743 matches
-
lume primitivă, dominată de obiceiuri ancestrale, superstiții și instincte, văzută în lupta, surdă și grea, pentru supraviețuire. Este o lume mereu tulburată de orice o abate de la obișnuințele sale, amenințată parcă permanent de nenorocire, dar și amenințătoare, trăind într-o întunecime tragică. O greutate telurică apasă această existență rudimentară. Mase de oameni se mișcă animate de un instinct gregar, satul părând mai degrabă o comunitate tribală. Natura fiind o componentă organică a traiului acestor oameni, totul este inserat, proiectat în semnificative
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
era nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri când trecu peste bariera invizibilă, dar În același timp, pe parcursul unui cvartal, lumea se schimbase cu totul. Lumina păru să-și schimbe consistența, devenind cenușie, filtrată prin frânghii de rufe. Întunecimea verandelor și a apartamentelor fără curent electric părea să se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mare. Mi-era frică și voiam să mă Întorc acasă. Dar semaforul Își schimbă culoarea și tancul porni Înainte cu o smucitură. Stând În picioare și pedalând din greu, m-am repezit În urma lui. În cealaltă parte a orașului, În Întunecimea din Casa Zebrei, tatăl meu Încerca să nu adoarmă. Baricadat În spatele tejghelei, cu pistolul Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe tablă. În spatele ei, În băncile de lemn, elevii Îi urmăresc calculele, moțăie sau Își trag șuturi de la spate. O zi cenușie de iarnă În Michigan. Iarba de afară avea culoarea cositorului. Deasupra capetelor, lămpile de neon Încearcă să Împrăștie Întunecimea anotimpului. O poză a marelui matematician Ramanujan (despre care noi, fetele, am crezut la Început că este iubitul străin al domnișoarei Grotowski) atârnă pe perete. Aerul e Îmbâcsit, așa de Îmbâcsit cum numai aerul din școală poate fi. Și În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce putea simboliza o minge de hochei pe iarbă. Hocheiul pe iarbă, acel joc din Noua Anglie, moștenit de la vechea Anglie, ca toate celelalte lucruri din școala noastră. Clădirea și culoarele ei lungi, cu ecou, mirosind a biserică, ferestrele plumbuite, Întunecimea gotică. Manualele bej de latină. Ceaiurile de după-amiază. Reverențele echipei noastre de tenis. Stofele corpului profesoral și programa școlară Însăși, care Începea, elenic, byronian, cu Homer, și apoi sărea direct la Chaucer, continuând cu Shakespeare, Donne, Swift, Wordsworth, Dickens, Tennyson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea de după gât. Pe cărare-n bolți de frunze, Apucând spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime; Grija noastră n-aib-o nime, Cui ce-i pasă că-mi ești drag? " Înc-o gură - și dispare... Ca un stâlp eu stam în lună! Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, Ș-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mor oamenii, mulți deîntr-acei morți zic se scoală de se fac Strigoi... " Indereptarea legii, 1652. În salele pustie lumine roși de torții Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primblă singur, râzând, vorbind sălbatic - Arald, tânărul rege, e-un rege singuratic - Palatu-i parc-așteaptă în veci să-i vie morții. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire răzbind prin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii, Îi spuse Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până seara, cu o mulțime de flăcăi argați și hăitași, adică oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-o bună zi băiatul nu s-a mai întors acasă. Degeaba iscodi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
striga, și El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, 10. dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! 11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
luptându-te ca un bărbat; mai mult, îți datorez viața. Cine te-a învățat să folosești sabia? Tatăl meu, dar mai ales Ricarius, maestrul lui de arme. A murit odată cu el. Lăsând în spate lacul, se afundară din nou în întunecimea desișului, unde terenul se dovedea tot mai anevoios de parcurs. Sebastianus îi ceru vești despre Chilperic. — E rănit, dar în afară de orice pericol. Soldații săi l-au dus la Genava. — Și tu? După cât se pare, preferi să ataci, mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, cu întreaga putere a acelei minți, se strădui să străpungă amestecul de șovăială și ceață care zăcea ca un nor peste memoria lui. Acolo, imaginile luau forme nelămurite, gânduri fără contur și amintiri obscure ale unor zile de o întunecime de nedescris. Nu erau amintiri, ci amintiri ale unor amintiri. Era izolat pe o mică insulă a imaginilor de moment iar formidabila mare a uitării îl cuprindea de jur împrejur, presând din ce în ce mai tare, cu fiecare minut, cu fiecare secundă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) că era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință. În sfârșit, repurtând cea mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a stat toată ziua cu ferestrele deschise și cu lucrurile întinse la soare în cerdac, pe frânghii. Iar acum noaptea, acolo unde altădată era lumină și viață, e tăcere și nemișcare. În odaia unde râdea și cânta Adela, acum e întunecime și dezolare, și geamul ei, care strălucea în noapte, acum e o lespede de marmură neagră. " Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?" Cuvintele astea simple, puțin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
avea de ales. Sammler În zilele de Gymnasium tradusese la un moment dat din Sfântul Augustin: „Diavolul și-a așezat orașele la Miazănoapte.“ Se gândea la asta des. În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial avusese o altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
facilitățile domestice locale. Fără puterea de la Miazănoapte, fără minele, industriile sale, lumea n-ar fi atins niciodată uimitoarea ei formă modernă. Și lăsându-l la o parte pe Augustin, Sammler Întotdeauna Își iubise orașele de la Miazănoapte, mai ales Londra, binecuvântarea Întunecimii ei, a fumului ei de cărbune, a ploilor cenușii și oportunitățile sale mintale și umane de mediu neluminat și Înăbușit. Acolo te resemnai cu obscuritatea, cu tonurile joase, nu cereai deplina limpezime a minții sau a motivelor. Dar acum ciudata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cuvintele despre ce făcuse Shula-Slawa (nesăbuință-devotament-față-de-tată-comedie-furt) umplură oprimant anumite spații de oprimare care se deschiseseră și se lărgiseră În timpul ultimelor trei decenii. Din cauza lui Elya, toate erau acum căscate. Înainte de 1939 Sammler nu-și aducea aminte de asemenea greutate și Întunecime. Exista oare undeva pe lume o tinctură cu efect de Închidere care să poată fi prescrisă pentru asemenea deschizături? Domnul Sammler chiar Încercă să se concentreze pe umorul acestei situații, imaginându-și-o pe Shula În Încălțări spațiale, dezordonat purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de tinichea pentru țărani și muncitori. Aici se punea pe anumite privilegii și plăceri. Aici pe scăldatul gol În apele paradisului et cetera. Dar Întotdeauna o anumită disperare care sublinia plăcerea, moartea așezată Înăuntrul capsulei de sănătate, ghidând-o, și Întunecimea făcându-ți cu ochiul dinspre soarele auriu utopic. — Deci te-ai certat cu Wharton Horricker? — E supărat pe mine. — Tu nu ești supărată pe el? — Nu tocmai. Se pare că eu am greșit. — Unde e el acum? — Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cana de cafea pentru ca pacienții să nu-și dea seama că asta era ceea ce bea la micul dejun. Ellis lega barca la mal, iar Danny țopăia pe pământ ca un pește eșuat. Soarele se pitise în spatele munților, iar apa căpătase întunecimea vinurilor pe care Naji ajunsese să le adore. Merlot-urile și pinot noir-urile delicioase de Napa Valley. Ellis s-a dus cu pași apăsați către cabană și și-a luat pușca de pe verandă. Cu puțină imaginație, Naji ar fi inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
departe de râu. A făcut un pas, apoi încă unul. Tresărea la fiecare pocnet de crengi, dar sărea tot înainte. Chiar și prin fum și cu toate că luna era ascunsă, peste tot se profilau umbre - siluete răuvoitoare se ițeau dintre copaci, întunecimi pândeau din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor ei - era moale și umedă. Alice a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
început să strălucească, a spus Naji. Irene i-a urmărit privirea către munții din est, care, într-adevăr, căpătaseră o nuanță portocalie amenințătoare. Din mijlocul fumului a izbucnit un avion care a făcut cale întoarsă și-a pătruns iar în întunecimea fumului. Naji, a zis Irene. N-am nici o scuză pentru ceea ce am făcut. Ahmad are dreptate în sensul ăsta. Nimic din ceea ce-aș putea să spun nu poate să compenseze greșeala mea. Acum realizez asta. Naji a tăcut. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl căutam, orbecăiam... dar În zadar. Întunecimea aceea În care bîjbîiam nu era altceva decît propria mea persoană... harta personală pe care creierul meu o concepuse... Numai că eu eram cel care stătea acolo, și nu EL. Cinstit vorbind, eu n-ar fi trebuit să mă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
senzația unui rătăcit în mijlocul acelei mici adunări venită să-i felicite, o anume timiditate greu de explicat la un asemenea om. Oricum, sufletul omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles în câteva minute, plin de lumini, întunecimi și meandre, de alcătuiri sfinte sau păcătoase, uneori chiar din hidoșenii, acestea din urmă cel mai greu de observat, oribilități ascunse de înșelătoare învelișuri. Acum erau amândoi la strălucirea vârstei, diferența de ani dintre ei, el fiind cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca, simțeam că e bine, mai ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și întunecimi în joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi drept în ochi, trecură câteva secunde, fața ei venea din lungimea unui timp pe care-l credeam uitat, zămislit din hățișuri, spaime și lumini. În clipele acelea aparținui altei vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cucerea lanurile năvălind ca valuri de la răsărit, și, din când în când, un canton suna trist, plângând parcă, în imensitate: lang-ling! Soarele, scufundat de mult în asfințitul vânăt, trimetea încă luciri trandafirii nourilor nemișcați deasupra, în înălțimi. Sate depărtate, în întunecimea care creștea, se cunoșteau întâi după fumegări ușoare, apoi după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]