190,431 matches
-
românească, începută în anii '60, de a-și reface corpul social rănit de istorie, ca și rețeaua de valori, distrusă sistematic de agenții noii ideologii, este, în această viziune, vinovată și neavenită. De aceea a apărut curentul de inculpare a întregului popor român, a întregii societăți românești, începută pe unde scurte înainte de 1989, culminînd în decembrie 1989 și în anii care au urmat, inculpare posibilă doar prin manipularea istoriei. Se revenea astfel, la vechea teză kominternistă a unui popor român incapabil
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
60, de a-și reface corpul social rănit de istorie, ca și rețeaua de valori, distrusă sistematic de agenții noii ideologii, este, în această viziune, vinovată și neavenită. De aceea a apărut curentul de inculpare a întregului popor român, a întregii societăți românești, începută pe unde scurte înainte de 1989, culminînd în decembrie 1989 și în anii care au urmat, inculpare posibilă doar prin manipularea istoriei. Se revenea astfel, la vechea teză kominternistă a unui popor român incapabil de a face istorie
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
fi violat. Este condiția respectului operei, a respectului datorat publicului meloman și nu în ultimul rând condiției de muzician performer al primei scene lirice a țarii. Nu este vorba de snobism... ci de un anume profesionalism ce trebuie să condiționeze întreaga concepție a unui spectacol. Folosirea unei limbi sau a alteia nu se constituie într-o simplă translație mecanică; menirea ecranului instalat deasupra scenei, la noi, de asemenea în toate marile teatre de operă, este firească. Nu am înțeles textul nici
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
pe nemestecate, a culturii occidentale, a dus și la strecurarea unor mici boabe de otravă, adică de clișee (nu este cazul aici să le descâlcim milenara evoluție politico-religioasă), care au condus în bună parte la descalificarea trecutului nostru cultural. O întreagă scară de valori se sfărâmă, fiind înlocuită cu alta, radical diferită. Acțiunea pașoptistă (mai ales politică) a fost atît de plină de succes - aproape miraculoasă - încât repede s-a ajuns să se creadă că înainte n-a fost nimic demn
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
putere și de succes. Cred că pentru noi, azi, este imperios necesar să-i privim adevăratul chip, chiar dacă prejudecățile "modernității" ne fac demersul nu prea comod. Mai mult, efortul nici măcar nu ar fi prea mare, nu trebuie să descifrăm rafturi întregi de tomuri indigeste, căci, deși într-o margine a lumii ortodoxe, medievalitatea noastră și-a construit propriul centru ordonator, desigur, după modelul ilustru al Bizanțului, dar nu fără "coloare locală", și l-a transpus într-o carte sintetică și esențială
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de infinite resurse proprii sexului ei pentru a-l ține În neîntreruptă uimire și În pornirea de a o adora. Are directitate de caracter, fire deschisă, fermecător comunicativă, menită să surprindă agreabil-tiranic prin toate manifestările ei. Atâtea cuvinte și moduri Întregi de exprimare, care În gura altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii. Este o copleșitoare feminitate prototipică În scrisul și În felul ei de a fi, este acel „feminin”, atât de
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
știe de ce, a dorit să-și împărtășească teoriile sub o formă ficțională. Ficțiune-pretext, a cărei cea mai importantă inovație pare a fi schimbarea numelor unor personaje reale. Și care trădează ca atare prin subtitluri (prețioase pentru genul abordat) ca Răscoala întregii țări nu este de ajuns, Jocul de-a normalitatea - sau ca altele, derutant de exact catalogate, precum Aminiri despre generalul Rădescu și o întâlnire cu Zaharia Stancu. Și de asemenea prin observații contextuale de analiză politică, cu un caracter însă
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
în întunecimea pielii. Mănânc cer, elimin cer. Sunt o cursă într-o cursă, un locuitor locuit, îmbrățișat în îmbrățișare, întrebare în răspuns la întrebare. Impărțirea în pământ și cer nu-i cea mai bună modalitate de-a gândi despre acest întreg. Iți permite numai să supraviețuiești la o adresă mai exactă, mai rapid de găsit. Dacă aș fi căutată, Semnele mele distincte sunt încântarea și disperarea. Pisica din casa pustie Cu moartea ta - nu speria pisica. Căci ce să facă sărmana
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
nu numai ca o consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori de volume, alături de George Apostu, din întreaga noastră sculptură, creatori de volume în sine, dincolo de orice epică a formei, nici suprafața nu este scăpată de sub control sau tratată ca o realitate secundă. Ea este perfect integrată volumului și nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
epoca lor, cu incontestabile aspecte de stagnare culturală ("atmosfera axfixiantă" ce-l exaspera pe Artaud), dar și în principiu, "printr-o mai dreaptă judecată a valorilor pe care le conține subversivitatea lor - nu una literară, ci una care le angaja întreaga existență. Subversivitatea e echivalentă, într-un fel, cu noțiunea lui Artaud de cruzime, care se confundă cu "noțiunea unui soi de aridă puritate morală care nu se teme să plătească viața cu prețul care trebuie plătit"". Ceea ce probează că judecarea
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
Și în celelalte lucrări de pe disc - L'Éternel Rétour, Florilegium și Simfonia a III-a - se observă preferința Doinei Rotaru pentru revenire. E o modalitate de a îmbrațișa, de a se întoarce asupra interiorității și a cuprinde într-un arc întreaga durată. Revenirea dă speranță, chiar siguranță și încredere, și oferă posibilitatea unei înțelegeri adâncite. Timpul, în acest caz, e iterativ și spiralat. Iată pe scurt caracteristicile muzicilor celor trei compozitori: timp linear la Anatol Vieru, timp ciclic la Doina Rotaru
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
înalt și din ce în ce mai adânc. La intrare se află stelajele cu cei vii, prezenți, cu noii născuți, apoi, pe măsură ce se acumulează noi date, dosarele sunt mutate în rândul doi, spre trecut, rândul devine trei și tot așa mai departe. Antropotecă, arhiva întregii omeniri - oricum, o imagine "salvată" de imaginația autorului în ultimul moment înainte de răspândirea computerelor. Azi nu s-ar mai gândi nimeni la asemenea desfășurare birocratică în hârțoage. Funcționarul zilelor noastre n-ar mai semăna cu Senhor José, arhivarul-custode al omenirii
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
ca somnul. Tot restul e înșelătorie și aparență" Povestea, scrisă, ca toate cărțile lui Bashevis-Singer, în idiș ("limbă care are mai multe vitamine"), tălmăcită apoi în engleză, se citește cu sufletul la gură. Traducerea și notele domnului Anton Celaru redau întreagă savoarea acestei cărți clocotind de umor, energie, înțelepciune și suferință. Nimic schematic, totul proză adevărată și vie, pe care nimeni nu o va trânti de pământ, ci o va pune în raftul de recitit. Isaac-Bashevis-Singer. Dușmance - o poveste de iubire
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
drept și, mai ales, de a fi o provocare pentru doritele generații de editori. Al. George realizează adevărate fișe de dicționar, cu precizări de poziții și cu informate evaluări ale evenimentelor politice, literare, economice, mondene. El pune în mișcare un întreg sistem al relațiilor umane și al universului real. Cu o subliniată plăcere de a surprinde viața subterană a lumii literare bucureștene. Este maestru în determinarea pseudonimelor. Nu se mulțumește însă a pune semnul egalității între pseudonimul cunoscut și numele, ca
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
din presă, tensiunea din casa Lovinescu. "Notele" sînt împărțite între cei trei (cu preponderență Gabriela Omăt), antrenați să dezvăluie jocul de interese, de adversități, de negativism agresiv ori lecția înaltei devoțiuni. Numai pentru entuziasmul polemic al vremii ar fi pagini întregi demonstrative de reținut în această cronică. Sistemul critic lovinescian sub tirul critic al lui G. Călinescu, pe prim-plan. Pentru "anchetele literare" și "interviuri", de asemenea. Întrucît, întotdeauna este loc de mai bine, țin să observ că Elena Iordache-Străinu a
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
înțelege de ce discuția calmă, la obiect, este înlocuită cu procesul de intenție, cu stigmatizarea, cu agitarea ciomagului și a bardei. După această logică, un răuvoitor ar putea, din trei mișcări abile, utilizând poncifele corectitudinii politice, adică neroziile în numele cărora oameni întregi la cap se comportă ca niște apucați, să demonstreze că adversarii lui H.-R. Patapievici sunt xenofobi și antisemiți, în virtutea originii etnice complexe a autorului. Cum ar acționa Ion Bogdan Lefter în fața unei astfel de ipoteze, nu neapărat sci-fi? N-
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
hârtie decât cu câteva generalități și câteva judecăți de gust. Nu se citează aproape niciodată vreun pasaj incriminat, totul reducându-se la etichetări pretins ironice ori la invocarea unor sintagme scoase din context. Reaua-intenție e atât de evidentă, încât regizorul întregii tevaturi mărturisește că după lectura cărții a ezitat între indignare și amuzament... Zău, dacă lucrurile sunt atât de ridicole, nu era nevoie de-o asemena risipă de energii și de convocarea unui număr atât de mare de oameni nu numai
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
bine unse în doisprezece ani de ticăloșie națională, îi vor sta la îndemână. Natura umană e prea putredă, pentru a-i da crezare d-lui Voicu și nu baladistului care spunea: "Săracul vrea să ajungă bogat,/ Bogatul să aibă un întreg regat,/ Iar regele o planetă drept palat". între timp, "extraordinarii profesori" ai României, lingușiți cu nerușinare în timp ce li se ia din jalnicele drepturi care abia dacă-i pun în rând cu dezmoșteniții Occidentului - pentru că aceasta e semnificația "bonurilor de masă
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
și el devotat religiei sale, compune o muzică ce nu îndeamnă la nimic rău (violență, droguri, dezmăț etc.), ba din contră. El a fost foarte fericit cînd Președintele Bush a luat apărarea musulmanilor din America într-un discurs în față întregii națiuni. Ce să facă și bietul Bush?! Se putea el dezminte, tocmai acum? Doar e conducătorul celei mai libere și mai multiculturale dintre societățile lumii, pentru care drepturile omului sînt sfinte! Măcar la ea acasă! Și aici documentarul cu pricina
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
este greu de șters, ca și traumele suferite de artiștii implicați. Scenografia - Paul Bortnovschi, Radu și Miruna Boruzescu; Hlestakov - Virgil Ogășanu, Primarul - Toma Caragiu, Ivan Kuzmici Spekin, dirigintele poștei - Octavian Cotescu, soția Primarului - Tamara Buciuceanu, fiica lui - Mariana Mihuț... Scene întregi, chiar și ceva din atmosfera repetițiilor sau a reprezentațiilor au fost păstrate în poveștile protagoniștilor, în memoria celor privilegiați care au apucat că vadă Revizorul lui Pintilie. Am făcut această poate mai lungă introducere pentru că momentul este unul de referință
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
corpurile, semnele ce-i individualizează pentru ca apoi, cînd situația pare sub control, să-și lăbărțeze caracterele mizere, urîțenia fiecăruia în parte. Mi se pare remarcabilă minuția cu care este pregătită apariția fiecărui actor din acest cor și prezența corului în întreaga sa anatomie. Scena de taină a complotului, amplasată noaptea, într-un cimitir, este una de forță în spectacol. Acolo facem cunoștință cu fiecare și, totodată, cu grozavul lor plan de lingușire și ademenire, de cucerire a revizorului sosit în control
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
două dintre preocupările sale dominante. Prima dintre acestea presupune, după cum aminteam, aflarea unui echilibru între o tentație manifestă către ateism și imboldul de a-și desluși cât mai aplicat semnificațiile unui domeniu de spiritualitate de care s-a simțit atașată întreaga viață. "Copilă fiind, am avut tot felul de convingeri religioase puternice, dar prea puțină credință în Dumnezeu. Există o distincție între convingerea în legătură cu un corpus de reprezentări și o credință care ne dă putința de a ne pune încrederea în
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
de viață, aparent arbitrară ("fără cap și coadă, stabilind conexiuni fugare cu realitățile cele mai diverse"), în fond însă înscrindu-se într-un ansamblu coerent de stampe ale Spaniei profunde, acea Spanie văzută de Unamuno (și Cela preia îndemnul și programul întregului grup de la 1898) ca un teritoriu încă nedescoperit, care nu va putea fi descoperit decît de spaniolii cu spirit european. Valorificînd creator moștenirea culturală a grupului de la 1898, precum și a generației lui Ortega y Gasset, Cela a fost cel mai
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
unei umanități în suferință, confruntată permanent cu violența și cu o gamă extrem de variată de forme ale alienării, de ispite și de capcane insidioase. Povestirea pe care am ales-o pentru evocarea de față, deși scrisă "în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]