1,698 matches
-
Simona Vasilache Puțin peste cincizeci de ani despart primăvara lui Alecsandri, din Pasteluri, de primăvara lui Topârceanu, din Rapsodii. Intre ele, cronici întrucâtva banale,întrucâtva atinse de emoție delicată, ale unei schimbări de anotimp, se primenește o lume de gusturi și păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei revelații. Un friguros apocaliptic, Alecsandri, reconstituind iarna din viziuni ale naturii distorsionate
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
acum de acord cu aderarea în etape a României la spațiul Schengen, principalul obstacol este legat de o chestiune de politică internă din Olanda, unde unul din partidele de guvernământ impune executivului de la Haga o politică antieuropeană. "Guvernul olandez, este întrucâtva captiv în agenda politică antieuropeană, antiimigraționistă a unui partid extremist. Se pare că dividendele politice ale acestei atitudini antieuropene nu au servit prea mult în cazul alegerilor din Danemarca, dar cred că ne menținem pledoaria. Toate argumentele sunt de partea
Băsescu: Care ar fi fost reacţia faţă de Guvernul român dacă PRM condiţiona o măsură europeană? () [Corola-journal/Journalistic/47513_a_48838]
-
victorie pentru că nu ești în stare de ea e una, iar a nu face scop din victorie, ci din jocul însuși, deși ai putea s-o obții, cu totul altceva. E de esență aristocratică, însă e și incertă. Situația seamănă întrucâtva cu aceea din romanul Martereau a lui Nathalie Sarraute (victima desuetudinii firești în care a intrat de mult Noul Roman; cât despre juriul Premiului Nobel, dacă tot a ținut să onoreze acest tip de roman după ce decedase, ar fi trebuit
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
perioada interbelică decît Nichifor Crainic sau Radu Gyr? Sunt ei mai valoroși artistic? Și dacă ar fi valori apropiate, de ce unii să fie situați în primplan, iar alții ignorați cu totul?”. E drept că între timp lucrurile s-au schimbat întrucîtva... Că majoritatea „iconarilor”, în frunte cu Mircea Streinul, au fost stigmatizați în posteritate pentru angajamentele lor legionare și atitudinile antisemite, se știe, iar modul în care Mircea A. Diaconu analizează, din unghi cultural, tectonica politică a epocii - v. mai ales
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
s-a-ndesat și... a-ncă put:/ Bibliotecă vestită! așa plină, că-n zadar/ Am dori să mai încapă și un bibliotecar.” Stilul polemicii Păstorel-Iorga (dovadă că furia extraliterară nu face, deloc, bine literaturii, „cauzându-i” de moarte subtilității ) e, întrucâtva, anticipat. În alte poezii, cum e Moartea protestantului, subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în Amiază maură, unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe versuri dintr-un romantism ceva mai târziu. În fine, parodiile regale. În
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
s-ar zice, încrezător în talentul celui care poate pune pe versuri câte le-a văzut și le-a trăit. Istorisirea în proză a călătoriei pe la mănăstirile din Oltenia e nu doar mai savuroasă decât știutele poezii, dar și explică, întrucâtva, metoda lor. Într-un rând, Alexandrescu și Ghica se plimbă într-o luntre cu un călugăr, aproape de Cozia. „Ca să vorbim ceva cu călugărul ce ne însoțea, îl întrebarăm ce mână puternică a făcut acel drum? - Traian, ne răspunse el, - foarte
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
școala, simulare a societății de mai târziu, nu le arată bunăvoință. Copilul Păunii Văduvei ia premiul întâi doar până când tatăl, doar aparent absent, al unui copil cu care nu se poate compara intervine hotărâtor. Funcționează, așadar, la Caragiale un determinism întrucâtva facil. Copiii sunt marionetele părinților lor, paravane pentru înfruntările lor și le vor copia, la vârsta îmburghezirii, purtările întocmai. De-asta nici nu-l interesează, ca indivizi care n-au cum să devină altceva decât ce-a fost sădit în
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
aproape fără teama de a greși, că tema nașterii înăbușite în fașă intră în specificul național. Așadar, nu-i putea scăpa lui Caragiale. N-o găsim, la el, la tot pasul. Fiindcă cineva sau ceva nou venit încurcă lucrurile și, întrucâtva, sperie. Iar oamenii lui Caragiale se feresc de complicații. În Situațiunea, dl Nae uzează de toate artificiile retoricii ca să nu trăiască momentul venirii pe lume a moștenitorului său. Starea lui e o combinație paradoxală de emoție și rutină, fiindcă „situațiunea
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
s-o închidă în cutie. Apoi iese cu ea în balcon și-i dă drumul. Nepotul meu are doar zece ani. Rămân fără replică. Și, încet-încet, înțeleg că toleranța, pe care am descoperit-o cu adevărat și-am învă- țat-o, întrucâtva, aici, în Nordul Europei, nu poate fi despărțită de libertate. Libertatea tuturor. Chiar și a viespilor. Dar... De ce n-a rămas cruzimea doar un joc, nevinovat în fond, al copilăriei? De ce n-a devenit toleranța acea lex universalis visată de
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
îngândurare, vecin cu întrebările grave ale existenței atât de perisabile. Mihai Ciplea s-a specializat în grafică, la Cluj și apoi la Timișoara. Asta ar putea spune câte ceva și despre cele două școli din cele două orașe, ce se înrudesc întrucâtva prin transferul permanent de artiști pe care l-au făcut de-a lungul timpului. Dar și despre tușa care îi face recognoscibili în acest traseu. Să revenim, însă, la subiect. Așadar, cele câteva lucrări de grafică pe care le-am
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
o vivacitate nebună culorile, exersând teme pe care le denumește poetic, așa încât nu ai cum să nu-l crezi, iar povestea devine reală, cu toate simbolurile construite în realitatea poeziei. Unele dintre personajele sale au un anume hieratism care amintește întrucâtva de arta pictorilor naivi, dar și de imaginația bizantină a unor maeștri consacrați în arta bisericească din România. N-aș putea spune că este vorba de candoare, sau numai de candoare, câtă vreme scenariul fiecărei povești trimite cu gândul la
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
și la sfârșit toți erau plictisiți. Spre sfârșit aproape nimeni nu mai asculta, cu toate acestea, din politețe se prefăceau cu toții că ar asculta, și numai prin faptul că se evitau unul pe altul cu privirea, reușeau să-și reprime întrucâtva zâmbetul de superioritate. Partea științifică, istorică, statistică și în general cea logică a expunerii erau foarte slabe. În mod sigur, impresia cuvintelor lui ar fi fost alta și ar fi lăsat dimpotrivă senzația de noutate dacă Tolstoi ar fi vorbit
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
cu plastica pornită pe o traiectorie similară se mai menține într-o măsură. Dar principala aliată a redevenit muzica. Nu vorbesc aici despre muzicalizarea limbajului poetic.” (p. 22) Mai cu seamă acest al doilea citat mă interesează acum. El anticipează întrucâtva traiectoria internă a volumului-poem (de fapt pohem, cum se subintitulează) Tatăl meu obosit (1972). Care începe astfel: „Tatăl meu obosit folosea privireagândire// Izbea cu prăjina în ceva solid și se întorcea spre mine cu un aer triumfător// De fapt totul
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
reia poza, fără să recunoască nimic. E, în lumea lui Caragiale, un mod de viață. Omenirea era deja pățită, din iunie ’61, când trece, periculos de aproape, pe lângă Pământ cometa căreia îi scrie, prevenitor, Alexandrescu. Mai concis și mai reușit, întrucâtva, decât izbutise să flateze așteptatul an 1840. Scurt spus, încrederea în viitor, care străbate veacul, face de nedorit o anulare brutală a acestui timp de la care se speră atât. Omenirea are putința să se îndrepte, iar corecția divină poate să
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]
-
ar citi ca un multiculturalism avant la lettre. În adaosurile grafice la structuri care le acceptă, în contorsiunile lor cîteodată aluzive, Bogdan Lascăr nu se revendică de la vreun crez de politică manifestă. Ecou la ritmul și rima evenimentelor, ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate, suspinul legitim după o normalitate nostalgic întrevăzută, - n-
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Zuckerberg abia când succesul rețelei atinge o cotă impresionantă, iar scrupulele aristocratice nu-i împiedică să încaseze 65 de milioane de dolari, așa cum fair play-ul lui Zuckerberg nu lasă doar o singură dată de dorit, chiar dacă regizorul îl scoate întrucâtva basma curată. Dacă prin intermediul acestui sistem de socializare oamenii au reușit să comunice mai ușor, în mod cert comunicarea între cei care au pus pe picioare sistemul n-a fost tocmai bună. Ce ar fi fost însă facebook-ul și până la
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
euforia viatică a marilor exploratori pentru care capătul lumii nu este niciodată tangibil, omul își cucerește teritoriul cu pasul, odiseea lui Janusz este una mentală cu un acasă iluzoriu care revine obsesivhipnotic. Abia spre final, când situația călătorilor se ameliorează întrucâtva, libertatea este discutată în context istoric, politic. Unde începe și unde se sfârșește libertatea? Zoran glumește pe seama tatuajului de pe pieptul lui Valko, tatuaj zugrăvindu- i pe Lenin și Stalin. Izbucnirea furioasă a lui Valko relevă și importanța cu care mitologia
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
ori de chinezi pentru a scrie fabule foarte pe înțeles despre lucruri care nu se schimbă. Între provincie a Răsăritului și provincie a Apusului, ne ducem traiul nehotărât. Iar nehotărârea se vede, firește, și-n módele literare. Orientul își redobândește, întrucâtva, frumusețea fără critică în poezia lui Macedonski. Binecunoscută, pentru reveria deșertului în care inspirația se ivește ca o oază e Noaptea de decembrie. Un vis de putere, al cărei deținător fără egal rămâne sultanul și, deopotrivă, visul unei vânători în
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
a scrie o asemenea carte poate sugera mai degrabă o încercare de revanșă, de reabilitare, mi s-a părut că tonul acestei povești-fabule deloc de aruncat are ceva special tocmai pentru că sună exact așa, ca un râs amar, isteric, dar întrucâtva salvator în fața unei mari glume a Istoriei.
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]
-
scăpa manierismul majorității. În ciuda fineții neobișnuite a fondului și a detaliilor, ca și a senzualității nudurilor, chipurile de Sfinte sunt în general lipsite de expresivitate, unele chiar tâmpe, la fel cu acelea ale pruncilor-îngerași. Pictorul urma fidel canonul. Se abătea întrucâtva de la el când picta trupuri. În materie de nuduri feminine, e un inovator. Desigur, nu doar din acest motiv sau, mai bine zis, nu în primul rând, toate afișele care prezintă retrospectiva pariziană reproduc nuduri. Latura sacră nu e însă
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic al multora din stihurile sale, substratul lor exponențial, similifolcloric. Tonalitatea declarativă ce li s-a reproșat nu era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă perioadă, a produs un excepțional jurnal „de criză”, înregistrînd pe larg, cu o pedanterie a sensibilității, fazele maladiei, tratamentele, mediile spitalicești. Neîmplinirea ca simțămînt difuz căpăta
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
minte și avea să mă ierte, dându-și seama de ce nu puteam crede în El cu niciun chip.” Rămân la regretul de a nu putea crede, numai la atât. Cartea lui Pamuk despre melancolia Istanbulului decăzut m-a învățat, sper, întrucâtva, să privesc dărăpănăturile Bucureștiului cu alți ochi. (Oare? Chiar și Calea Moșilor, de la bulevardul Carol la capătul liniei de tramvai?) Insomnie majoră. Mă trezesc la două, mă întorc când pe o parte, când pe alta, speriat că din tot ce-
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
coborând scara (Delaunay) doar o mică parte a creațiilor expuse au reprezentat cu adevărat avangarda europeană de la început de secol al XX-lea. Mai mult, publicitatea de care s-a bucurat manifestarea și apetitul american pentru delimitări clare au ascuns întrucâtva eforturile unor colecționari din Lumea Nouă de a promova, înainte de 1913, schimbă rile radicale din arta europeană. Alfred Stieglitz (1864-1946) a fost unul dintre cei mai originali creatori din istoria artei fotografice americane. „Stieglitz și artiștii săi - de la Matisse la
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
Altfel spus, ni se propune să învățăm - fără un efort conștient, supus rigorilor instituționale și academice - lecția istoriei, care însă este și trebuie să fie și literatură și poate face deliciul unor zile de vacanță. Volumul Machiavelli: o biografie implică întrucâtva o schimbare de paradigmă față de cele anterioare. În aparență, biografiile unor oameni de stat proeminenți - chiar dacă nu în unanimitate apreciați - precum Richelieu și Bismarck sunt urmate de cea a unui mărunt birocrat al Republicii Florentine, cunoscut iubitorilor de carte mai
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
vorbit în Japonia după cutremurul din 1995, care a devastat orașul Kobe și a omorât mai bine de 6000 de oameni. Cu toate că presa, îngăduită la eveniment, n-a putut nici să filmeze, nici să înregistreze, Le Monde reproduce o declarație întrucâtva șocantă: „Vă rog să mă considerați o specie pe cale de dispariție și mulțumiți-vă să mă priviți în liniște, de la distanță... Dacă, cumva, încercați să-mi vorbiți sau să mă atingeți, s-ar putea să mă intimidez și să vă
Destăinurile lui Murakami () [Corola-journal/Journalistic/3660_a_4985]