831 matches
-
Moldovei ce oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 metri la nord și 5 metri la sud. Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud și central-europeană. Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca Prutului și Lunca Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din brațe despletite ale cursului Siretului, din brațe părăsite sub formă de belciuge, ostroave incipiente și ostroave vechi sau grinduri. Dat fiind faptul că județul Galați reprezintă o poartă
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
este vechi se recunoaște, în primul rând, după așezarea lui, relativ departe de actualul drum național 15 D (5 km.vest), drum frecventat în vechime de diverși năvălitori prădalnici, dar și după aspectul lui, cu zeci de ulițe care se întretaie până ce ajung în cea principală și cu casele construite și dispuse neregulat. Singura construcție veche (mijlocul sec.XIX) este cea citată mai sus deoarece oamenii locului și-au construit, mai ales după 1950, case noi în majoritate din chirpici sau
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
răspuns raportului, admițând că orașul va cunoaște o enormă dezvoltare dacă va fi "liber". A poruncit să se trimită un inginer topograf care să ridice cu cea mai mare exactitate planul orașului Călărași, plan care va crea străzi drepte, paralele, întretăiate de altele, formând dreptunghiuri mari, cu 4 piețe și un bulevard. La 28 iulie 1851 Barbu Știrbei vine personal la Călărași unde este întâmpinat cum se cade. Se convinge de mersul lucrărilor și de mizeriile pe care locuitorii le îndurau
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
caii trupei, iar deasupra lor se așezau bârne de lemn care formau puntea continuă pentru drumul de rond al santinelelor. În interiorul castrului din dreptul porții pretoriene pornește o alee, "via praetoria", alcătuită din pavaj de pietre de râu, care se întretaie cu "via principalis", în fața clădirii comandantului ("praetorium"). În spațiile rezultate din această intersecție se distinge o sală de adunare a soldaților ("collegium militare") cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea acoperișului. În restul spațiului liber erau pavilioanele soldaților și
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
o regiune muntoasă, eroziunea este acerbă, văile se adâncesc, creând un relief viguros, cu versanți înalți și abrupți; se consideră că relieful și eroziunea sunt în stadiul de tinerețe. Când râurile ating profilul de echilibru, văile se lărgesc, versanții se întretaie sub nivelul vechilor cumpene de ape și se domolesc că pantă, căpătând și ei un profil de echilibru. Este stadiul de maturitate, când relieful evoluează mai încet și mai echilibrat. După sute de mii sau milioane de ani, se ajunge
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
Andorra constă din șapte comunități, numite "parròquies" (singular "parròquia") Datorită amplasării sale în Pirineii de est, Andorra este formată predominant din munți înalți, cel mai înalt vârf fiind Coma Pedrosa cu , iar altitudinea medie a Andorrei este de . Aceștia sunt întretăiați de trei văi înguste, în formă de Y, ce se unesc în râul Gran Valira care curge către Spania. Pe valea acestui râu, la frontiera cu Spania, se află și cel mai jos punct al Andorrei, la o altitudine de
Andorra () [Corola-website/Science/298069_a_299398]
-
se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, încărcat cu 3 săgeți de argint, poziționate două în săritoare, cea din mijloc în pal și cu vârfurile în jos, flancate de două spice de grâu de aur, care se întretaie în vârf. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Săgețile reprezintă armele familiei Bălăcenilor, aici fiind unul dintre principalele lor domenii. Spicele de grâu simbolizează bogăția pământului și ocupația de bază
EUR-Lex () [Corola-website/Law/250004_a_251333]
-
oricărui alt personaj în afara propriei conștiințe, este o perioadă de mari contorsionări sufletești. Iubirea senzuală pentru Henry Miller, atracția fatală către June, atașamentul față de Hugo, soțul ei, și rămășițele iubirii adolescentine incestuoase cu vărul ei, Eduardo, toate aceste sentimente se întretaie și se decantează treptat în jurnal. Întreaga viață a lui Anaïs Nin stă sub semnul explorării sinelui, căutare căreia i se subordonează atât panerotismul, cât și pasiunea pentru psihologie. Incendiar și violent în distrugerea preconcepțiilor asupra vieții de cuplu, fidelității
Henry și June: Din Jurnalul Dragostei (necenzurat) () [Corola-website/Science/320744_a_322073]
-
comunei Cepari, potrivit anexei nr. 1.1, se compune dintr-un scut triunghiular albastru cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat, de argint. În partea superioară se află două ramuri de stejar, fiecare cu câte 4 ghinde, care se întretaie în săritoare. În vârful scutului se află un măr de culoare roșie, cu codiță și două frunze verzi. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Mărul și ramurile de stejar semnifică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235762_a_237091]
-
anexei nr. 1.6, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în furcă. În partea superioară, în cartierul 1, în câmp auriu, se află două ramuri de stejar, cu câte 3 frunze și 3 ghinde, care se întretaie, în săritoare, în partea de jos. În partea dreaptă, în cartierul 2, în câmp albastru, se află o cruce treflată de aur. În partea stângă, în cartierul 3, în câmp roșu, se află o roată de argint, cu crenelurile dispuse
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235762_a_237091]
-
litere, cu liniile chipului / frânte în unghiuri / de timp în renunțare." Mai departe, mă adresez "viitorilor", la oamenii Ťce vor sui din iubiri". Pornirea înduioșat demagogică decade într-un cras automatism realist-socialist: "încerc să recunosc / drumurile voastre viitoare, / aidoma zidarului întretăind cu mistria în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând în râs pe zidarul care întretaie cu mistria în aer deplasările, prin încăperile acum în construcție
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
automatism realist-socialist: "încerc să recunosc / drumurile voastre viitoare, / aidoma zidarului întretăind cu mistria în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând în râs pe zidarul care întretaie cu mistria în aer deplasările, prin încăperile acum în construcție, ale locatarilor ulteriori. Ce mai era și asta? Tânărului poet i se cerea mai multă seriozitate! Sar vreo cinci poeme, mai degrabă citețe, oprindu-mă la ŤOm în cosmosť, scris
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
umoristice, dar și grave, uneori cu o sinceritate ca de spovedanie. Cohorte de activiști (M. însăși a aparținut câtva timp acestei tagme) alcătuiesc o societate de carieriști, demagogi, grandomani, pe care personajul narator/autor îi privește acum cu umor critic întretăiat de reflexe retractile și frustrări generatoare de regrete. Alte două volume completează trilogia confesivă, tonul rămânând grav și simplu. „Concepută ca o rememorare post-mortem a propriei vieți” (Alex. Ștefănescu), Scrisoare din eternitate (1998) prezintă aceleași caracteristici: naturalețe și putere de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
sub pseudonimul Ch. Séverin. Expresie a unei tulburătoare confesiuni, cu accentele puse pe vibrația interioară, pe notația amară, de jurnal, narațiunea atestă refuzul de a transfigura sau de a edulcora realitatea surprinsă pe viu. Abil construită, trama epică se dezvoltă întretăind continuu două planuri: primul este cel social-politic, în care destinul exilatului se risipește în vorbe, în promisiuni de sprijin niciodată acordat, condiția predominantă fiind trăirea improvizată, ce prelungește o agonie secătuitoare; al doilea este cel al vieții intime, epuizată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
la prima vedere de "Războinicul" Bodo - un tânăr frustrat și chinuit de amintiri. Filmul e o repunere ultra-contemporană în discuție a destinului și a întâmplării, a mecanicii complicate a sentimentelor nemărturisite și a abdicărilor inutile. Drumurile celor doi s-au întretăiat datorită unei șanse oarbe sau grație unui destin implacabil? - o întrebare la care, pe tot parcursul filmului, se caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de presă: "Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața mea? Ce altceva s-
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
aveau ochii Închiși, gurile pline de spumă, fără să Înceteze mișcările de rotație În jurul lor Înșile, Începuseră În cerc, pe cât le putea permite spațiul, o mișcare de revoluție În jurul Pendulului, reușind ca prin minune să se miște fără să-i Întretaie acestuia traiectoria, Învârtindu-se tot mai repede, Își aruncaseră beretele, lăsând să le fluture pletele lungi, negre, iar capetele lor păreau că-și iau zborul de pe gâturi. Urlau, ca În seara aceea la Rio, houu houu houuuuu... Formele albe Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ai socialismului păstra o decență, o limită a curiozității greu de înțeles astăzi și peste care nimeni, nici măcar băieții de-a douășpea, nu trecea. Învățam să ne descurcăm pe pielea noastră, fără mult zgomot. Toți eram campioni. Viața mergea înainte, întretăiată de pofte și frici. Mult mai târziu, într-o epocă în care, odată cu bunul-simț, activitatea ficatului și firele de păr din cap, se mai răriseră și campionii, am revăzut-o pe Dana, ieșind la Mall dintr-un Oltcit. Scena avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-am zâmbit cu măsură, poate și cu ceva speranță. N-a auzit nimeni ce-am vorbit, se lansau câte cinci autori odată, iar panglicile festive plesneau în valuri de curent și-aplauze. Microfoanele bârâiau, vocile hotărâte sau emoționate se întretăiau prin zeci de difuzoare. Maria mi-a întins brațul și-am întors spatele culturii. Am ieșit din mulțime. Așa a început de fapt povestea noastră, cu-o gură de aer curat. Multă vreme după aia, m-am simțit vinovat. Trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pajura. Pentru neinițiați, asta e ca și cum ai pune un Rolls-Royce lângă o Dacie. Și totuși, dintr-un motiv lesne de înțeles, eu preferam Dacia. Nu trebuia să fii inginer proiectant ca să-ți dai seama că Pajura ascunde un mic biotop, întretăiat de blocuri lungi și cuburi de verdeață. Noaptea, cuburile se luminau de flăcări: zeci de focuri din lemne și cartoane. Nu era indicat să te interesezi nici cine le-a aprins, nici când le va stinge. Oamenii se cunoșteau, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un han, unde găsiră mâncare, cumâs și băi fierbinți. Primăvara coborâse de mult asupra Samarkandului. Sutele de minarete aurite ale moscheilor străluceau În soare, construind un alt cer, orbitor, sub cupola Eternului Cer Albastru. Pe străzi, o mulțime pestriță Își Întretăia drumurile Între moscheea Ulugbek Madrasah, acoperită de picturi În mozaic, monumentul Gur-Emir, unde se afla Înmormântat marele Timur, și uriașul bazar Registan, el Însuși un Întreg oraș, cu aleile sale, cu miile sale de tarabe, căruțe, podiumuri pentru spectacole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
existența sa, ci numai despre ce își amintește, în cazul meu: despre ce m-a rănit profund, despre ceea ce n-am putut evita decât prin scris - scoțând în afară ce mă făcea să sufăr înlăuntrul meu. Prezent și trecut se întretaie din nou, trezindu-mă la o dimensiune neașteptată: oameni, o țară străină, cu străzi și peisaje în care am trăit și mai trăiesc sentimente puternice. Un „întunecat april” din anul 1974. Mă întorceam acasă de la redacția Luceafărului - articolul meu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
așa zgâriate de unghii și ciumpăvite cum arătau, sângerând până la urzeala degetelor lor albe. Apoi pe un deal alăturat se afla cimitirul, alb și țepos, iar de cealaltă parte, mai înaltă, într-un fel de stea de șanțuri ce se întretăiau, o mină de argint, și acolo îți puteai da seama unde se înstăpânise forța marilor investiții. O bună bucată din pântecele muntelui era mâncat de mașinării. M-am arătat intrigat și am urcat până acolo într-o zi. Era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu talpă de frânghie de la magazinul chinezesc; era slab, dar cu o față roșie și scârboasă, cu ochi verzi injectați și o gură de o lărgime de broască, cu pielea gâtului încrețită, murdară, doar pe jumătate rasă; vocea îi era întretăiată și conversația doar parțial coerentă. O înțelegea doar cineva care avea știință la astfel de oameni, care și-ar fi dat seama că e inocent, căci altminteri oricine ar fi putut să-l ia drept vânzător de stupefiante, distribuitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ori pe săptămână ne întâlneam pentru niște sesiuni oficiale. Veneam cu carnețelele cu note, pregătit să îi răspund la întrebări cu citate și parafraze. Când se purta profesionist era în regulă, doar că avea stări ciudate, când vocea i se întretăia, îl apuca amocul, părul i se ridica în smocuri țepoase pe cap și se înroșea rău la față, vocea îi tremura de lacrimi sau mânie și era mult prea scos din sărite și tulburat să mai vorbească cu mine despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mă liniștesc, chiar dacă aș sta în pat, deși sunt zdrobit de oboseală. Am umblat mult și la întoarcere abia am găsit caile 58, pe care se află hotelul nostru. Mi-a trebuit ceva timp pentru a înțelege că străzile se întretaie ca liniile pe foaia unui caiet de matematici, orașul fiind alcătuit ca o lecție de geometrie în spațiu. Dovadă că linia dreaptă nu e, neapărat, drumul cel mai scurt. Când m-am întors, trecuse de miezul nopții. Holul hotelului era
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]