4,649 matches
-
pentru a redeveni o persoană obișnuită, în Valea Verde... deși ea nu-mi păruse niciodată banală, acum o vedeam astfel pentru prima oară, și tocmai aici, într-un tărâm fantastic, unde ar fi trebuit să fie exact invers... Cerul se întunecase oarecum, și umbre nebănuite se întindeau peste apa lacului, ca și cum peisajul era altul... M-am simțit la o distanță iremediabilă de ceea ce văzusem inițial în tot acel basm adevărat. Totul părea să-și fi pierdut ceva din înțelesul său esențial
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
desenaseră în ziua precedentă, împăturind-o în buzunar. Acum aveam cu toții câte un solz. Încă n-o găsisem pe Ghidușa, dar poate în ziua următoare aveam s-o găsim... Am hotărât să rămânem în livadă, pentru că deja începuse să se întunece. Ne-am așezat fiecare în altă parte, risipiți aiurea printre ierburile sălbatice, care crescuseră până la jumătatea copacilor și se încălziseră de la soarele din timpul zilei... O vreme, eu am încercat să nu adorm, pentru a păzi copiii de vreun eventual
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
copacilor și se încălziseră de la soarele din timpul zilei... O vreme, eu am încercat să nu adorm, pentru a păzi copiii de vreun eventual dinozaur sau altceva, însă livada era pustie, nu se auzea decât foșnetul insesizabil al ierburilor... Se întunecase de tot, și numai solzul de la șapca mea sclipea în întuneric, ca un licurici. Când am deschis ochii, am observat că eram în poienița unde fuseserăm în dimineața precedentă, și de unde ne transferasem în tărâmul fantastic... Nu știam cum ajunsesem
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
departe contradicția scriind în continuare pentru oameni, fiindcă împotriva lor (și niciodată nu îți vor fi mai fideli, ignorându-te). Dar oamenii au un capital de credință în mod stupefiant greșită, împestrițată de bucuriile superstiției, sporită de mirajul rătăcirii și întunecată de grozăviile moralei. Pentru că nu cred în scrisul meu, oamenii mă fac mai fericit decât dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
neșansei de a te fi născut unde te-ai născut, indiferent unde te-ai născut. Și din acest delir ubicuu li se pare că li se nasc iubirile și reușitele și copiii, când toată această incontinență nu face decât să întunece, să infirme șoapta care ne cheamă... * Împotriva Divinului nu se cheamă că trăiești, când profiți... * Elie Wiesel, iată evreul cel mai civilizat pe care l-a născut pământul românesc. Citindu-l, contemplându-l, de undeva din neant ți se șoptește
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
imprecație, iubirea în dispreț. V. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă (M-aș fi gândit mai degrabă la confortul amoros al trandafirilor sub soarele de vară, dacă nu aș fi căzut pradă transei care mi-a întunecat după-amiaza aceea...) 1. Energia obiectivă care alcătuiește lumea este o stare de existență care își poate concepe viitorul ca existență de sine stătătoare. Lumea este starea de viitor a energiei obiective care o alcătuiește. Omul este, mai înainte de toate, o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Ușor adus de spate și târțâin-du-și picioarele, Eliade se grăbea să deschidă ușa și apoi mi se dezvăluia o scenă de neuitat. Imaginea nu era una cu rafturi sau pereți plini cu cărți, ci literalmente aceea a unei lumi alternative întunecate din cauza ferestrelor plumbuite din fundul camerei și complet îngropată sub mormane de cărți. În mijlocul acestor movile mișcătoare se afla o singură potecă îngustă care ducea de la ușa încăperii la un birou vechi de lemn încărcat cu pipe împrăștiate, tutun, hârtii
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
dar, în orice caz, nu lipsită de virtuți empatice și de merite expresive. Pregătiți-vă, în schimb, pentru ce urmează să citez. Găsiți aici și irelevanță, și imprecizie, după gust: "Pe măsură ce se apropie luna noiembrie 1920, scrisorile lui Kafka se întunecă, volumul își pierde muzicalitatea, iar scrisul său se fracturează, apar din ce în ce mai multe cuvinte șterse, din ce în ce mai multe disonanțe. Corpul i se tot îngreuiază, iar porumbelul trimis de noul Noe ca să găsească un petic de pământ trebuie să zboare înapoi pe arca
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
România. Aceasta e partea pozitivă, o cazuistică de istorie trăită în împrejurările cele mai dramatice, când nu doar identitatea îți este pusă în pericol, ci viața pur și simplu. Partea negativă, nu mai puțin interesantă, e că anticomunismul îți poate întuneca mințile până la a deveni antirus, antibasarabean, antiardelean, antiromân, adică mizantrop. Romanul Din calidor ne arată, involuntar, acest risc sau efect secundar al unei psihologii înverșunate.
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
are, în porții neegale, magie, poezie, ironie: "șUrsulț cobora cu o frînghie, făcută din lapte, laptele de la trei vaci albe împletit cu laptele de la trei vaci negre, deci o frînghie împletită în șase, vărgată (laptele vacilor albe era puțin mai întunecat la culoare), către o altă lume, să zicem mai bună și mai dreaptă, mai dreaptă oricum, fiindcă funia era dreaptă și el mergea drept în jos. ș...ț Deodată o lacrimă îi căzu pe funie și laptele se îndoi cu
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
îmi tai părul, îl arunc peste umăr și el se face o punte pentru ea/ las în spate ani buni de viață/ și ei se fac un râu cald pentru ea; îi arunc soarele uriaș de sub coaste și el se întunecă:// fiindcă/ pe întuneric ea poate mai bine să mă atace" . (p. 45) Chiar dacă mustește de viață, sau poate tocmai de aceea, poezia Marianei Codruț emană un preponderent sentiment de singurătate. În umbra spectacolului cotidian se consumă drama unui suflet tot
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
hăinuri scumpe, șade mahăr lângă mahăr,/ Însă toți sunt ca de abur, încât poți vedea prin ei/ Largi spătarele la scaun, înflorate-n lemn de tei./ Toți se râd, vorbește-ntruna și închină des păharul,/ Dară însă nici un sunet nu întunecă cleștarul/ Liniștei desăvârșite. Baiadere mișcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară trage-arcușul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele ca plușul.../ Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
le înglobeze pe toate! La ce s-or fi gândit, după bătăliile din anii 101 și 106 ai erei noastre, perechile mixte daco-romane retrase prin tufișuri ca să pună bazele poporului și limbii române? Ce alte preocupări secundare puteau să le întunece câmpul de vedere asupra necesităților filologice ale urmașilor? E una din marile taine ale Istoriei... Fapt e că nefericita de interjecție nu s-a născut atunci. Dar iată că peste o mie și nouă sute de ani.... ...Peste o mie și
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
propriul lor cerc în fața blocului, nu jucau niciun rol în viața băieților, chiar dacă, prin cine știe ce miracol, vreunul dintre noi reușea să pună mâna pe vreo pagină de revistă porno la care ne zgâiam toți. Jucam fotbal și ping-pong până se întuneca de tot, mergeam la filme (western-urile, filmele polițiste și seria cu Rocky erau la mare căutare) și la meciurile de fotbal ale echipei orașului, comentam câte în lună și în stele, găseam prilejuri de râs la tot pasul. Mai
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
cu seamă, înrolați în rîndul prețuitorilor. Portretele pe care le face Călinescu, parte biografie, parte legendă, sînt aidoma celor din Istorie.... Vedem un Tasso înnebunind de presiuni, a cărui față, desenată de Alessandro Allori, are "luciul lumînărilor groase de ceară întunecate de fum." Cervantes apare, ca-ntr-o oglindă șugubață, în versurile lui Macedonski, "cel mai cervantesc din galeria fizionomiilor literare române": "Eram puternic împărat/ Rîdeam de orice dușmănie./ Prin sufletească poezie/ Domneam de soartă ne-ncărcat,/ Eram puternic împărat." Poezia
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
să devină mai explicite. Ne-am săturat de emisiuni unde moderatorul este permanent de partea acelorași invitați. Ne-am săturat de acest teatru de cabotini. Stafiile și eternii lui Vântu, Voiculescu și Patriciu Umbrele lor aleargă prin deșertul opoziției și întunecă zilnic sticla televizorului. Sunt morții vii ai politicii românești. Dacă nu îi vezi la Realitatea TV, îi găsești la Antena 3 și invers. Macabra lor animație arată impotența elitelor politice, incapacitatea lor de a furniza idei noi și de a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
când ne-am stricat noi, ca nație: am fost mereu așa sau ne-au ucis cei 50 de ani de comunism? Purtăm otrava în ADN sau ne-a injectat-o comunismul și apoi următorii 20 de ani, cum le spui, întunecați? Cei care se bat pentru binele lor au fost, oare, mereu mai numeroși și mai uniți decât utopiștii binelui comun? Aproape că-mi vine să zâmbesc. La ce-mi va folosi să știu? Prefer să nu-mi mai bat capul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dar doctorița l-o oprit. „Stai, să mai întreb și la un spital mai mititel, din marginea orașului, poate cei de acolo știu ceva despre Liuba pe care o cauți”. O vorbit mult la tilifon și pe măsură ce vorbea se tot întuneca la față. Lui nenea Jănel i se făcea inima tot mai mică. Când șefa spitalului o lăsat tilifonul din mână, s-o uitat lung la nenea Jănel și o oftat o dată adânc. Apoi s-o apropiat de el, i-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se legănau uite-așa: haitea haitea haiteahaitea...Cum se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit de îți spărgea urechea. Bătu-i-ar focul! In zori, îi vedeai iar agățați de stinghie... Da’ la vânătoare te ai mai dus, moș Pâcule? a întrebat Alecu Slobodă. Cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu ți-o iert. Dacă-i pe-așa, atunci nu mai scot o vorbă. Descurcă-te singur - a făcut-o Pâcu pe ofensatul. Ce are Pâcu ista de s-o întunecat ca noaptea, oameni buni? a întrebat moș Dumitru, făcând-o pe miratul. Cărăușii s-au prefăcut mirați. Ei știau că vorbele aruncate de la unul la altul între cei doi sunt - cum s-ar spune - vorbe de clacă. Ei nu s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
e de-a dreptul promiscuă, dar cine crede că se rezistă ușor în diplomație se înșală. Anghel răsuflă ușurat. Tăvița se ridică și iese din cameră, fără să verse vreo picătură de whisky. E ora 20.30. Afară s-a întunecat de-a binelea. Mitingul sit-in s-a cam spart. Au rămas numai masochiștii și cei plătiți pentru a sta acolo: polițiștii, jandarmii, armata, agenții secreți și echipele de televiziune. Lionel ia lumânarea de pe tort, o aprinde și o pune în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și care ești, în esență, drumul tău către prințesa ta strălu citoare, viteza oștirii tale aruncă semenii tăi în înnodate curcubee, nu ai cum să eviți coliziunea. vezi numai cum un lac secret, un lac fermecat de pe pântecul pământului, se întunecă, și unele culori pălesc, unele curcubee devin moi, diluate, de apă. ebisu preia comanda și se descurcă, prora vaselor nu atinge culorile tari, numai pe cele slabe, înmuiate. șase deasupra: în fine, pe pământul moale sunt arbori puternici, de care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită în zbor, o săgețică rătăcită a oștirilor dușmanilor tăi o atinge în zborul ei iute, lacul a pălit puțin, luna din dis de dimineața asta se întunecă, tu trebuie să îți strângi aripile acum, trebuie să îți ții aripile aproape, pe lângă corp, trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din groapa de argilă a grădinii tale suspendate, cufărul cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]