2,732 matches
-
drumul Iolandei spre garsoniera ei confort mărit. Așteptă până aprinse lumina, apoi porni și el spre casă fără urmă de bucurie În suflet, consolat doar de stafia unui Pascal histrionic, În ritm de rap cu accent magrebin, care Îi șoptea Întruna la ureche: „notre nature est dans le mouvement. Le repos entier c'est la mort.” Sătul de citate, hotărî să ia viața pe cont propriu și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
României, cum scrisese cineva cu ruj de buze pe afiș), căci totul se Întâmplase pe 6 August. Mulțime de norod, cu bucurie În suflet, s-a adunat și la Înmormântare și la bal, corect Îmbrăcată În negru. S-a dansat Întruna pe Final Count-down al lui Europe. Dimineața, doisprezece dintre ei n-au mai ajuns acasă. Când au putut fi văzuți din nou pe străzi, arătau de parcă ar fi dansat fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În filmul Și caii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anume pe cuvânt, știu? A Învățat ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile, mai ales, Îl chinuiau. Pentru că visa Întruna buzele Martei avea frisoane și pete roșii pe tot trunchiul. Urticarie sau insolație, i-a spus felcerul Kitzco, pensionar și mare băutor de coniac, și i-a dat o alifie. O să-i treacă În cinci zile, așa i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
servesc la nimic dacă nu ai o mică afacere de fost nomenclaturist. Revoluția m-a prins și pe mine ca pe mulți români la televizor cu porcul tăiat În două În curte pe o planșă de lemn specială. Măcelarul ofta Întruna și era aproape beat, dar se ținea bine ca toți șvabii, ori toți știam ce se Întâmpla la Timișoara. Fiul lui lucra la Comtim. Doar de lucrul ăsta era sigur. Dacă mai și trăia Însă nu putea ști. Cam aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri sub greutatea plaselor cu varză, morcovi, cartofi și multă țelină care se zice că ajută. Ea Însă nu crede, dar cumpără din superstiție și deznădejde. Noroc cu Brândușă. Gheretă repeta Întruna În gând tot ce mâncase o noapte Întreagă până la vomă, la care se adăugau și numele celor patru pictori pe care de altfel Îi știa, dar numai ca străzi, nu și ca artiști. În plus de toate astea, ascultase până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un fel de teatru a fost. În zăpadă erau, după socotelile lui, trei persoane: două victime, el și domnul cu ochelari, și Încă cineva care nu putea fi decât agresorul. Era un domn În vârstă și binecrescut căci Își cerea Întruna scuze că a intervenit cu atâta brutalitate. Și mai era cineva care se holba la ei, unul care intrase pe blat la acest spectacol. Ce brutalitate, omule, vezi-ți de treabă! La etatea dumitale nu mai ai cum să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Așa, pur și simplu? Nu, ci Într-un mod stupid la care s-a adăugat și hemofilia lui... Tocmai când urma să Înzestreze cartierul cu antene parabolice... Ar fi arătat ca o seră de cale veșnic Înflorite. În plus, vorbea Întruna de o stepă de lavandă. O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar într-o singură zi. Învăță cum funcționau piețele de capital, cumpără terenuri petroliere, dezvoltă tehnici psihologice și droguri, investi în noi tehnologii și științe. Fiecare oră ce trecea îi oferea timp de cercetare cât pentru trei zile, și căută întruna noi moduri de-a se răspândi. Ceea ce odinioară fusese o singură personalitate umană deveni o vastă mașinărie-minte inteligentă, concentrată asupra supraviețuirii, asupra unei creșteri constante, fără absolut nici un interes pentru altceva. Spre sfârșitul anilor 1990, ființa-Ward devenise o uriașă bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trei, patru, cinci hohote de plâns, apoi se întrerupea legătura. Îi spuneam întotdeauna același lucru: — Îmi pare rău, îmi pare tare tău. Plângeam mult după ce închidea, uneori cât era noaptea de lungă. N-am spus asta nimănui, niciodată. Mi-amintesc întruna amănunte. Chiar acum o secundă mi-am adus aminte cum am reușit să ne gătim ceva cu specific englezesc pe aragazul mic, de tabără, cu o seară înainte să ne strângem bagajele pe Naxos și să plecăm spre barcă. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată estival și desuet, ce purta o umbrelă bărbătească ca un clopot în culori psihedelice. Vestimentația ei vaporoasă și dantelată era în consens cu firea ei deschisă și exuberantă; zâmbea întruna și se bucura de orice i se ivea în cale, ca și cum l-ar fi descoperit întâia oară, și fiecare zâmbet al ei închidea o adâncă și imposibilă suferință. Era însoțită de două fete mai tinere, pe care le-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
După ce-am abandonat grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau întrucâtva între ei stăteau de vorbă, povesteau despre iubitele lor din tinerețe. Cel mai vârstnic se numea sicraN și mototolea întruna o hârtie de pergament, apoi a explicat că ce ține el în mână conține Okurina, numele lui de trecere, adică felul în care va fi numit în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim nicicum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să aud nimic din ce spune. Mi-am scurtcircuitat urechile, cum adesea făceam când doream să fiu singur cu gândurile mele. Prin urmare, mă însoțea amica mea, în fapt a mea și a soției, dar mai ales a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
incert! Peste câteva luni. Note. Reflecții. Discuții cu prietena mea. Fuga din timp Ce-a vrut să spună Vasiliscul, vizavi de Aspidă, ți-amintești? Când l-am vizitat împreună, în prima mea zi în rezervație? Și, în general, el filozofează întruna, pare a fi singurul care să-și pună întrebări legate de condiția lui actuală. Care e de fapt puterea lui? Nu cine știe ce, dincolo de migrene nu s-a înregistrat vreun alt efect, dar e bine să stai deoparte, doar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întins goală între ei. Am alergat toți trei pe malul râului, m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea în ei pe măsura dragostei ce-i lega. Deodată unul dintre tineri, să-i spunem Narcis, căci își contempla întruna profilul în apă, mi-a surprins chipul adevărat reflectat în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă! S-o legăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
biroul lui, de-o vreme, cu mirosul lor persistent de mucegai și materie incinerată. Stau acolo de-o vreme și n-a avut măcar curajul să se uite la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
victimă... Pe scurt, sunt acuzată de trigamie. (Sinele Mare mirat face un pas înainte.) Sinele Mare: Îmi pare tare rău, Dora... că lucrurile au ieșit așa. Dar mie îmi este și mai greu decât ție. Gândește-te că mă izbesc întruna de oglinzi, casa asta e plină de oglinzi. Și nu mă pot recunoaște în nici una din cele trei reprezentări distorsionate ale mele. Doar la o privire mai atentă și îndelungată..., prin juxtapunere și sinteză, încep să-mi aduc un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oricum nu există... La modul absolut vorbind. (Din auditoriu...) Adevărul nu există? Cum e posibil? Păi, atunci, de ce ne mai aflăm aici? Judecătorul: Ne aflăm aici ca să aplicăm legile. Oare legile nu se modifică sau se schimbă una cu alta întruna? S-ar schimba dacă ar fi unul singur? Adevărul se modifică odată cu perspectiva, domnilor! Plouă numai sub nor, la capătul plafonului de nori e soare și frumos. Ba încă mai apare și curcubeul. Atunci, unde e adevărul? Plouă sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al familiei lui: patruzeci de minute cu metroul un drum și uneori chiar două în aceeași zi, apoi ne auzim vocile în celular, în convorbiri lungi și fără noimă; în zilele în care nu e foarte ocupat, ne scriem mesaje întruna, până obosim. În metrourile aglomerate stăm lipiți unul de altul și ne adulmecăm cu privirea. Desigur, momentele astea sunt cele mai plăcute și nu avem prea des parte de ele. Ce este remarcabil în relația noastră este că, menținându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și baston milițienesc. "Mamele" vesele. Femeia cu arcuri la picioare. Uimirea măgarului Ce drăguțe și vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an când se întâlnesc cu mama, furnale de energie debordantă și entuziasm. Vorbesc întruna despre trecut și amintirile lor comune, ca și cum ar fi fost decupate dintr-un prezent iluzoriu, și timpul lor a încetat să mai curgă de multă vreme. Și paznicul cu banderolă le baleiază cu privirea lui languroasă și securistă de expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Survolez încăperea în toate direcțiile, ca o cameră de luat vederi, să pot prinde imaginea din oglinzi. Însă auditoriul meu se află într-o perpetuă mișcare browniană, nu pot să văd absolut nimic. Poziția mâinilor sau a oglinzilor se modifică întruna. Mâinile se agită necontrolat, iar oglinzile vibrează ca niște evantaie. Nu recunosc decât una sau două persoane, poate tocmai de aceea încerc să le descifrez adevăratul chip, ce ar putea fi reflectat în oglindă... Oglinzile au două fețe, sunt probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ritornelă simpluță din capul invadat de o orchestră sublimă. Aveam impresia că sap sub o vilă splendidă pentru a aduce la lumina zilei ruinele unui târgușor lipsit de importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la etaj să caut mâzgăleala din ajun. Se dovedi a fi la fel de puțin mnemotehnică precum o lopățică pentru prăjituri. Țipai în disperare. Am coborât iar. În bucătărie, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
s-o curăț de scame și de capetele de ață, chestie de mecanică, de la un timp mă cam lasă memoria. Vorbește-i, ia-o cu binișorul, e mai vie decît o ființă în carne și oase, Delfinașule, care te minte întruna sau te folosește ca să-și atingă un interes personal, după care nu mai vrea nici să audă de tine. Nu-mi mai veniți voi cu chestii de-astea de parcă n ați ști despre ce e vorba, oare de ce mă fierb
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dai iar pe ocolite, să te nvîrți în jurul cozii, indiferent de ce o să se întîmple în noaptea asta, trebuie să le convingi că de mîine încolo va fi liniște, că totul va reintra în normal. Să știi că te-am urmărit întruna, recunoaște Angelina, gîndindu-se la mișcările Delfinei în fața bancului de lucru, o fi din cauza oboselii, fetița asta nu mai face față, prea stă să bibilească fiecare zdreanță de parcă ar fi fost începătoare, are nevoie de cîteva zile de vacanță, și ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se trage din toate direcțiile, circulă zvonuri false, agitatorii lor își fac treaba de minune și toată presa încape pe mîna conspiratorilor. — Dumnezeu te mai înțelege, rămîne perplex Părințelul, unde vrei să bați, nu-ți dai seama că te contrazici întruna? Nu poți susține în același timp două situații care se bat cap în cap. N are nici o logică. Ești sau nu de acord că nu mai are nici un sens să facem pe eroii, să ne riscăm viețile, din moment ce totul s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Știu și eu cît de greu e să rupi pisica în două cînd situația e atît de delicată. — Mai bine mai tîrziu decît niciodată, zise Angelina. — Sincer să fiu, zise Roja, pînă să apăreți în capătul străzii, mi-a fost întruna teamă că n-o să veniți la întîlnire și că voi fi din nou obligat să mă descurc de unul singur. Ca să înțeleagă mai bine o să-i mai descrie o dată întreaga situație, dacă avea și Tușica răbdare - numai așa putea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]