre ei va fi socotit mai apt să rămână în viață, să facă mai puține necazuri, să creeze cât mai puține griji, să "deranjeze" cât mai puțin? Pe care să-l abandonezi
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
a făcut - a scris cartea - dar împăcarea n-a venit. Îndoielii și neliniștii li s-a adăugat sentimentul inutilității și vinovăției: Acum mă învârtesc în jurul acestui întuneric unde n-am știut să te însoțesc, mă învârtesc cu frazele mele". Se întreabă, din nou și pentru ultima dată, ce-ar spune mama: "Du-te de aici cu frazele tale, fă-ți numărul aiurea, nu pe mormântul meu" sau poate tot așa de bine, ca altădată: Fraze mici și scurte, draga mea. Nu
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
orice risc, a politeții - pentru lucruri care în realitate nu sunt prețuite etc. într-un singur număr din Academia Cațavencu, pot fi găsite chiar mai multe exemple de folosire a adverbului cam decît în toată cronica lui Neculce: "Ne tot întrebăm cam ce a făcut (în mărci sau dolari la cursul zilelor din alegeri) A.B. - patronul de la firma de turism Paralela 45 - de a ajuns secretar de stat la Ministerul Turismului"; "Altfel, TVR-ul, aflat în pană de programe noi
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
cei dragi sau care au trebuit să ia viața absolut de la zero, avînd deasupra capului doar cerul înstelat. După douăzeci și cinci de ani, verbalizarea amintirilor a provocat un val de emoție. Spiritul celor plecați continuă să ne bîntuie gîndurile, visele. Ne întrebăm ce-ar fi făcut astăzi, cum ar fi arătat. Nu e deloc simplu să ni-i închipuim poate bătrîni, cu riduri, poate obosiți. Imaginea lor este marcată de forță și vitalitate creatoare, de vervă, de neastîmpăr și, într-un fel
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
presa, curtea Academiei e un loc unde nu se întîmplă nimic. Nu îndrăznesc să fac presupuneri în legătură cu ceea ce nu se întîmplă în interior. Zilele trecute am avut însă o surpriză: vasta curte era plină de mașini albe ale Salvării. Te întrebai, înfiorat, ce molimă poate să bîntuie printre stimații academicieni, ce catastrofă se va fi consumat în interiorul zidurilor de s-au adunat atîtea salvări la un loc sau dacă nu cumva academicienii, în genere oameni de vîrste înfloritoare, au făcut o
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
în trecut. Imaginea și simbolul cocoșului decapitat sînt recurente (poate prea recurente înspre finalul romanului), mult mai interesant ca procedeu de structurare a conținutului pare să fie jocul "cuvintelor enigmatice". Adolescentul deschide mereu lexiconul sau dicționarul de neologisme sau îl întreabă pe bunicul care e un adevărat lexicon ambulant pentru a afla ce înseamnă "exitus" sau "orgasm" sau ce se ascunde în spatele unor sintagme, "duminică poleită cu margini arzînde" sau cum se pot traduce antroponimele dintr-o limbă în alta. între
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
silită să compună: "Vreau să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an Elena își întreabă odorul ce dar vrea, și el, grăbit ca un copil care abia așteaptă, îi cere "încă un Eminescu", adică un alt volum al acelorași minuni, altfel legat. (subl. n.) E volumul care stă la locul cel mai de cinste pe
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Catrinel Popa De multe ori, răsfoind cărți alcătuite din articole mai vechi sau mai noi, apărute mai întîi în presa literară, îți vine să te întrebi, la ce bun autorii lor s-au gîndit să le adune într-un volum. Acesta nu este însă, nici pe departe, cazul Valsului pe eșafod al lui Vitalie Ciobanu. De astă dată avem de-a face cu o carte care
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
care i-a unit. Tragedia finalului vieții lor este copleșitoare. “Ce s-au ales din două vieți? O mână de cuvinte, Căror abia le-or da un preț Aducerile-aminte” Referindu-se la scurtă ei viață, Tia Șerbănescu spune: Te și Întrebi când a avut timp Veronica Micle În numai 39 de ani să fie o elevă strălucită, o voce căreia i s-a oferit angajamente Într-o trupă de operă, martoră Într-un proces ce i s-a intentat lui Maiorescu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
frumoasă. Cred că dacă mai devreme nu s-au cunoscut nimic între ei n-a fost niciodată. Ce s-o fi întâmplat însă pe străzile, scările și coridoarele pe care de mult s-au tot petrecut? Aș vrea să-i întreb: - dacă nu-și amintesc - când au stat față în față în niște uși? dacă nu și-au spus scuzați într-o îmbulzeală? dacă nu și-au spus în receptor, pardon greșeală? - știu totuși răspunsul lor. Nu, nu-și amintesc. I-
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
maghernițe, operațiuni la care se bulucește presa ca la Maglavid, dar nu punem la pămînt nici măcar una dintre clădirile construite hoțește în acești ani. Ne pricepem să mulgem Bucureștiul și de sînge, dar n-avem nici măcar cinismul de a ne întreba dacă n-o să ne cadă vreo cărămidă în cap cînd ne va zgîlțîi viitorul mare cutremur.
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
țările lor de origine n-ar fi putut realiza standardul de viață de acolo. Foarte de înțeles toate aceste lucruri, totuși, cînd vine vorba despre "redescoperirea", despre "revelația" importanței păstrării valorilor identitare a acestor emigranți în America, încep să mă întreb care ar fi avantajele reale pe care societatea americană le poate avea din genul acesta de conservatorism. Doi dintre cei cinci bărbați intervievați (alături de numai o femeie!) s-au confesat că înainte de a se căsători cu femei provenind din propria
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
lunca rîului și prin lanul de porumb mai înalt decît flăcăii ce se pregătesc să meargă la oaste, prin locurile pe care le aleg îndrăgostiții, cuprinzîndu-se de mijloc în serile de duminică. Prietenul meu, care era cam superstițios, l-a întrebat într-o bună zi pe bunicul: -Nu-i așa că o să aveți grijă să fiu înmormîntat cum se cuvine, don Johniño? Bunicul, oprindu-se o clipă din lucru, căci tocmai tăia o tufă de trandafiri, i-a răspuns: -Să n-ai nici o
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
asfalt pălării, cămăși sau ochelari de soare. Imagini de-a dreptul suprarealiste. Din când în când descopereai și câte un ziar. Puteai să te așezi pe marginea șoselei și să citești ultimele noutăți, în liniște. Prietenii din Nord m-au întrebat: "De ce sudiștii n-au grijă de pantofii lor?". Și eu le-am zis: "Aici călătorim cu ușile deschise, și în timpul călătoriei spunem povestiri sau conversăm sau ne gândim la ele, și atunci nu obsevăm că pantofii ne cad din picioare
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
l-a tras Shumann; iar după-amiază, toți s-au dus cu camioneta de aprovizionare la judecătoria de pace, și uite de ce de atunci femeia și copilul poartă numele de Shumann. Mi s-a povestit că nu ei începuseră să-l întrebe pe puști "cine-i tac'tu"; ea îl întreba așa, iar puștiul dădea cu pumnii în ea, iar ea își lăsa fața-n jos până ce el o pocnea și peste mutră, peste fața ei aspră, masculină, al cărei păr ciufulit
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
dus cu camioneta de aprovizionare la judecătoria de pace, și uite de ce de atunci femeia și copilul poartă numele de Shumann. Mi s-a povestit că nu ei începuseră să-l întrebe pe puști "cine-i tac'tu"; ea îl întreba așa, iar puștiul dădea cu pumnii în ea, iar ea își lăsa fața-n jos până ce el o pocnea și peste mutră, peste fața ei aspră, masculină, al cărei păr ciufulit părea tăiat cu briceagul, (...) și ea zicea: Dă în
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
mult nimic. Astea sînt vremurile în definitiv, multă lume e în situația asta, și la urma urmei n-au trecut decît două luni de cînd a rămas fără lucru și de-acum încolo o să-și dea negreșit interesul umblînd și întrebînd încolo și-ncoace... Buna dispoziție începu să-i revină după ce se bărbieri, făcu duș și prepară o omletă cu ultimele două ouă din frigider... Ar trebui dezghețat, Doruleț, să faci și tu ceva folositor. Cutia congelatorului, fără ușiță, căptușită cu
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
misterioase și funeste, nici dresate, nici domesticite, ci, deocamdată, inofensive - dincolo de somptuoasa și lapidara înșirare de nume, de isprăvi sau pur și simplu de speranțe. Jiggs intră în magazin făcând să scrâșnească repede și aspru tălpile sale de cauciuc... - Cizme? întrebă vânzătorul. Cele expuse? (...) - Mda, făcu Jiggs. Cât? (...) (sar treizeci de rânduri n.n.) - Douăzeci de dolari și jumătate, spuse vânzătorul. - E-n regulă! Le iau. La ce oră închideți seara? - La ora șase. - Fir-ar al dracului! La șase trebuie să
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
șapte?... - Despre ce-i vorba? se băgă în vorbă cel de-al doilea funcționar. - Zice că dorește o pereche de cizme, dar că nu poate veni de la aeroport înainte de șapte. Cel de-al doilea funcționar se uită la Jiggs și întrebă "Sunteți aviator?" - Da, răspunse Jiggs. Ascultați. Lăsați un vânzător, aicea, că viu fix la șapte. Am nevoie de ele. La rândul lui, funcționarul numărul doi examină pe furiș picioarele lui Jiggs. "De ce nu luați cizmele acuș?" Jiggs nu răspunse. Atunci
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
din 1934, ca nunțiu apostolic la Berlin, l-a cauționat pe Hitler, cînd practic Vaticanul era înconjurat de trupe nemțești?! Iar cînd într-adevăr a făcut-o, dar împotriva altui dictator, Stalin, gestul său a avut drept urmare intensificarea reprimării catolicilor. Întrebat de ce a considerat necesar să ecranizeze "Vicarul" după 40 de ani de la apariție, Costa-Gavras a replicat că a făcut-o pentru că nimeni să nu mai privească în altă parte atunci cînd vecinul său suferă o nedreptate. Pe aceeași temă a
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
stea cu copilul, un personaj din care Dorel Vișan construiește, cu naturalețea-i inconfundabilă, un om cu temperament dublu, dacă se poate spune așa: acru și blazat noaptea, tandru, devotat și copilăros ziua, cu copilul. "Ce fac, iarna, florile?", își întreabă Noro părinții. Dorm, zice tata. Mor, zice mama. Sensibilitatea lui Noro e cîmpul de luptă al ciocnirilor dintre părinți, în fapt al ciocnirii între două tipuri de a înțelege viața și educația: între cultul iluziei și cultul lucidității... Emoția filmului
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
o structură de bun navigator în visul suprarealist nu înseamnă neapărat că-i ești îndatorat în vreun fel. De aceea declar cu tărie, și trebuie să fiu crezut pe cuvînt, că eu nu mă consider suprarealist. Iar dacă voi fi întrebat: ,,bine, bine, dar atunci ce te consideri?", răspunsul meu este acesta: ,,mă consider scamator!" Dacă pornim de la ideea că orice scamatorie presupune mult exercițiu în preistorie și o rigoare extraordinară în execuție, accept fără alte argumente că ești un scamator
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
de geometru cu o mare disponibilitate în ceea ce privește supunerea la regulă, iar acest lucru este greu de conceput la un om liber pînă la boemă, imaginativ și cu un inepuizabil tonus fabulatoriu în tot ceea ce face. Din această pricină te-am întrebat despre relațiile tale cu suprarealismul, pentru că și suprarealiștii au o disciplină a creației aproape academistă, pe fondul unei libertăți maxime, cultivată și întreținută uneori pînă la disoluție. Orice invenție, și acum revin la prestidigitație - îmi cer scuze că sunt obstinat
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]