510 matches
-
să-i bramburească nițel creioanele, să-și pițigăie glasul și să-i ascundă gustarea. O să-i arate el ei, odată, dacă o să vrea, ce-i aia gustare. N-o s-o poată duce. Simți totuși o bucurie onestă când ușa se întredeschise și intră, într-o dungă, eunuca clădirii, aia cu sânii atât de pitici, de mă-sa ar fi trebuit să-i înghesuie sub fiecare cupă de sutien câte șapte. Nu era fată rea. Dactilografele niciodată nu sânt Nu le dă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în acea zonă a Prefecturii, în care, deseori, se pogorau asupra lui ideile cele mai îndrăznețe. În acea sâmbătă, întîrziase fără folos în acel spațiu de mototolire a trufiilor umane, pentru că asupra sa nu planase nici o idee. Își recivilizase ținuta. Întredeschisese ușa, cu aerul acela absent cu care se cuvine ca un bărbat să se îndepărteze de un closet. 184 DANIEL BĂNULESCU Și, chiar de la primul pas schițat pe coridorul Prefecturii, zvîîr! o poteră de 20 de voluntari căzu, de pretutindeni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apară înainte, înveșmîntate doar în chiloți. Țigară. Chibrit. Fosfor mov, gata fosfor. Geantă proiectată de pe umăr pe mozaic. Așteptăm. Fum. Alt fum. Tot e bine. Se spală. O să cânt la lumina unor lumânări făcute din ceara urechilor lor. Ușa se întredeschide, el se așteaptă să apară pe acolo un cap, nu apare, mai zăbovește o țâră, dă ușa de perete, ia geanta cu el și pătrunde în hol. În hol totul bine. Întuneric. Atent să nu accidenteze vreo babă. Atent să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai, habar n-ai. N-ai putut să vorbești tu la telefon, n-ai putut să-i iei tu acțiunii, în nici un fel, pulsul. Ce scrie în manualul, în curs de elaborare, al unui F.A.M.? Când locatarul deranjat îți întredeschide ușa, de preferat o atitudine dezangajată, neutră, balans când pe-un picior, când pe altul, aparența unui individ căzut fără vină pe-acolo și tânjind la spart lemne. Acolo spărgea ușa. "Is anybody in there?" Babă țicnită, ureche de plută
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e mort și numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, în naltul cerului, un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cânta o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschise ochii și văzu prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e mort și numai suflarea mea e vie, numai ochiul meu e viu pentru ca să vadă pe-un nor de argint în naltul ceriului un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cântă o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschisei ochii și văzui prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată-ntr-o haină albă, înfiorînd cu degetele ei subțiri, lungi, albe, clapele unui piano sonor și acompaniind țipetele ușoare a unor note dumnezeiești cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o frumusețe rară. Părul blond bătea în cenușiu - fața sa albă ca bruma, ochii săi mai negri decât mura sub niște gene lungi, blonde, și sp [r ]încene subțiri, trase și îmbinate. Buzele ei tremurau o rugăciune, ochii săi se întredeschideau din când în când, tâmplele sale băteau încet. Un braț de-o albețe vergină ca cea mai curată marmură spânzura în josul patului, pe când mâna cealaltă zăcea pe inima ei. Bătrânul ședea pe scaunul cel de lemn. Fruntea sa pleșuvă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poate mai banală a unui individ obișnuit (cu care cititorul - instalat probabil și el, la fel de comod, în vreun fotoliu - tinde să se identifice). Astfel se creează, pe nesimțite, un straniu efect de verosimilitate 359, autorul invitându-ne să intrăm - îndată ce întredeschidem cartea - într-o lume ce nu pare cu totul diferită de a noastră. Frazarea „ca de proză” întărește și ea această impresie, contribuind totodată la frustrarea așteptărilor cititorului inocent, convins de atotputernicia principiului modernist-simbolist, conform căruia în poezie nu trebuie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din răsputeri. — Uite cum se scutură cabina... șopti Petrache, abia întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că ea nici nu-i auzi îndemnul și nici nu era nevoie. Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu se mai ascundea îndărătul zidurilor castelului, ci venea de pretutindeni. Petrache nu observă, pe locul unde arseseră crengile uscate, că ele se reaprinseseră. Se trezi, într-un târziu, în fața porților. Erau întredeschise, așa cum le lăsase de cu seară. Ezită, privi îndărăt, ca pentru a căpăta curaj. Cărarea era pustie și așa avea să rămână ziua întreagă, pentru că era sâmbătă și castelul avea să fie închis pentru vizitatori. Abia duminică, în prima zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a sări. Pe casa scării stăruia un miros închis, ca de cartofi neaerisiți, venind, probabil, din subsolul întu necat și umed. Mai sus, un alt miros, semn că unii dintre locatari preferau tovărășia pisicilor. La etajul cinci, o ușă era întredeschisă, bănuia că o să venim, zise Pantelimon și lărgi deschizătura cu vârful degetelor. — Avem voie ? întrebă Cos mina. Și același fel de a răspunde al lui Pantelimon : — Am cotrobăit prin viața lui mai mult de-atât. O garsonieră mică, de vreo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcu un efort să deschidă gura. Ghemul care, până atunci, fusese alcătuirea simțurilor sale se deșiră. Auzul i se trezi cel dintâi. — Bate cineva la ușă, șopti. Ei nu spuseră nimic, rămaseră nemișcați, așteptând. Văd cine e și mă întorc... Întredeschise ușa. În prag se ivi un bărbat îmbrăcat în alb, cu părul tot alb, dar cu sprâncenele negre, o culoare neobișnuită în atmosfera aceea poleită. Se priviră câteva clipe, fiecare nedumerit în felul lui. Bărbatul cu părul alb se aplecă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ai ceva de spus. Tu, de pildă, vrei să-mi spui ceva ? Cosmina dădu, aprobator, din cap. Iacob îi puse degetul pe buze. — Vorbește-mi despre asta în gând, atunci când mă săruți... Îi acoperi gura cu a lui, ea întredeschise buzele, îmboldită de cuvinte pe care se sfia să i le spună. — Vezi, a fost mult mai bine. — Ce simplu e... E valabil pentru orice fel de îmbrățișare, oricât de intimă ? Și tot ea : Vai, ce-am zis... Spune-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca cineva s-o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare. Pe podea se întindea o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie, spuse Jenică. Ziua asta vine mereu prea devreme. Lacătul se desfăcu, iar lanțul șerpui metalic într-o parte. Porțile se întredeschiseră cât să treacă un om. — Să nu fie câini... șopti Jenică, intrând, precaut, în urma celorlalți. — Ți-aduci aminte de javra aia cu urechile ascuțite, îi ziceam Costică, parcă avea față de om... — Ba, spuse Tili, trecând și el în umbra zidului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doi moțăiau deja, așa că renunță și se ridică, nu înainte de a-și termina băutura. — De data asta faceți voi cinste. Și rugați-vă să nu fie nevoie să vină și rândul meu... O vreme nu se clintiră de pe scaune. Maca întredeschise ușa și privi în lungul drumului. Strada era pustie. Coropciuc se apucă iar de frecat paharele. Fetița luă cartea, dar nu știa dacă să continue sau nu. Ușa se deschise din nou, namila se ivi în prag, clămpănind din buzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
caz. Hagienuș crezu a înțelege insinuația lui Pomponescu, și a doua zi propuse ministrului în funcțiune numirea lui Aslan, astfel că Pomponescu fu scutit de orice responsabilitate personală. - Cum îți explici asta? ațâță Gulimănescu rana lui Suflețel.Gura îi era întredeschisă de o inconștientă satisfacție. - Omnia sunt ingrata!1 oftă Suflețel cu mai multă prudență, fiindcă el bănuia pe toată lumea și el însuși era dispus să ducă lupta mai departe și cu orice mijloace. Hagienuș nu se înfățișa în conștiința lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-o putea încă suporta. De departe cavoul era neschimbat și în zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte absorbite pe dalajul interior. Era sânge închegat, intrat în porii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe un gest fondator din care s-a născut "îndrăgostirea" noastră. sâmbătă, 7 septembrie "Ușa interzisă" păstrează în ea întreaga ambiguitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "închis" (și trebuie să rămână așa) și ceea ce, în ciuda interdicției, se întredeschide, descoperind ― cu consecințe nebănuite ― un spațiu care se structurase în chiar misterul splendorii sau promiscuității sale. Nu am, totuși, pretenția că în aceste pagini îmi propun să scald în lumină ungherele ultime ale odăii care este viața mea. Sânt convins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
țigări", prin Înfășurare În tifoane. Prima țigară se introducea Între buza de sus și gingie, iar a doua țigară se băga sub limbă. Ambele țigări se țineau astfel circa 20 de minute, timp În care bolnavul stătea cu gura ușor Întredeschisă deasupra unui vas, ca să se scurgă excesul de salivă. Saliva fiind toxică nu trebuia să se Înghită. Tratamentul se repeta 15-16 zile, după care se repeta peste o lună, dacă boala nu era vindecată. În Dobrogea, icterul se trata cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
nimeni nu a văzut nimic de parcă s-ar fi înjunghiat singur, dar asta niciodată nu ar face unul ca el” Pascu, parcă uitase că oamenii aceia, deja trebuiau să fie la măturat străzile orașului, asculta și el cu gura întredeschisă de la colțurile căruia un fir de salivă își croia încetișor drum spre bărbie, el nu spusese nimic și rămăsese așa cu mâinile înfipte adânc în buzunarele pantalonilor. Crăcană s-a apropiat de grup, nimeni nu-l luă în seamă, nici
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
al Monicăi Lovinescu excelează în primul rând prin intransigența etică (la ora actuală, pe acest culoar, e capul de serie). Apoi, prin desăvârșita claritate în manevrarea ideilor, proprii sau preluate. [...] O critică a eticii scrisului iată drumul pe care-l întredeschide cartea Monicăi Lovinescu în literele românești"148. Nu puțini sunt cei care dovedesc un caracter cameleonic: La apa Vavilonului conține un șir al decepțiilor, început de Adrian Păunescu în urma alterării interviului cu Mircea Eliade, și continuat de Ion Caraion, Virgil
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
corpul îi era mai zvelt ca al unui balerin. Era parcă un alt Blőnk, își spunea Estera Ionașcu, dar ea nici măcar nu putea fi sigură de asta fiindcă, de frică, ținea ochii închiși și doar din când în când îi întredeschidea ușor, pe nesimțite, să vadă ce mai face Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
frământat lent și profund, pe suprafață mare zonele dorsală superioară și interscapulară, pacientul fiind poziționat în așezat (cu capul sprijinit pe propriile antebrațe/cu fruntea sprijinită pe toracele kinetoterapeutului); frământatul ușor al maseterilor (recomandând subiectului să se relaxeze și să întredeschidă gura) contribuie eficient la relaxarea regiunii cervicale. Atât această formă de premasaj, cât și masajul propriu zis al cefei pot fi efectuate sub apă, prin asocierea efectului relaxator al apei crescând eficiența tratamentului. în general, simptomele sunt mai rezistente decât
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
corpul îi era mai zvelt ca al unui balerin. Era parcă un alt Blőnk, își spunea Estera Ionașcu, dar ea nici măcar nu putea fi sigură de asta fiindcă, de frică, ținea ochii închiși și doar din când în când îi întredeschidea ușor, pe nesimțite, să vadă ce mai face Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]