786 matches
-
lor dur, ele păstrează o traiectorie formală asemănătoare mutațiilor inventate de fantezia copiilor. Pot adăuga la aceasta conștiința faptului că nimic nu rămâne imuabil și că totul se schimbă. Vârtej Mă opresc îndelung și ațintesc cu ochii măriți de spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se la suprafață. Peștii care nimeresc acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
frică de consecințe. Nici nu știu de ce am făcut-o. - Care consecințe? Nu vezi? Gata, s-a terminat! - Și-atunci? Am ajuns? - Nu încă, dar am trecut ce-a fost mai greu. Ce ciudată este lumea!, zise Alin. E o întunecime goală uneori, iar noaptea asta pare să fi învăluit în ea toate câte sunt. Dacă priviți cerul, parcă toate se mișcă și acolo, iar întregul Univers e într-o continuă mișcare și schimbare, iar noi niște fărâme manevrate la rândul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Caragiale împru- mută mult acestui context politic prin excelență coercitiv, absurdist și deformator. Opera lui Caragiale devenea, ast- fel, la rândul ei un interpretant, o lentilă prin care criticul literar privește timpului său sesizându-i sumbra nebu- lozitate, grotescul imund, întunecimile abisale. Pintilie realizează o „anamenză”, - termenul este între- buințat de către Horia-Roman Patapievici în contextul configurării unui profil identitar - sondând psihismul abi- sal al României profunde prin intermediul operei scrii- torului I.L. Caragiale. Scrisoarea lui Pintilie care conține o trecere în revistă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Un topos comun descântecelor și baladelor despre cele trei surori nubile îl constituie spațiul silvestru misterios: „Joi de dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Trei surori la flori,/ Ele mi-și pleca,/ La flori să culeagă/ Din Pădurea Neagră” (Orlea - Gorj). Întunecimea absolută conține ideea întoarcerii la gestație, dar trimite și la șederea în infern, cu atât mai mult cu cât este un mediu omniprezent în descântece pentru boala numită bubă neagră: „S-a luat omul negru,/ Ponegru,/ De la casa neagră,/ Poneagră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eu Însumi În palatul mut al firii mele. (În Drumul la zid am „desenat” trei astfel de „vrăjitoare-prezicătoare”, de ființe „ușuratice și lucide” care se Încarcă, pentru un ceas, cu povara propriei tale existențe, În partea ei obscură, „luminând de Întunecime”, pentru a vorbi oximoronică „Retardat”, un fel de... suav imbecil social, și, cerându-vă Încă o dată iertare că-l citez pe autorul de romane, un asemenea „imbecil suav”, „cretin muzical” e, probabil, eroul purtător de sensuri și de epică din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am tot cântat asta, iar zgâlțâiturile trenului îmi ritmau cântecul. Abia când s-a făcut zi și femeia-samovar încă mai sforăia, am îndrăznit să sper că cei doi civili nu vor mai intra peste mine, pentru că pierduseră ocazia oferită de întunecimea nopții. M-am furișat la WC să iau de-acolo scrisorile. Din cauza cămășii albe de noapte a Ingăi Wenzel în drum spre Rimini mi-a revenit în amintire și călătoria aceea nocturnă însoțită de spaima de moarte. Mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când l-am văzut pe Victor stând din nou în picioare, privind fermecat spre pădure, vântul călduț vălurindu-i blana aurie. Am privit și eu spre pădure, atras de întuneric, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-un interviu, camere de tortură pe care le foloseau securiștii, dar neidentificate, persoane răpite de securiști, dar care plecau peste graniță, profitând de învălmășala care se crease. Dăduse românul nostru de adevărata "libertate", după atâția ani de constrângere și întunecime culturală și socială în pușcăriile comuniste, venise și vremea liberului "profesionist", după ce statul "democrat" desființase securitatea, justiția, miliția, granița, controlul financiar asupra băncilor,să poată fi furate,până au ajuns la faliment, precum Bancorex, Felix și altele,trebuiau bani pentru
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
foarte bine surprinsă pe chipurile celor doi, o surpriză răvășitoare care îi determinase să întrerupă ceea ce făcuseră până atunci sau ceea ce avuseseră de gând să facă. La câțiva metri de ei, în stânga, un un rău își trimitea valurile agitate către întunecimea pădurii, lovindu-se de pietre mari, albe, cărora pictorul misterios le dăduse un luciu aparte. Semănau cu niște cranii, doar că scobiturile ochilor nu se vedeau, astfel încât păreau a sta dedesubtul apei. Tigve spălate de apa rece a râului, ca
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pliné de crengi uscate și frunze putrede de atîția ani. Nicolai Arsenievici se opri, puse hîrlețul jos și, așezîndu-se pe coadă hîrlețului, ca sé nu-și murdéreascé pantalonii, sscoase o țigaré și o aprinse. Fumul se vedea foarte clar În Întunecimea pédurii și se ridică din végéuné drept În sus, dispérînd brusc acolo unde o razé groasé de luminé trecea printre frunze, chiar deasupra capului lui Nicolai Arsenievici. CÎțiva tufari de corn, care creșteau din mal, chiar acolo unde rîpă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de frunziș [î ]ntunecat de oliv și laur, suspendea luna ca o pavăză de aur, el sta -ngenuncheat la picioarele ei și, [cu] capul culcat în poalele-i albe, se uita lung și-ntunecat c-o privire de profet în întunecimea cea blândă și albastră a ochilor ei mari. Cu mînele ei dulci ea-i neteza părul, cu gura-i încrețită de amor ea-i săruta fruntea. - Ce frumoasă frunte ai tu, coroana lumii s-ar mândri să sadă pe ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Capitolul douăzeci și patru În timp ce fata dormea Petele bruște de verde pe trotuarul acoperit de zăpadă îl uimiră pe Porfiri. Poate că el era singurul locuitor al St Petersburgului care uitase în ce perioadă a anului se aflau, însă prospețimea verdelui și întunecimea lui îl ajutară să-și reamintească. Cumpărători grăbiți ieșeau afară din piața acoperită Gostini Dvor ducând în brațe pomi de Cărciun. Aceștia erau importați din Finlanda, iar unii dintre ei nu erau încă împodobiți, în timp ce alții erau ăline de globuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu se mai auziră nici pașii femeii și doar ceva ca o neliniște i se strecură în tot corpul. O cuprinse frica și de abia atunci auzi cu o acuitate extraordinară vuietul acela imens, al apelor ce se rostogoleau în întunecime, chiar lângă picioarele sale. Ochii de acum obișnuiți cu întunericul deosebi ca o întindere alburie apele care cuprinseseră șesul, ici și colo se vedeau ca niște umbre întunecate bușteni, căpițe de fân, plase de gard care erau duse la vale
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
proștii la țâncul pământului, mă, furnicile o să vă curețe colții, și-o să vă mănânce botul vostru umed, he, he, cine poartă iarna pălărie de paie, spune tu mă cuțule, mă...” . Și câinii se uitau în ochii lui înnămoliți de o întunecime fără margini, dădeau arar din coadă și ascultau răbdători întrebările. Atunci Lupău dădea a lehamite din mână și pleca prăvălit într-o parte spre podul lui cu fân. Dispărea uneori din sat plecând cine mai știe pe unde prin țară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îmi dau seama că e Theo și, totuși, întors cu spatele la mine, cu umbra alungindu-i-se mult pe pereți, nu-l recunosc, se strecoară printre bârnele schelei spre ieșire și, ajuns la ușă, stinge lumina din mână lăsând biserica în întunecime, reușesc cu greu să mă obișnuiesc cu noaptea coborâtă brusc în biserică și ochii mei caută neliniștiți ferestrele prin care bate slab lumina albă a lunii de afară, și liniștea adâncă din biserică, uriașul schelet de bârne și scânduri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acel moment. Și, cu toate că asprimea mâinilor bătătorite ale mamei sale care-i atingeau obrajii și urechile Îl Întrista, mai era conștient și de un alt sentiment. „Acum, sunt ca toată lumea,“ Își spuse el. „Adult.“ Auzi un câine vagabond lătrând. În Întunecimea unei țări aflate În război cu sine Însăși, părea că singurul lucru care devenea tot mai puternic, era lătratul câinilor. Hiyoshi ieși. — Ei bine, am plecat. Altceva nu putu spune, nici măcar „aveți grijă de voi“ - cuvintele i se opreau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
hotărâți, se Îndreptară spre depozitul de ornament, unde se găsea o uluitoare gamă de arme. În trecut, armele și armurile fuseseră adeseori abandonate pe câmp, după fiecare luptă. Acum, de vreme ce sfârșitul războiului civil nu se Întrezărea, țara cufundându-se În Întunecime și instabilitate, armele deveniseră bunuri de mare preț. Se puteau găsi În casa oricărui fermier și, pe lângă alimente, o sabie sau o lance nu se puteau vinde decât pe bani peșin. Un număr considerabil de arme din depozitul de ornament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puțin, Înainte de a o deschide. Când am auzit ce-ai spus azi, până și eu te-am crezut doar un maimuțoi lăudăros. Nohachiro Îl puse să meargă Înaintea lui, ținându-și strâns mâna pe mânerul săbiei. Gâze albe roiau În Întunecimea care se lăsa. Lumina lămpilor dinăuntru se revărsa pe veranda bibliotecii, care tocmai fusese stropită cu apă. — L-am adus pe Maimuțoi, spuse Nohachiro, Îngenunchind. Kahei apăru pe verandă. — E aici, va să zică? Auzind vocea de deasupra capului său, Hiyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Soldații ascultau aceste cuvinte ca și cum ar fi auzit tunetele dinaintea furtunii. Cerul după-amiezei se transformase total, arătând acum ca un vârtej de cerneală. Vântul se Întețea din straturile de nori, din vale, din mlaștini, de la rădăcinile copacilor, și sufla prin Întunecime. — Aproape am ajuns! Dengakuhazama e dincolo de muntele ăsta și de o mlaștină. Sunteți gata să muriți? Dacă rămâneți În urmă, urmașii voștri nu vor avea parte decât de rușine, până la sfârșitul veacurilor! Grosul forțelor lui Nobunaga nu avansa În formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
escortă de nici trei sute de oameni plecară din capitală, cu repeziciunea unei furtuni neașteptate. Însă chiar și cu o asemenea viteză, plecarea lor nu putu fi ținută secretă. Scurta noapte Încă nu se Încheiase, când grupul ajunse la Otsu. Sfâșiind Întunecimea dinaintea zorilor, În munți răsună ecoul unei detunături de armă. Caii se cabrară, Înnebuniți. Vasalii o luară la galop Înainte, neliniștiți pentru Nobunaga, În timp ce priveau În jur după trăgător. Nobunaga nu părea să fi remarcat Împușcătura; de fapt, galopase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
singurele cuvinte ale lui Tadatsugu. Nobunaga vorbi și el foarte puțin. Totuși, Îi Încredință lui Tadatsugu cinci sute sute de pușcași de-ai lui. Tot efectivul cuprindea mai mult de trei mii de oameni. Părăsiră tabăra la căderea nopții, În Întunecimea absolută din Luna a Cincea. Cam la ora când Își Începură drumul, prin Întuneric cădeau pieziș fâșii albicioase de ploaie. Aversa Îi audă până la piele, În timp ce mărșăluiau tăcuți. Înainte de a se urca pe Muntele Matsu, toată unitatea se ascunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
suprafață a Shidaragaharei era Înroșită - un roșu Închis - În timp ce soarele cobora spre asfințit. Marea bătălie din acea zi Începuse În preajma zorilor și luase sfârșit spre seară. Nici un cal nu necheza; nu striga nici un soldat. Câmpia Întinsă se cufundă, curând, În Întunecime, Într-o pustiire desăvârșită. Roua nopții se depuse Înainte ca morții să fi putut fi luați de-acolo. Se spunea că numai cadavrele din clanul Takeda treceau de zece. TURNURILE DIN AZUCHI Nu cu mult timp În urmă, Împăratul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din curte, fuseseră prinse și mâncate, iar cele rămase Încetaseră, În ultima vreme, să mai vină la castel, știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, Încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul Întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, Începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își mai putea stăpâni expresia mohorâtă de pe chip. Era o senzație acută de nervozitate. În noaptea trecută, nu dormise deloc. După ce-i ordonase lui Genba să-l atace pe Hideyoshi care fugea, Katsuie așteptase până În zori raportul care să risipească Întunecimea ce-i cuprinsese inima. Dar Genba, la Întoarcere, nu dăduse vestea pe care Katsuie o așteptase cu atâta Încordare. — Singurii oameni care au trecut erau vasalii lui Hideyoshi. Hideyoshi Însuși nu se vedea nicăieri. M-am gândit că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ridică în atmosferă o imensă cantitate de praf care a provocat o scădere a temperaturii globale pentru circa un an de zile (anul 1816 va fi numit "anul fără vară"). Evenimentul va fi imortalizat de Byron în faimosul poem "Darkness" / "Întunecime" (scris în iunie 1816). ¶ A.L. de Cauchy prezintă la Academia Franceză formule matematice care descriu starea de turbulenta. ¶ În Statele Unite este realizată prima navă de război acționata de motoare cu aburi. ¶ John Loudon McAdam introduce pavarea drumurilor cu piatră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]