450 matches
-
Vladimir Găitan face parte din categoria actorilor emblematici ai României. A devenit unul dintre cei mai solicitați actori, jucând în producții precum Ultima noapte de dragoste, Duelul, Năpasta, Întunecare, Oglinda, Omul zilei, Femeia visurilor. Chiar dacă și-a dedicat întreagă viață scenei, în prezent trăiește dintr-o pensie umilă. Maestrul nu-și plânge de milă, dar recunoaște că, deși este pensionar, încă mai joacă pe scenă pentru a avea bani
Drama neștiută a lui Vladimir Găitan. "Situația se va înrăutăți" () [Corola-journal/Journalistic/45973_a_47298]
-
vedea din România, în 5 mai, de la 5.45 la 11.14. Eclipsă totală va fi, spune, cu precizie de astronom, sau măcar dînd impresia, Mangiuca, de la 6.51 la 10.16, însă de la noi va fi văzută doar ca întunecarea unei părți mici a soarelui. Acestea fiind zise, calendarul urmează pe luni. Cu sărbători, însemnări de lună nouă și lună plină, recomandări gospodărești (în ianuarie "începeți să deregeți gardurile, cercetați desu prin pivnița pómele, zarzavaturile"; în martie, "în sAptemân'a
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței artistice. Cruzimea ca viziune și limbaj de ghettou și sictir, cultivată de Radu Aldulescu ridică promiscuitatea și grotescul la rang de coșmar urban. Viața devine o capcană letală. Petre Barbu denunță un caz de întunecare a minții din senin. Mecanismele conviețuirii țin deja de psihopatologia vieții cotidiene. Spaima personajelor se face halucinație. Prin implozie sau explozie ea devine act sinucigaș sau crimă premeditată, infernală ca în povestirea lui Emilian Blaj. Oralitatea copleșitoare, decontractată propulsează nu
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
întâlnite pe stradă, diferitele cunoștințe ale mamei, ale tatei, ale bunicii, care cu mult înainte obișnuiau să se oprească și să ne descoasă cu plăcere, școlari neblazați cum eram, treceau pe lângă noi îngândurate, ne zâmbeau mocnit și se grăbeau spre întunecări care erau numai ale lor". Ani de singurătate, de imensă tristețe, de renunțări de toate felurile: „am crescut singuratici, fără pofte simple și lacome, vitale ale vârstelor dintâi." În facultate, aceleași bucurii negative, la încheierea studiilor Sanda Golopenția fiind doctor
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
eleganța unui rol, furia lor nestăpînită se face suferință fină, ca a oaselor delicate puse să ducă poveri, ca a ochilor măriți, cu ironie, de prelungirea în-tr-un cearcăn. Nu tristețea obișnuită, ternă, a melancoliilor de toamnă-iarnă, ci acutele scurte ale întunecărilor de primăvară, în aceste acorduri de tinerețe care a știut mai mult decît putea. Tinerețea unui poet, Emil Botta, și pierdutele rosturi ale sincerei discreții. De care dă seamă, mai mult decît de neputința de-a trăi cu gîndul că
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
din revistă seamănă, stilistic, atât de puțin cu orice altă formulă literară (fie ea romantică sau modernistă) încât, măcar formal, întrebarea privitoare la „sursele” culturale ale lui Ioan Es. Pop sfârșește în aporie. E drept că imaginarul cenușiu impregnat de „întunecare”, „cicatrici”, „oase”, „morți”, „cenușă” amintește de acele „categorii negative” ale modernismului de manual. E, iarăși, drept că predispoziția florală (absolut neașteptată pentru cititorii lui Pop cel de azi) trimite deopotrivă la Florile răului și la un poet al florilor de
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
tânăr intelectual, într-un săptămânal de cultură, acțiunile tale cresc brusc. Pur și simplu, devii vizibil. Acest parametru, al vizibilității, este, însă foarte specios. Te confiscă. Te schimbă, te mistifică. În primul rând, adrenalina respectului de sine generează o ciudată întunecare a conștiinței. Îți dă sentimentul îmbătător al competenței, al propriei abilități proiectate, magnanim, asupra a toate. Îți sugerează perfid că, de acum înainte, poți vorbi despre orice. Iar acest vorbit frecvent te transformă încet, dar constant, în autoritate. Poți fi
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
cu păcatele“. Sfântul Apostol Andrei, auzindu-L pe Mântuitorul spunând că El este lumina lumii și că cel ce nu-L urmează rămâne în întuneric, a încercat să dea și soluții. A încercat să ajute poporul român în momentele de întunecare sufletească, pentru a le putea depăși, pentru a putea ieși din ele. Pentru că, altfel, viața noastră încă înainte de a muri se transformă într-un Iad, se transformă într-un calvar. Sfântul Ioan Teologul întărește acest adevăr în prima sa Epistolă
Agenda2004-48-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283108_a_284437]
-
acestei grădini, Dumnezeu a coborât din nou cu plantele virtuților, virtuți care sunt îngrijite și udate de fântâna Cuvântului. Din două motive atrag atenția la acest text care se concentrează pe rolul virtuților în recuperarea de pe urma devastării grădinii sau de pe urma întunecării strălucirii naturii noastre. Mai întâi, pentru faptul că virtuțile joacă un rol important în transformarea (sufletului) miresei în lumină. În al doilea rând, textul introduce rolul Întrupării Domnului în restaurarea aceste condiții pierdute a luminii<footnote Martin Laird, „Gregory of
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei care speră. * * * Încearcă, iubito, Încearcă te rog de-nțelege De ce vom lăsa peste lucruri Praf să se-așeze Mai toarnă-mi un ultim pahar Și hai te gătește; Eu voi
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
Întunecare Acolo unde n-am fost, Mii de locuri luminate, Le privesc acum de jos, Vreau să-mi fie explorate. Însă, unde e lumină Și-unde stelele sclipesc, Nu e liniște deplină, Găuri negre ese ivesc. Fiindcă ura tot ajunge, Și-unde-i
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93431]
-
mai bun de săvîrșit decît să se silească a demonstra ceea ce de facto nu se putea demonstra, în cuprinsul a două întinse articole din Tribuna, speculînd același subiect, personalitatea lui Mihail Sebastian, cu pretenția de-a etala un derapaj, o "întunecare" a vederilor noastre asupra importantului scriitor. Ciudățenia e că pe cînd publicistul clujean se străduia să stoarcă apă din piatră seacă, începuseră să vadă lumina tiparului comentariile închinate autorului Stelei fără nume, infinit mai puțin favorabile, ale d-nei Marta Petreu
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
luă pe Pica de braț. - Trebuie să te întorci acasă! Îi spuse. Și-i dădu lămuriri. Aveau să meargă împreună până într-un loc al cimitirului, unde Gavrilcea mai avea cheia unui cavou. Pica pleca, iar el aștepta până la completa întunecare în celălalt cavou, urmând să iasă de acolo și să dispară sub protecția obscurității. Gavrilcea nu voia ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se ca nu cumva, arestată, să fie constrânsă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plată jos, suficient de lată pentru roțile unei tărgi. Lumina nu contenea să strălucească și să scadă într-un mod greu suportabil pentru ochi; strălucirea aurie luneca pe pereți cu fiecare pală de vînt cald, și era urmată de o întunecare lentă, portocalie, cînd apărea frigul. Tunelul se înclina și intra în alt tunel de două ori mai larg, apoi în altul, lărgindu-se din nou de două ori. Zgomotul, luminozitatea intensă și forța vîntului creșteau. Lanark și Munro mergeau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin maghiarizarea învățămîntului, să izbutească cu timpul a maghiariza și a contopi în elementul unguresc toate naționalitățile din patrie! Invederat că la noi în Ungaria instrucțiunea nu are de scop, ca în alte state, cultivarea și luminarea cetățenilor statului, ci întunecarea mai ales și suprimarea conștiinței și demnității naționale în tot ce nu e maghiar! În contra acestei fanatice porniri, care formează, așa - zicând, esența politicei maghiare, noi românii n-avem nici măcar posibilitatea de-a ne apăra și asigura pozițiunea și drepturile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aerul era atât de dens de alte mii de lepidoptere, încît cei doi pur și simplu îi respirau, trăgîndu-i, prin nări, în plămâni, simțindu-i cum se zbat în alveole și expirîndu-i din nou în amurg. Dar până la urmă, o dată cu întunecarea aproape deplină și cu apariția primelor stele pe cerul de vară (căci se făcuse, fără-ndoială, vară, și noaptea era fierbinte și-nmiresmată), toți fluturii pătrunseră-n ascensor, ca-ntr-o capcană luminoasă, încît umplură cu totul spațiul său îngust
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era înăuntru gelatinos și-nghețat, străbătut de coloane oblice de lumină, căci luminatoare rotunde perforau din loc în loc semisfera gigantesca a bolții. Stătea poate de zile-ntregi acolo, urmărind înfiorat deplasarea pe podeaua dulce, lustruită ca oglinda, a petelor de lumină, întunecarea lor până la stacojiu, învăpăierea aerului din sala nemărginită și căderea beznei, iar apoi, iarăși și iarăși, revărsarea zorilor, când, la marginea vederii, drept în fața lui, i se păru că niște puncte se mișcă abia sesizabil. Timp de câteva zile punctele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
personală a bunică-mii, cu evenimente la care aș fi putut face aluzie din naivitate (sau din „delicatețe”, cum spunea ea), și cu toate că vinovăția lucra cu folos, sondându-mi conștiința strat după strat, nu găseam nici un motiv valabil pentru această întunecare bruscă. - Te-am supărat cu ceva? am întrebat. M-a privit uimită. - A, nu, Doamne ferește, Doamne ferește, Mian, nu m-ai supărat cu nimic, râse zgomotos, ceea ce voia să-mi transmită faptul că problema ei nu era gravă sau alarmantă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fusese lovitura de grație a oricărei încercări ale mele de separare față de lume prin evadarea într-o lume numai a mea. În ultimele luni trăisem în bula bulelor, în jocul jocurilor, mai ceva chiar decât poezia : dragostea. Sau, poate, pasiunea - întunecarea inimii și a minții. Toată viața mea nu făcusem decât un lucru : să sar dintr-o colivie în alta. Mai întâi fuseseră urechile groase cu bordură bună de pupat ale lui Janet. Pe vremea adolescenței mele, un helix gros de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vântul afară prin pereți și pe acoperiș, pe multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde a pus stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit viața în zadar!... se pomeni Iorgu strigând în camera pustie. ”- Tu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o pădure. Într-adevăr, toate curțile și mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mea... Din păcate... inter vine, cu un zâmbet, Profesorul Mironescu. încearcă prompt să îndulcească replica tăioasă a soției sale : trebuie doar înțeleasă și ea, o asemenea stare predispune femeile foarte tinere, mai sensibile și mai idealiste, la capriții și la întunecări morbide. Ar fi păcat însă ca junele musafir să citească în răspunsul ei desconsiderare sau chiar dispreț. S-au mai întâmplat asemenea momente în care ea să-și arate față de bietul Titi Ialomițeanu lipsa de răbdare și totdeauna el s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face, își apropie capul de al lui. Observa cum pupilele lui se dilată și se contractă în funcție de diversele expresii pe care le adopta fața lui - de la confuzie la interes, apoi la interes maxim, apoi din nou confuzie și din nou întunecare. A durat mai puțin de o secundă. Apoi și-a întors privirea și a întrebat: —ăla e coriandru sau pătrunjel? Una dintre șuvițele lui de păr se încovoia într-o buclă. Lisa își dorea să pună un deget în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tine ? Nu te bucuri că ești menită lui Achile ?), e derutată de ciudatele întrebări privitoare la înfățișarea mirelui (Ce întrebări fără rost !... Vino-ți în fire). Nu caută să-i aline spaimele funebre pe care le confundă cu o scurtă întunecare a minții (vorbești ca dintr-o cumplită visare... gândul ți s-a rătăcit dintr-o dată, vestindu-ți-se numele lui Achile ? !) sau cu tulburarea pricinuită de emoția nunții (Gândul ți e necontenit rătăcit... Îți înțeleg șovăiala feciorelnică, dar nu ești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întunericul într-un ochi de înger. Boala-i o dezastruoasă desfătare, ce nu poate fi asemuită decât vinului și femeii. Trei mijloace prin care eul este totdeauna mai mult și mai puțin, ferestre spre Absolut și care se-nchid în întunecările vaste ale minții. Căci nebunia-i o piedică ce și-o pune cunoașterea ei înseși - un insuportabil al spiritului. Cu cât omul are margini mai nesigure, cu atât se apropie mai ușor de lipsa de fund a lui Dumnezeu. L-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]