3,639 matches
-
Elevii ar râde de ea. Colegii n-ar mai privi-o cu aceeași ochi. Directoarea, cu care nu s-a prea înțeles, ar urî o și mai mult. Ce profesie și-ar putea alege, dacă ea s-a pregătit ca învățătoare? Sănătoasă poți să-ți alegi și altă meserie, să mergi în străinătate să lucrezi pentru a câștiga mai mult. Dar paralizată mai poți? Și cât își dorise să meargă în Italia. Dacă n ar fi oprit-o Aurel s-ar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este acasă dar tot nu este bine. Aurel o iubește dar tot nu este bine. Leontina îi este ca o soră, dar tot nu este bine. Părinții abia o văd, dar tot nu este bine, Îi place să lucreze ca învățătoare dar tot nu este bine. Atunci ce este bine? Să poată merge este cel mai mare bine. La toate acestea medita Natalia pe patul de spital, cu o voință acerbă de a merge din nou, ce și-o impunea cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
meu îmi era tare dor de locurile natale. Cu nostalgie îmi aduc aminte cum într-o zi, elev fiind, printr-o șoaptă însoțită de un zâmbet care mi-a mângâiat sufletul prin felul în care mi s-a adresat doamna învățătoare, m-a întrebat: „Dar ... ce ai, băiete, ai răbdare, imediat o să fie recreație și o să-ți trimiți gândul la stele dacă asta dorești, iar acum fii atent la lecții, dacă venea inspecția ce ne făceam”? ... Am înghețat și am murit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iar acum fii atent la lecții, dacă venea inspecția ce ne făceam”? ... Am înghețat și am murit de rușine că mi-a descoperit gândul. Felul în care mi-a vorbit m-a ars. Mai târziu i-am închinat poezia: „ Doamnei învățătoare.” Mereu cu tristețea la braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
altora. Suportul din partea cadrelor didactice este semnalat ca fiind important de mai multe respondente (5 respondente) în diverse probleme, dar mai ales cele de integrare "eu contez foarte mult pe educatoare, pe învățători pentru că ei sunt de specialitate" sau "o învățătoare poate să medieze relația dintre copii, să facă în așa fel să integreze copiii". Pentru alți părinți, apropiații reprezintă resurse importante "am discutat pe această temă și cu persoanele cunoscute și le-am întrebat ce să fac, cum să procedez
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de interviuri, Adriana Băban (2002, p. 64) scoate în evidență situația menționată: „Bun sau rău cum este, am un soț al meu și oriunde mă duc sunt văzută ca o femeie măritată și nu ca una divorțată” (36 de ani, învățătoare); „Ca femeie divorțată, ești fie judecată, fie compătimită” (31 de ani, tehniciană). Divorțul este receptat ca un mare neajuns, iar nu ca o soluție la problemele unui mariaj nefericit. Într-o abordare analoagă, persoanele divorțate erau devalorizate față de cele căsătorite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în aer istoria literaturii suedeze... Asta ca să nu mai vorbim despre literatura universală... Da, îmi amintesc totul. Imaginile lui Doré nu trebuie să mi le amintesc. Ele sunt din nou în posesia mea. Și îmi amintesc seara când a venit învățătoarea. O chemase tata. Când a coborât spre Avaliden pe bicicletă, pelerina de ploaie brună îi flutura în urmă. Avea o bască neagră, pe lângă urechi îi ieșeau șuvițe de păr galbene și crețe și semăna cu pinii subțiri de jos, de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atenție, ar fi putut vedea cum răsuflarea mea mișca mușamaua de pe masă. Bunicul deschisese precaut ușa și o lăsase crăpată. Prin crăpătură auzea totul. Ce vă putem oferi? a spus mama. O felie de caltaboș proaspăt fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am mâncat la redactorul Marklund. Nu mai pot servi nimic. Tata se așezase în fața ușii. O studia, necontenit, cu ochii mijiți. Avea cei mai eficienți ochi pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
numai în coroane, ci chiar în öre. Și i s-a adresat, spunându-i: Acesta (a arătat cu mâna sub masă) este singurul meu fiu. Peste o lună începe școala la dumneavoastră. Soția mea l-a înscris. Da, a spus învățătoarea. îmi amintesc. E un eveniment important în viața noastră, a spus tata. Cariera lui începe la dumneavoastră. Noi ne punem foarte mari speranțe în el. El reprezintă viitorul nostru. Domnișoara l-a văzut? Da, l-am văzut. Ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ținea capul un pic aplecat și părea că stă în poziție de drepți. în orice caz, a continuat tata, convingerea mea este că va putea să-și croiască un drum în viață. Copiii se transformă incredibil de repede, a spus învățătoarea. E de ajuns o vacanță de vară. Pe urmă nu-i mai recunoști. Eu reușisem să-l iau pe Doré cu mine sub masă. Ioan Botezătorul tocmai îl boteza pe Iisus. Era pe malul Iordanului, Iisus sta în apa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
voce care se auzea ca dintr-un megafon aflat undeva departe. Vocea spunea așa (și a repetat de două sau trei ori): Acesta este fiul meu, acesta este Alesul. Nu întâmplător v-am chemat aici, la Bostället, îi spuse tata învățătoarei. N-a fost o întâmplare. Soția mea și cu mine dorim să subliniem că vom urmări cu toată atenția munca dumneavoastră cu fiul nostru. în special în două privințe. Eu mă străduiesc întotdeauna să am o relație cât mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întâmplare. Soția mea și cu mine dorim să subliniem că vom urmări cu toată atenția munca dumneavoastră cu fiul nostru. în special în două privințe. Eu mă străduiesc întotdeauna să am o relație cât mai apropiată cu părinții, a spus învățătoarea, aplecând și mai mult capul. Copiii sunt, în orice caz, proprietatea părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață să citească, a spus învățătoarea. Și să scrie. în afară de cei needucabili, desigur. Natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
relație cât mai apropiată cu părinții, a spus învățătoarea, aplecând și mai mult capul. Copiii sunt, în orice caz, proprietatea părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață să citească, a spus învățătoarea. Și să scrie. în afară de cei needucabili, desigur. Natural, a zis mama. Cei needucabili. Eu folosesc metoda acustică, a precizat învățătoarea. Noi am făcut mici încercări, a spus tata. Mai ales soția mea. Dar degeaba. Pentru soția mea ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață să citească, a spus învățătoarea. Și să scrie. în afară de cei needucabili, desigur. Natural, a zis mama. Cei needucabili. Eu folosesc metoda acustică, a precizat învățătoarea. Noi am făcut mici încercări, a spus tata. Mai ales soția mea. Dar degeaba. Pentru soția mea ar fi o mare rușine dacă fiul meu n-ar stăpâni cititul și scrisul. învățătoarea deschise gura cu buze subțiri și oferi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Cei needucabili. Eu folosesc metoda acustică, a precizat învățătoarea. Noi am făcut mici încercări, a spus tata. Mai ales soția mea. Dar degeaba. Pentru soția mea ar fi o mare rușine dacă fiul meu n-ar stăpâni cititul și scrisul. învățătoarea deschise gura cu buze subțiri și oferi o mostră din arta metodei acustice: Aaaaa.... Oooo.... Iiiii... E așa de simplu! Mulțumesc, a spus tata. Sună incontestabil ca o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Aaaaa.... Oooo.... Iiiii... E așa de simplu! Mulțumesc, a spus tata. Sună incontestabil ca o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce mă privește, eu mi-am făcut studiile la seminarul pedagogic din Lucksele, menționă învățătoarea. Cu consoanele, întrebă tata, e, probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui. Iisus ieși din apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în pustiul din care venise. De fapt el ura natura. Numai apa botezului putea s-o rabde, nimic altceva. Mulțumesc, a spus învățătoarea, schițând o plecăciune. Apreciem mult faptul că domnișoara și-a făcut timp să vină la noi, zise și mama. Undeva, la început, vreau să se tipărească mulțumiri, pentru toți cei care au ajutat la realizarea acestei cărți. Și pentru Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
într-ale cititului și scrisului. Chiar în prima zi am primit cărțile. Era un moment solemn și emoționant. A trebuit să ne ridicăm în picioare și să stăm în poziție de drepți lângă băncile noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în picioare și să stăm în poziție de drepți lângă băncile noastre - eu și ceilalți unsprezece copii. învățătoarea ridica în aer fiecare carte, așa cum face preotul cu împărtășania, iar noi ne primeam fiecare exemplarul în palmele întinse. în ziua aceea învățătoarea se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să mă lovească atunci când tata arunca în joacă bietul meu trup sus, în văzduh, ca apoi să mă prindă în cădere. Din acel moment literele începură înspăimântătorul lor dans, acel vârtej de semne care încă nu s-a sfârșit. Și învățătoarea ne-a tâlmăcit scrisul. Acolo stătea scris așa: VREI SĂ CITEȘTI? Nu mă așteptasem să fiu pus în fața acestei întrebări atât de direct și fără ocolișuri. De bună seamă, ea nu era nouă pentru mine. Dar chiar din prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
boala. E incurabilă. Prin urmare, în prima mea zi de școală, în august 1946, stăteam la Norsjövallen, în sala de clasă vopsită în verde, împreună cu micul meu defect, care încă nu avea nume. Și atunci ne-am pornit să silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se întâmpla ca Iisus să vindece paraliticul sau mergea pe suprafața de un albastru deschis a apei de pe pânză. Când lecția s-a terminat, în timp ce taxiul lui Karl Lidén mă aștepta în față, am reușit să schimb câteva cuvinte cu învățătoarea. Ea își vârâse părul într-o bască maro și se pregătea să se urce pe bicicletă. Așaa, a spus ea. Ai vreo problemă anume? Da, i-am răspuns. în legătură cu literele. Da, a spus ea. Le luăm încetul cu încetul. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să se întunece. întotdeauna mi-e un pic teamă să nu se întâmple ceva. Nu, n-am învățat niciodată să citesc. Timpul nesfârșit petrecut la școală după ore nu mi-a fost de ajutor. Stăteam în școala pustie și goală, învățătoarea și cu mine, unul lângă altul. Adesea plângeam amândoi. Am încercat să-i explic ce vedeam - sau mai exact spus, ce nu vedeam -, dar în mod evident ei toate astea îi rămâneau invizibile: cum semnele negre fâlfâiau în aer în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]